Vatican I si Cardinalul Strossmayer
Adaugat la decembrie 3, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte
„Primatul papal şi mitul suveranitatii infailibile”, Sfînta M-re Bîrsana, 1999
Traditia canonică este asezată, referindu-ne la organizarea generală a Bisericii, pe principiul bunei înţelegeri şi al armoniei, pe unitatea de credinţă şi de comuniune a tuturor Bisericilor locale. Timp de mai multe secole, Apusul şi Răsăritul stiau că ideea unui episcop universal era în mod radical străină Tradiţiei Bisericii.
Dar atunci, cum a ajuns Biserica romano-catolică în 1870, după Conciliul I Vatican, să definească în mod solemn dogma infailibilităţii pontificale? Aceasta ar cere un alt studiu despre evoluţia teologiei Bisericii romano-catolice care a dus la promulgarea infailibilităţii papale, a Imaculatei concepţii, a Purgatoriului…
La fiecare inovaţie a Bisericii romano-catolice s-au ridicat oameni pentru a i se opune, însă Roma fie i-a izgonit, fie i-a supus. În legătură cu dogma infailibilităţii, Cardinalul Strossmayer a fost un opozant puternic… înainte de a i se supune, în ciuda luptei grele la care s-a angajat. În continuare vom prezenta intervenţia sa în Conciliul I Vatican, care exprimă admirabil adevărul istoric şi dogma Bisericii Ortodoxe. Cine era Cardinalul Joseph-Georg Strossmayer? A decedat în orasul Osseka la 26 martie 1905. A fost arhiepiscop romano-catolic de Bosnia, Diakovo şi Strensky. Viata acestui om deosebit a fost marcată de o mare activitate în folosul lumii slave şi mai ales al patriei sale, Regatul Unit al Croatiei, Sloveniei şi Dalmatiei, unde a ocupat scaunul arhiepiscopal timp de 55 de ani şi unde s-a bucurat de o popularitate fără egal. Continuare…
Cum să discutăm cu martorii lui Iehova
Adaugat la noiembrie 30, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Religii si secte
„La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pămîntul. Însă pămîntul era pustiu şi fără formă şi întunericul stăpînea pe faţa adîncului de ape; şi forţa activă a lui Dumnezeu se mişca încolo şi încoace pe suprafaţa apelor.”
Martorii lui Iehova folosesc acest verset pentru a ataca credinţa creştină în personalitatea Duhului Sfînt. Aşa că nu Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor, ci doar o forţă impersonală aflată la dispoziţia lui Dumnezeu. Pentru a demonstra aceasta, martorii citează versetul aşa cum apare în Noua Traducere Mondială a Sfintelor Scripturi, astfel că nu mai este necesară răstălmăcirea Scripturii pentru a o potrivi cu doctrina lor. În alte texte, versiunea Turnului de Veghe vorbeşte despre „duh sfînt”, nearticulat şi fără majuscule.
Dreapta credinţă
Adaugat la august 30, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Religii si secte
Sa stiti ca radacina si viata poporului nostru, inaintea lui Dumnezeu, este credinta cea dreapta in Hristos, adica Ortodoxia. Noi ne-am increstinat de aproape doua mii de ani, din timpul Sfantului Apostol Andrei.
Colonistii romani, carora le-au predicat Sfintii Apostoli Petru si Pavel la Roma si cei din Grecia, cand au venit aici cu legiunile romane, au adus credinta ortodoxa. Eram daci pe atunci; stramosii nostri dacii si romanii, de la care am ramas noi romanii. De atunci, de cand am primit sfanta si dreapta credinta in Dumnezeu, poporul nostru a avut viata. Pana atunci a fost mort; numai cu trupul era viu, iar cu sufletul era mort. Viata poporului roman este dreapta credinta in Iisus Hristos. Bagati de seama ! Ca popor crestin de doua mii de ani de cand suntem noi, am avut toata administratia noastra si toata traditia noastra sfanta. Sa tinem cu tarie la credinta Ortodoxa.
Continuare…
Sinodul VII ecumenic de la Niceea din 787. Iconoclasmul.
Adaugat la august 6, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Icoane, Istoria Bisericii, Religii si secte
Prigoana contra clericilor si a credinciosilor care venerau icoanele se numeste iconoclasm (distrugerea icoanelor) sau iconomahie (lupta contra icoanelor).
Primul imparat iconoclast a fost Leon III Isaurul (717-741). Prima masura iconoclasta a fost porunca sa fie indepartate icoanele din biserici (726).
Din dorinta de a arata ca a lucrat in mod legal, Leon III a convocat pentru 17 ianuarie 730 un sfat al senatorilor si al celorlalti demnitari ai statului si ai Bisericii, cu scopul de a-i castiga pentru planurile sale iconoclaste.
