Marea schismă – Călăuză canonică: Despre catolicism
Adaugat la iulie 16, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte
Schisma dintre Bizant si Roma a fost, negresit evenimentul cel mai tragic al istoriei Bisericii; lumea crestină s-a rupt în două jumătăti, iar această sciziune, ce durează încă, a determinat în bună măsură destinul Răsăritului, ca si cel al Apusului. Biserica de Răsărit, care este adevarata Biserică a lui Hristos, si-a văzut limitat cîmpul cultural si geografic de actiune; pe plan istoric ea s-a confundat doar cu lumea bizantină.[1]
Cît despre Biserica de Apus, ea a pierdut echilibrul doctrinar si ecleziologic al crestinismului primar, iar acest dezechilibru a provocat Reforma din secolul al XVI-lea.
Continuare…
Răspuns susţinătorilor Bisericii Latine despre nedreapta fală a papistaşilor cu pretinsa demnitate a Bisericii lor
Adaugat la iulie 10, 2007 de Victor
Categoria: Ecumenism, Religii si secte
Sf. Ambrozie de la Optina
(1812-1891)
„In ziua de azi unii arhierei, preoţi şi mireni încep să se abată în erezia ecumenismului, catolicismului, protestantismului. Motivind căderea lor de la credinţa părinţilor cu neemanciparea acestor din urmă, cu noul duh al vremii şi situaţia politică. Se fac încercări de a introduce în Ortodoxie cite ceva de la catolicism, cite ceva de la protestantism, se răspindesc indemnuri pentru unificarea tuturor confesiilor creştine. Drept răspuns la acestea pot servi mai jos publicatele scrisori ale părintelui Ambrozie, luminător recunoscut al credinţei ortodoxe. În lucrările sale, îndreptate spre demascarea ereziei catolicismului, luteranismului, cit şi a tot protestantismului, cuviosul Ambrozie descoperă mortalitatea acestor învăţături, arată groaznicele urmări ale decăderii duhovniceşti de la Ortodoxie. Cuviosul nu oboseşte să sublinieze – nu este mîntuire in alte confesii, nu este altă cale către Dumnezeu, decît prin credinţa Ortodoxă. Şi asta o spune nu un om obişnuit sau chiar un preot, asta o spune un sfînt – acela care cunoaşte adevărul de la Însuşi Dumnezeu. De aceea, blagocestive cititorule, studiind scrisorile cuviosului Ambrozie, primeşte-le pe ele ca pe vocea lui Dumnezeu, ca şi pe piatra unghiulară, pe care se cuvine a fi încercate toate invăţăturile şi inovaţiile la modă. Deoarece cuviosul este sfînt, iar sfinţenia multor teologi contemporani este destul de îndoielnică”.
Continuare…
Se inchina toti oamenii la acelasi Dumnezeu?
Adaugat la iulie 5, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Religii si secte
Experienta pastorala din mediul urban arata preotului atent la miscarile si mutatiile petrecute in sufletele pastoritilor sai o serie de fenomene de apostazie ce ar trebui sa provoace o adanca ingrijorare.
Unul dintre acestea este cel intalnit tot mai des sub presiunea intensei propagande pro-ecumeniste la care suntem supusi in ultimii ani: anume afirmatia „“ si deci conceptia „“ potrivit careia „exista un singur Dumnezeu, deci toti oamenii se inchina (cred, se roaga) la acelasi Dumnezeu. Continuare…
Sfîntul Ioan de Kronstadt si papismul romano-catolic
Adaugat la mai 28, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Religii si secte
de Arhiepiscopul Averchie Jordanvilski
În vremurile pe care le trãim, cînd apar atîtea discursuri amãgitoare despre asa-zisa „unire a bisericilor”, cînd miscarea ecumenicã se extinde si se consolideazã, trezind entuziasmul multora din cei ce se adunã periodic la sesiunile „Conciliului universal al Vaticanului”, ar fi timpul ca toti dreptii crestini ortodocsi sã-si aminteascã ce pãrere avea despre papismul romano-catolic marele nostru cuvios si fãcãtor de minuni, Sfîntul Ioan din Kronstadt.
Iatã ce scrie el în lucrarea sa „Gînduri despre Bisericã”: „Nici una din confesiunile Credintei crestine, în afarã de cea Ortodoxã, nu-l poate conduce pe un crestin la deplinãtatea vietii crestinesti sau a sfinteniei si la curãtirea desãvîrsitã de pãcate si la neputreziciune”, deoarece celelalte confesiuni ne-ortodoxe „tin nedreptatea drept adevãr” (Romani 1, 18), au amestecat desarta întelepciune si minciuna cu adevãrul si nu sunt înzestrate cu acele mijloace de purificare, renastere, primenire, dãruite de Dumnezeu Bisericii Ortodoxe. Practica de secole transmisã prin istoria Bisericii Ortodoxe si altor culte a demonstrat si demonstreazã aceasta cu o uimitoare claritate. Gînditi-vã la multimea sfintilor Bisericii noastre, de mai înainte si din timpurile prezente si absenta lor în cultele catolic si protestant, dupã separarea respectiv îndepãrtarea lor de Biserica Ortodoxã”.
Continuare…
