Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Cautare


Cununa Apostolilor. La prăznuirea Sfinţilor Petru şi Pavel – Sf. Grigorie Palama

Adaugat la iulie 12, 2019 de Victor
Categoria: Articole, Predici, Vietile Sfintilor

1.Pomenirea fiecăruia dintre sfinţi, în ziua de sărbătoare rînduită, este un prilej de mare bucurie, comună poporului şi cetăţii, supuşilor şi dregătorilor, fiind aducătoare de mare folos duhovnicesc.

Căci, precum spune înţeleptul Solomon, “pomenirea cuviosului cu laude şi lauda dreptului bucură poporul” (Pilde 10:7). Şi aşa cum noaptea se aprind făcliile şi luminează spre folosul şi bucuria tuturor celor de faţă, tot aşa şi viaţa bine-plăcută lui Dumnezeu şi sfîrşitul cel fericit pe măsură, şi harul dăruit acestora pentru curăţia vieţii lor, asemenea unei făclii luminoase prezente în mijlocul nostru prin pomenire, aduce celor adunaţi, deopotrivă, înţelepciunea duhovnicească şi tot folosul.

Aşa cum de roadele pămîntului se bucură nu numai cultivatorii, ci toţi oamenii (căci bucuria roadelor pămîntului este comună tuturor), la fel şi rodirea întru Dumnezeu a sfinţilor, prin virtute, nu-l bucură numai pe cultivatorul sufletelor, ci şi pe noi toţi laolaltă, întrucît sufletele noastre sunt aduse la o hrană şi o bucurie comune.

Dar chiar şi în această viaţă, toţi sfinţii sunt un îndemn la virtute pentru cei care îi ascultă şi îi văd fiind în comuniune cu ei. Căci ei sunt adevărate icoane însufleţite, stîlpi umblători întru bine, cărţi vii şi grăitoare, care călăuzesc spre mai bine. Iar după ce s-au mutat din această viaţă la viaţa cea veşnică, prin pomenirea faptelor bune pe care le-au săvîrşit, dobîndim un folos fără de moarte.
Continuare…

Pastorala Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir la Învierea Domnului 2019

Adaugat la aprilie 28, 2019 de Victor
Categoria: Articole, Predici

„Bucuraţi-vă pururea întru Domnul!

Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă!”

(Filipeni 4, 4)

Preasfinţiţi arhipăstori, cinstiţi preoţi şi diaconi,
Cuvioşi monahi şi monahii, drept-slăvitori creştini,

Luminatul Praznic al Învierii Mântuitorului ne oferă bucuria de a vă întâmpina cu vestirea îngerească:

Hristos a Înviat!

Slăvitul și vrednicul de laudă, Apostolul Pavel, ne îndeamnă să ne bucurăm întru Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel Răstignit și Înviat, Cel ce a călcat moartea și a biruit iadul. Omul credincios, „sărac cu duhul”, „flămând și însetat” (Matei 5,3-6) de dreptatea  Domnului, nu caută bucuria și sensul vieții în „rodul de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmulțit” (Psalmul 4, 7), nici nu se satisface cu bucurii lumești și mercantile, ci desfătarea sufletului lui este Iisus, Biruitorul morții, Cel ce prin Înviere „a însemnat peste noi lumina feței Sale” (Psalmul 4,6).

Continuare…

Duminica Sf. Ioan Scărarul: cum găsim drumul spre cer

Adaugat la aprilie 7, 2019 de Victor
Categoria: Articole, Luca al Crimeii, Nicolae Steinhardt, Predici, Teofan Zavoratul

Boala pe care o avem aproape toţi

Ce mijloace nu întrebuinţează, mai ales în aceste zile de post, Sfînta lui Dumnezeu Biserică pentru a ţine totdeauna gîndul nostru însufleţit şi priveghetor în ostenelile noastre de a plăcea lui Dumnezeu şi a ne mîntui sufletul! Duminica trecută, ea a înfăţişat cinstirii şi închinării voastre Crucea Domnului, ca să ne spună: „Nu vă temeţi de crucea lepădării de sine şi răstignirii de sine; întreaga greutate a crucii a ridicat-o Domnul singur, iar vouă vă rămîn doar roadele ei mîngîietoare”. Acum ea înfăţişează aducerii şi luării voastre aminte Scara care duce la cer, ne arată pilda suirii pe această scară în scriitorul ei, Sfîntul Ioan, şi ne descrie fericirea însăşi în pericopa evanghelică a Fericirilor. Ea spune acum fiecăruia dintre noi: „Nu cruţa ostenelile; uită-te ce sfîrşit fericit aşteaptă pe ostenitori şi însufleţeşte-te; grăbeşte, fugi, aleargă în aşa fel ca să ajungi la ţintă”. Biserica face acelaşi lucru precum cei care organizează curse. Aceştia oferă premii pentru cei care întrec pe ceilalţi la curse, ca fiecare să vadă că are de ce să se ostenească. Aşa şi Biserica – arată fericirea desăvîrşită şi îndeamnă pe fiecare: „Vrei asemenea fericire? Osteneşte-te”. Fără osteneală, şi încă osteneală din greu, nu vom primi nimic.

