Sfîntul Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul

Adaugat la august 2, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Sfîntul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).

Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dîndu-i numele, i-au dat sa manînce o flacara, simbol al rîvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neîncetat si rugaciune arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti.

Pe vremea cînd Ahab a urcat pe tronul regatului din Nord, aflat in schisma inca din vremea lui Ieroboam, lipsa de piosenie si depravarea predecesorilor sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Profeti si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse: „Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia stau astazi! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua, nici ploaie decît prin cuvînt din gura mea!”. La cuvintele Profetului o secetă groaznica se abatu atunci, ca febra, asupra pamîntului: totul fu secat, devastat, ars; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta.
Continuare…

Sfîntul Serafim de Sarov – Sinaxar

Adaugat la august 1, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Sfantul Serafim de Sarov, un mare ascet al Bisericii Ruse, s-a nascut in 19 iulie 1745. Parintii sai, Isidor si Agatia Moshnina erau din Kursk. Tatal lui era comerciant si spre sfarsitul vietii a inceput constructia unei catedrale in Kursk pe care n-a apucat s-o mai vada terminata. Fiul sau Prochorus, viitorul Serafim, a ramas in grija mamei vaduve care l-a crescut in credinta.

Dupa moartea sotului ei, Agatia Moshnina a continuat constructia catedralei. Intr-o zi, luandu-l si pe micul Prochorus cu ea pe santier, acesta a cazut de pe schela turnului de clopote, de la o inaltime de sapte etaje. Baiatul ar fi putut muri dar Bunul Dumnezeu a crutat viata acestui viitor astru al Bisericii. Ingrozita, mama a alergat la el si si-a gasit fiul nevatamat.

Tanarul Prochorus, inzestrat cu o memorie excelenta, a invatat repede scrisul si cititul. Din copilarie ii placea sa participe la slujbele bisericii si sa citeasca atat Sfanta Scriptura cat si Vietile Sfintilor impreuna cu colegii sai de studentie. Cel mai mult ii placea sa se roage si sa citeasca Sfanta Evanghelie cand era singur.
Continuare…

Pomenirea Sfintei Marei Muceniţe Marina

Adaugat la iulie 30, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor

Aceasta sfîntă era din Antiohia Pisidiei, fiind fiica una născută a unui Edisie, popa idolesc. Şi după ce a murit mama ei, a dat-o tatal său pe seama unei femei; făcîndu-se ea de 12 ani, se ruga să înveţe credinţa creştinilor, şi a învăţat-o de la creştinii ce erau din acel sat.

Iar cînd a fost ca de 15 ani, a poftit să săvîrşească lupta muceniciei. Dacă a aflat de aceasta, ighemonul Olimvirie a trimis de a prins-o şi a băgat-o în temniţa. Peste puţine zile, scotînd-o, a adus-o la judecata sa şi, văzînd-o, s-a spăimîntat cu totul de frumuseţile ei. Şi, întrebînd-o de unde este şi cum îi este numele, ea zise: „Marina mă cheamă, născută şi crescută în Pisidia; şi cred în numele Domnului meu”. De aceea, nevrînd ea a se lepada de Hristos, a poruncit si a fost bătută cu toiege fără milă, pîna s-a rosit pamîntul de sîngele ei; apoi au băgat-o în temniţa.
Continuare…