Viaţa celui între Sfinţi Părintele nostru Ioan, Arhiepiscopul Novgorodului

Adaugat la Septembrie 20, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Viețile Sfinților

Noul făcător de minuni al Rusiei, sfîntul Ioan, s-a născut în marele oraş Novgorod, din părinţi binecredincioşi; tatăl său se numea Nicolae, iar maica sa, Christina. Avea şi frate după trup, anume Gavriil, cu care era crescut în bună învăţătură şi deprins în frica lui Dumnezeu. Din tinereţe s-a îndreptat pe sine la fapta bună. Iar la vîrsta potrivită, a fost hirotonit preot la biserica Sfîntului sfinţit Mucenic Vlasie. Şi slujea Domnului cu toată osîrdia, umblînd fără prihană în toate poruncile lui. Iubind însă viaţa cea liniştită şi fără de tulburare, a avut dorinţă a se îmbrăca în chipul călugăresc. Pentru aceea a gîndit să zidească şi o mînăstire nouă din averea ce rămăsese de la părinţi. Sfătuindu-se cu fratele său Gavriil, mai întîi a zidit o biserică de lemn, întru numele Prea Curatei Maicei lui Dumnezeu, întru pomenirea cinstitei Buneivestiri, şi a întemeiat mînăstire şi a rînduit toate cele trebuincioase ei. Apoi s-a sîrguit ca să zidească biserica de piatră.

Deci, începîndu-se acel lucru bun, şi zidindu-se bine biserica cea de piatră, au ajuns la ferestre; şi le-a lipsit argintul pentru săvîrşirea bisericii. De aceea fericitul Ioan şi Gavriil, fratele lui, erau în mare mîhnire. Dar avînd mare credinţă şi osîrdie către Prea Curata Născătoare de Dumnezeu, întru mîhnirea lor au năzuit cu lacrimi spre dînsa ca spre cea grabnică ajutătoare şi scîrbiţilor mîngîietoare, rugîndu-se şi zicînd: Continuare…

Pomenirea Sfinţilor şapte Tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin

Adaugat la August 17, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Viețile Sfinților

Imparatul Deciu (250), venit din Occident, odata ajuns la Efes, dadu ordin intregii populatii sa se adune in temple pentru a se inchina idolilor. In a treia zi a sarbatorilor organizate cu aceasta ocazie, imparatul ordona arestarea tuturor Crestinilor. Evreii si pagînii din oras ajutara cu sîrguinta pe soldati sa duca in piata publica pe toti credinciosii, pentru a-i obliga sa aduca sacrificii idolilor. Multi cedara in fata perspectivei torturilor, in timp ce aceia care refuzau sa se supuna erau omorîti fara mila. In fata acestor demonstratii de cruzime, Maximilian, fiul prefectului orasului, si alti sase tineri din familii bune, care serveau in armata [în versiunile cele mai vechi ei apar ca tineri soldati, dar mai tîrziu fura prezentati ca niste copii, in special in traditia iconografica] se intristau si varsau multe lacrimi, nu atît pentru suferintele mucenicilor cît pentru pierderea sufletelor celor care se supuneau cedînd imparatului. De cîte ori era anuntata sarbatoarea unui sacrificiu, ei se retrageau in biserica pentru a se ruga ; dar aceasta atitudine nu scapa din vedere pagînilor, care se dusera sa îi denunte imparatului. Cu ochii inca plini de lacrimi si prinsi in tot felul de legaturi, fura tîrîti la palat. Maximilian vorbi in numele tuturor, pentru a raspunde imparatului, care le puse intrebari asupra motivului nesupunerii lor : “Noi avem, spuse acesta, un Dumnezeu, a carui slava umple cerul si pamîntul, noi Îi dam in dar jertfa tainica a marturisirii credintei noastre si a neîncetatelor noastre rugaciuni!”.
Continuare…

Pomenirea Sfîntului măritului, marelui Mucenic şi tămăduitor Pantelimon

Adaugat la August 9, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Viețile Sfinților