(…) Boala pe care o avem aproape toţi în comun – cruţarea şi îngăduinţa faţă de trup – este cu totul nepotrivită celor ce caută şi aşteaptă Împărăţia lui Dumnezeu. Vrei Împărăţia? Nu-ţi cruţa trupul. Dacă îţi va părea rău de trup, nu vei primi împărăţia. Ah! Cum nu este pe gustul nostru această vieţuire aspră ce chinuieşte trupul, şi ce şmecherii nu întrebuinţăm pentru a ne scuti de ea! Iată, acum e post: şi cine posteşte aşa cum trebuie? Unii nu dau doi bani pe post; alţii îl petrec în aşa fel că trupul nu simte nici o asprime în urma lui. Şi ce nu spun aceştia spre a se dezvinovăţi!
Continuare…

Omilie la Întâmpinarea Domnului, la Născătoarea de Dumnezeu şi la dreptul Simeon

Adaugat la februarie 15, 2019 de Victor
Categoria: Articole, Grigorie de Nyssa, Predici

Întâmpinarea DomnuluiCel înălţat la cele cereşti prin cugetare[1], care prin dispreţuirea[2] celor pământeşti s-a ridicat întru înălţimi, Pavel, mintea cea aleasă şi primitoare de Dumnezeu[3], limba cea de Hristos mişcată, preafrumosul condei al scriitorului ce scrie degrab (Psalmul 44:2), care a caligrafiat Bisericii dogmele adevărului, săgeata de aramă din mâna Celui Puternic, care a dat o rană de moarte în inima stăpânitorului întunericului lumii acesteia, fulgerul care s-a arătat de la Ierusalim şi până în Iliric sau, mai bine-zis, până la marginile lumii, glasul curat şi puternic al tunetului dumnezeiesc din roata tainică a Evangheliei, care s-a rostogolit în întreaga lume[4], acesta [Pavel], grăind ca din înseşi adâncurile raiului, unde a auzit cuvinte de nespus, sau, mai bine-zis, grăind ca de la însuşi Tronul cel înalt al slavei, lângă care şi stă, gătind o cinstită înainte-prăznuire pentru sfântul şi împărătescul praznic de azi spre întâmpinarea Împăratului slavei, pregăteşte poporul Bisericii, preoţia cea împărătească, precum ar spune cineva, ca pe o preatainică adunare, pregăteşte ordinea, ritmul şi buna armonie a vieţuirii frumoase şi zice: „Fraţilor, nu fiţi copii cu mintea, ci cu răutatea, la minte însă fiţi desăvârşiţi“ (I Corintheni 14:20).

Căci aşa vom deveni contrupeşti[5] şi împreună-părtaşi (Efeseni 3:6) Dumnezeului celui desăvârşit şi veşnic, Care a arătat firea desăvârşită a virtuţii în Trupul Său omenesc şi Căruia astăzi Îi săvârşim praznicul. El, în vremurile din urmă, S-a arătat în trup şi Prunc, din Care e tot darul şi desăvârşirea şi spre a Cărui cinstire şi slavă Biserica se adună. Cuvântul prorocesc rostit în chip adumbrit descrie arătarea Sa trupească de nou-născut prin trăsăturile desăvârşirii Lui dumnezeieşti. Fiindcă zice: „Înainte ca Pruncul să cunoască binele şi răul, va lepăda viclenia, va alege binele“ (Isaia 7:16), care este semnul de recunoaştere al celui mai înalt şi desăvârşit discernământ şi al celei mai adevărate chibzuinţe. Marele apostol, când rosteşte cuvântul său de Dumnezeu insuflat, amintit mai înainte, ne îndeamnă către asemănarea cu El, fiindcă prin El ajungem să recunoaştem facerea noastră de către Dumnezeu după chipul şi asemănarea Lui şi să cunoaştem sfinţenia covârşitoare a frumuseţii Prototipului.
Continuare…

Predică la Praznicul Botezului Domnului – Sf. Serafim Sobolev

Adaugat la ianuarie 19, 2019 de Victor
Categoria: Articole, Predici, Serafim Sobolev

Predică la Praznicul Botezului Domnului - Sf. Serafim SobolevVă felicit, iubiţilor întru Hristos fiii mei, cu ocazia marii sărbători a Botezului Domnului!