Continuare…
Sinodul VI ecumenic de la Constantinopol din 680 – 681
Adaugat la iulie 27, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte
In vremea lui Eraclie existau persoane care sustineau ca daca Hristos are o fire dumnezeiasca si o fire omeneasca, trebuie sa aiba si o dubla libertate de actiune si vointa. Dimpotriva, alte persoane spuneau ca daca Hristos constituie o singura persoana si in virtutea principiului ca vointa omeneasca urmeaza intru toate vointei divine, urmeaza ca El are o singura vointa si o singura energie.
Continuare…
Sinodul V ecumenic de la Constantinopol din 553
Adaugat la iulie 26, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte
Mitropolitul Teodor Askidas si imparateasa Teodora, l-au convins pe Justinian ca pentru a impaca pe monofiziti cu Biserica Ortodoxa, ar trebui sa fie condamnate „cele trei capitole”, adica scrierile lui Teodoret de Cir contra lui Ciril al Alexandriei si contra sinodului din Efes; epistola lui Ibas din Edesa adresata episcopului Maris din Ardasir (Persia) si persoana si opera lui Teodor de Mopsuestia.
Continuare…
Sinodul IV ecumenic de la Calcedon din 451. Monofizismul.
Adaugat la iulie 25, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte
1. Eutihianismul sau monofizismul
Eutihie din lupta contra ereziei lui Nestorie, a dus la extrem invatatura din Alexandria despre unirea celor doua firi din persoana Mantuitorului. Exagera asa de mult unirea celor doua firi, incat facea din ele o singura fire. De aceea erezia lui Eutihie a primit numele de monofizism sau eutihianism. Eutihie sustinea ca firea omeneasca luata de Mantuitorul la intrupare a fost absorbita de firea Sa dumnezeiasca. Ca atare Iisus Hristos a avut in persoana Sa o singura fire, numai firea dumnezeiasca, iar trupul Sau a fost dumnezeiesc, nu omenesc. Plecand de la afirmatia ca Mantuitorul, dupa unii monofiziti, n-a avut un trup omenesc real, monofizismul apare pe de o parte ca o forma a dochetismului, dupa care Mantuitorul a avut un trup aparent, iar pe de alta ca o varianta a apolinarismului, care afirma ca locul ratiunii umane din persoana lui Iisus Hristos l-a luat ratiunea sau Logosul lui Dumnezeu, pentru a explica astfel modalitatea unirii firii umane cu firea divina.
Continuare…
Sinodul III ecumenic de la Efes din 431. Nestorianismul
Adaugat la iulie 24, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte
Scoala antiohiana invata ca unirea dintre cele doua firi ale Mantuitorului a fost numai morala si consta numai din armonia conlucrarii celor doua firi. Concluzia acestei invataturi era ca nu se cuvine inchinare trupului Domnului, iar expresiile : „Nascatoare de Dumnezeu, Dumnezeu s-a nascut, Dumnezeu a patimit” – sunt eronate.
Continuare…
Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381. Erezia pnevmatomahilor. Apolinarismul
Adaugat la iulie 23, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte
1. Erezia pnevmatomahilor – a aparut ca o noua forma a arianismului. Negarea Dumnezeirii lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, punea de la sine in discutie si Dumnezeirea Sfantului Duh.
Denumirea de macedonieni li s-a dat dupa numele episcopului semiarian Macedoniu, depus din scaun in 360 de sinodul din Constantinopol, ca eretic. Dupa moartea lui Macedoniu, conducerea pnevmatomahilor a preluat-o diaconul Maratoniu, hirotonit de Macedoniu de Constantinopol episcop de Nicomidia, de la care au primit numele de maratonieni.
Continuare…
Sinodul I ecumenic de la Niceea din 325. Arianismul.
Adaugat la iulie 19, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte
Arie – originar din Libia Egiptului, discipol indirect al ereticului episcop Paul de Samosata, a fost instruit de preotul Lucian din Antiohia, un aderent al lui Paul de Samosata, a avut colegi de studii pe Eusebiu al Nicomidiei, Maris de Calcedon, Teognis de Niceea si Leontie al Antiohiei. Dupa terminarea studiilor, a venit la Alexandria, unde, a fost hirotonit diacon de episcopul Petru, apoi preot de episcopul Achila, primind postul de paroh la biserica Baucalis, cea mai insemnata din cele noua biserici ale Alexandriei.
Arie va fi excomunicat din cauza subordinatianismului. Pleaca din Egipt spre Palestina la Eusebiu al Cezareei. De aici va pleca la Nicomidia, la fostul sau coleg de studii, Eusebiu al Nicomidiei.
Din cauza neintelegerilor aparute, Constantin cel Mare a invitat pe intaistatatorii Bisericii la un sinod ecumenic, unde urma sa fie luate masurile necesare contra lui Arie.
Continuare…