Sfîntul si maritul Mucenic al lui Hristos, Pantelimon, s-a nascut la Nicomidia din parintii Eustorgios, senator pagîn, si Evula, o crestina; acestia i-au dat numele de Pantoleon. Incredintat spre educatie lui Eufrosin, medic de renume, el ajunse dupa putina vreme la o cunoastere desavîrsita a artei medicale intr-atît incît imparatul Maximian, care ii remarcase calitatile, intentiona sa il ia la palat ca medic particular. Cum tînarul trecea in fiecare zi in fata casei unde era ascuns Sfîntul Ermolae, Sfîntul Parinte ghici dupa tinuta lui calitatea inalta a sufletului sau si il invita intr-o zi sa intre si incepu sa il invete ca stiinta medicala nu poate aduce decît slaba usurare naturii noastre suferinde si sortita mortii si ca numai Hristos, singurul Doctor adevarat, a venit sa ne aduca Mîntuirea, fara leacuri si fara plata. Cu inima batînd de bucurie la auzul acestor cuvinte, tînarul Pantoleon incepu sa il viziteze regulat pe Sfîntul Ermolae si fu initiat de el in Tainele credintei.
Intr-o zi, pe cînd se intorcea de la Eufrosin, gasi pe drum un copil, mort dupa ce fusese muscat de o napîrca. Judecînd ca momentul venise sa probeze adevarul promisiunilor lui Ermolae, el chema in ajutor Numele lui Hristos si pe data copilul se ridica iar napîrca muri. Atunci el alerga la Ermolae si, plin de bucurie, ceru sa primeasca fara intîrziere Sfîntul Botez. Ramase apoi in preajma batrînului Sfînt pentru a se bucura de invataturile lui si nu mai reveni acasa decît in a opta zi. La intrebarile tatalui sau nelinistit el raspunse ca ramasese la palat, tinut de vindecarea unui om de pe lînga imparat. Pastrînd inca secreta convertirea lui, el arata in acealasi timp o adînca preocupare pentru a-l convinge pe Eustorgios tatal sau de zadarnicia inchinarii la idoli.
Continuare…

Sfîntul Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul

Adaugat la August 2, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Viețile Sfinților

Sfîntul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).

Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dîndu-i numele, i-au dat sa manînce o flacara, simbol al rîvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neîncetat si rugaciune arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti.

Pe vremea cînd Ahab a urcat pe tronul regatului din Nord, aflat in schisma inca din vremea lui Ieroboam, lipsa de piosenie si depravarea predecesorilor sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Profeti si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse: “Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia stau astazi! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua, nici ploaie decît prin cuvînt din gura mea!”. La cuvintele Profetului o secetă groaznica se abatu atunci, ca febra, asupra pamîntului: totul fu secat, devastat, ars; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta.
Continuare…

Sfîntul Serafim de Sarov - Sinaxar

Adaugat la August 1, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Viețile Sfinților

Sfantul Serafim de Sarov, un mare ascet al Bisericii Ruse, s-a nascut in 19 iulie 1745. Parintii sai, Isidor si Agatia Moshnina erau din Kursk. Tatal lui era comerciant si spre sfarsitul vietii a inceput constructia unei catedrale in Kursk pe care n-a apucat s-o mai vada terminata. Fiul sau Prochorus, viitorul Serafim, a ramas in grija mamei vaduve care l-a crescut in credinta.

Dupa moartea sotului ei, Agatia Moshnina a continuat constructia catedralei. Intr-o zi, luandu-l si pe micul Prochorus cu ea pe santier, acesta a cazut de pe schela turnului de clopote, de la o inaltime de sapte etaje. Baiatul ar fi putut muri dar Bunul Dumnezeu a crutat viata acestui viitor astru al Bisericii. Ingrozita, mama a alergat la el si si-a gasit fiul nevatamat.

Tanarul Prochorus, inzestrat cu o memorie excelenta, a invatat repede scrisul si cititul. Din copilarie ii placea sa participe la slujbele bisericii si sa citeasca atat Sfanta Scriptura cat si Vietile Sfintilor impreuna cu colegii sai de studentie. Cel mai mult ii placea sa se roage si sa citeasca Sfanta Evanghelie cand era singur.
Continuare…

Pomenirea Sfintei Marei Muceniţe Marina

Adaugat la Iulie 30, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Viețile Sfinților

Aceasta sfîntă era din Antiohia Pisidiei, fiind fiica una născută a unui Edisie, popa idolesc. Şi după ce a murit mama ei, a dat-o tatal său pe seama unei femei; făcîndu-se ea de 12 ani, se ruga să înveţe credinţa creştinilor, şi a învăţat-o de la creştinii ce erau din acel sat.

Iar cînd a fost ca de 15 ani, a poftit să săvîrşească lupta muceniciei. Dacă a aflat de aceasta, ighemonul Olimvirie a trimis de a prins-o şi a băgat-o în temniţa. Peste puţine zile, scotînd-o, a adus-o la judecata sa şi, văzînd-o, s-a spăimîntat cu totul de frumuseţile ei. Şi, întrebînd-o de unde este şi cum îi este numele, ea zise: “Marina mă cheamă, născută şi crescută în Pisidia; şi cred în numele Domnului meu”. De aceea, nevrînd ea a se lepada de Hristos, a poruncit si a fost bătută cu toiege fără milă, pîna s-a rosit pamîntul de sîngele ei; apoi au băgat-o în temniţa.
Continuare…