Domnul S-a botezat pentru ca să pună început botezului nostru. În timpul dumnezeiescului Botez, Duhul Sfânt S-a pogorât în chip văzut asupra lui Hristos, Domnul Nostru, Care a venit pe pământ pentru a-L putea trimite mai apoi, pe Acest Sfânt Duh neamului omenesc.

Trimiterea Harului Sfântului Duh, precum învaţă Domnul Însuşi (Ioan 16, 7), apostolii Lui şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii, a fost scopul venirii Lui în lume, al pătimirii şi morţii Lui pe Cruce.

O, dacă am cunoaşte deplin ce bine mare şi mântuitor este pentru noi Harul Sfântului Duh, atunci am râvni acest bine din tot sufletul, ca pe cea mai scumpă comoară, care, după învăţătura Sfântului Antonie cel Mare, este acel mărgăritar de mult preţ (Matei 13, 46) sau acea comoară ascunsă în ţarină (Matei 13, 44) pe care, după cuvintele lui Hristos, trebuie să o căutăm mai înainte de toate (Matei 6, 33).

Cu părere de rău, cea mai mare parte, chiar a creştinilor ortodocşi, nu ştiu nimic despre acest Har…

Nu avem ce vorbi despre păgâni, care nu au nimic creştinesc. Adevărul, ca şi Dumnezeu Însuşi în fiinţa Lui, la fel şi însuşirea Lui şi Harul dumnezeiesc – sunt de nepătruns. Sunt de nepătruns chiar şi manifestările acestui Har.

Iată de ce dumnezeiescul psalmist a spus: În mare căile Tale şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte… . Este clar că nu numai harul Sfântului Duh ca lucrare a lui Dumnezeu – căile şi cărările, dar şi urmele acestei lucrări dumnezeieşti, adică manifestările Harului, sunt de neajuns pentru mintea noastră.
Continuare…

Predică la Tăierea împrejur a Domnului

Adaugat la ianuarie 14, 2019 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici

Tăierea împrejur a DomnuluiPărinţilor, fraţilor şi iubiţi credincioşi,

Astăzi, Biserica lui Hristos cea dreptmăritoare, Bi­se­rica Răsăritului, prăznuieşte Tăierea împrejur cea după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca şi pe Marele Vasile, adică pe Sfântul Vasile cel Mare. În predica ce urmează vom vorbi puţin despre acest prealuminat praznic al Tăierii-împrejur.

Mai întâi, să ştiţi că, înainte cu 2406 ani de venirea Domnului nostru Iisus Hristos, a trăit un patriarh preafe­ricit, ales de Dumnezeu, Avraam, din a cărui seminţie, du­pă credinţă, ne tragem toate popoarele pământului. Nu nu­mai poporul evreiesc, ci toate popoarele, după cre­din­ţă. Căci zice Sfânta Scriptură: Şi a crezut Avraam lui Dumnezeu şi i-a socotit lui întru dreptate (Facerea 15, 6). Deci toţi care cred în Dumnezeu se numesc „fiii lui Avraam” după cre­dinţă, nu după trup, cum este poporul evreu.

Dumnezeu a dat poruncă acestui patriarh ca toţi copiii care se vor naşte de parte bărbătească să fie tăiaţi împrejur la marginea trupului lor, ca semn de legătură veş­nică între seminţia lui şi Dumnezeu, Ziditorul său. Iar marele apostol Pavel zice: Toate cele mai înainte de Lege şi cele din Legea veche au fost umbra celor viitoare. Avra­am trăieşte înainte de Legea veche cu 430 de ani. Câte s-au întâmplat pe vremea patriarhilor şi a proorocilor în tot cursul Legii vechi, toate au fost umbră şi închipuire a ce­lor ce erau să fie la plinirea vremii, toate aveau să se de­să­vârşească adică în Legea darului, prin venirea în lume a lui Dumnezeu Cuvântul.
Continuare…

Pastorală la Naşterea Domnului a ÎPS Părinte Vladimir, Mitropolit al Chişinăului şi al Întregii Moldove

Adaugat la ianuarie 7, 2019 de Victor
Categoria: Predici

”Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi

pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”

(Luca 2, 14)

Preasfințiți arhipăstori,

Preacucernici preoți şi diaconi,

Preacuvioși monahi şi monahii,

Iubiți întru Hristos Domnul frați şi surori,

 

La slăvitul şi luminatul praznic al Nașterii Pruncului dumnezeiesc, vă adresez tuturor părintești felicitări şi arhierești binecuvântări!

Cântarea îngerească a oștilor cerești, care au binevestit nașterea Mântuitorului în lume, răsună și astăzi în Biserica noastră, încălzindu-ne sufletele, întărindu-ne în credință și sădind adânc în inimile noastre adevărul: ”Că bun este Domnul; în veac este mila Lui şi din neam în neam adevărul Lui!”(Ps. 99,4).

Continuare…

Predică la Înălţarea Sfintei Cruci – Sfântul Serafim Sobolev

Adaugat la septembrie 27, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Predici, Serafim Sobolev

Smerenia este singura cale pentru dobândirea darurilor Crucii Domnului.

Toţi trebuie să ştim, iubiţilor întru Hristos fiii mei, însemnătatea mare şi mântuitoare a Crucii Domnului. Despre această însemnătate sau mai bine zis despre darurile negrăite pe care le dobândim de pe urma Crucii, Sfânta Biserică a vorbit şi ieri şi astăzi, prin slujbele acestui mare praznic.

Despre aceasta vorbeşte Sfânta Biserică şi în stihira de la „Doamne strigat-am…”, ce se cântă la Vecernie. Aici se spune: Crucea înălţându-se, toată făptura îndeamnă a lăuda preacurată Patima Celui ce S-a înălţat pe dânsa; căci întru aceasta, ucigând pe cel ce ne-a ucis pe noi, pe cei omorâţi i-a înviat şi i-a înfrumuseţat şi în ceruri a locui i-a învrednicit ca un milostiv, pentru mulţimea bunătăţii Sale.

Aceste spuse cuprind pe scurt, dar substanţial, toate evenimentele lucrării dumnezeieşti pentru noi, în centrul căreia se înalţă Crucea Domnului. Prin Crucea Sa şi Sângele Său Dumnezeiesc, care s-a vărsat pe Cruce, Domnul a răscumpărat păcatul strămoşesc al lui Adam, a distrus toate lucrările diavolului, orientate spre pierderea întregii omeniri, a distrus moartea, făcându-se începătorul învierii morţilor, a distrus blestemul – această despărţire dintre oameni şi Dumnezeu.

De aceea, porţile Raiului sunt deschise acum pentru oamenii sfinţi şi pentru noi, urmând după tâlharul cel credincios care s-a pocăit. După moartea lor, sfinţii îl moştenesc fără a trece prin vămile diavoleşti ale văzduhului, potrivit cuvintelor lui Hristos:Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte în viaţă (Ioan 5, 24).
Continuare…

Predică la Duminica a XVII-a după Rusalii

Adaugat la septembrie 23, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Ilie Cleopa, Predici

(Despre credinţa cea mare şi statornică)

O, femeie, mare este credinţa ta! Fie ţie după cum voieşti (Matei 15, 28)

Iubiţi credincioşi,

Credinţa cea mare şi stăruitoare a femeii cananeence a fost arătată şi lăudată nu de un prooroc, apostol, ierarh sau dascăl al Bisericii lui Hristos, ci de Însuşi Domnul şi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, ştiutorul inimilor omeneşti (Matei 9, 2-4; Marcu 2, 6-8). El laudă în faţa poporului credinţa cea mare a femeii cananeence. O, înţelepciune fără de margini a Mîntuitorului! O, adîncul îndurărilor Lui! Vine o femeie păgînă, necăjită şi străină tocmai din Fenicia Siriei – după cum arată dumnezeiescul evanghelist Marcu – şi îl roagă pe Domnul cu lacrimi din durerea inimii să alunge demonul din fiica ei (Marcu 7, 30).

Continuare…

Predică la Naşterea Maicii Domnului – Sf. Ioan Maximovici

Adaugat la septembrie 21, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Ioan Maximovici, Predici

„Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!(Psalmi 103, 25), exclama încă în vechime Psalmistul. Ce este, aşadar, acea înţelepciune (sau, pe greceşte, sophia), prin care s-au făcut toate?

În alt psalm se spune: Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor (Psalmi 32, 6). Iar Sfântul Evanghelist Ioan Teologul glăsuieşte: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut (Ioan 1, 1-3).

Înţelepciunea lui Dumnezeu sau Cuvântul lui Dumnezeu, prin care toate s-au făcut de Dumnezeu nu este doar un concept abstract al unei însuşiri a lui Dumnezeu. Acelaşi evanghelist glăsuieşte mai departe: Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl (Ioan 1, 14).

Aşadar, Cuvântul prin Care toate s-au făcut este Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi. El se mai numeşte şi „înţelepciunea lui Dumnezeu”, aşa cum spune în epistola sa Sfântul Apostol Pavel: Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit…, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu (I Corinteni 1, 22-24).

Fiul lui Dumnezeu Se numeşte Cuvântul şi înţelepciunea lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu-Tatăl pe toate le săvârşeşte prin Fiul Său. În acest fel, prin Fiul lui Dumnezeu, Tatăl ni Se vesteşte prin faptele Sale şi prin El [Fiul] s-a arătat în diversitatea ei înţelepciunea lui Dumnezeu.
Continuare…