Icoanele. Întrebări şi răspunsuri
Adaugat la Martie 17, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Icoane, Catehism
Ce este o icoană?
O icoană este o imagine (de obicei bidimensională), reprezentînd pe Hristos, sfinţi, îngeri, evenimente biblice importante, pilde sau evenimente din istoria Bisericii.
Sf. Grigore Dialogul (Papă a Romei la aprox. 590-604) vorbea despre icoane ca fiind Scriptura pentru analfabeţi:
“Ceea ce scrisul prezintă cititorilor, imaginea prezintă celor neînvăţaţi care o privesc, căci în ea şi cei ignoranţi văd ce ar trebui să urmeze; în ea pot citi analfabeţii” (Epistola către Episcopul Serenus din Marsilia, NPNF 2, Vol. XII, p. 53).
Celor care sugerează că acest fapt nu mai este relevant în epoca noastră, le aducem aminte de rata mare a analfabetismului pe care o avem acum, într-un segment major al populaţiei… copiii.
Icoanele ne ridică minţile de la cele pămînteşti la cele cereşti. Sf. Ioan Damaschinul a spus: “Prin icoane vizibile suntem conduşi la contemplarea a ceea ce este divin şi spiritual”. Prin păstrarea memoriei celor pictaţi în icoane, suntem inspiraţi să-i imităm. Sf. Grigore de Nissa (aprox. 330-395) povestea cum nu putea trece pe lîngă o icoană cu Avraam care-l jertfea pe Isaac “fără să verse lacrimi”. Într-un comentariu la aceste cuvinte, s-a spus la al Şaptelea Sinod Ecumenic: “Dacă unui asemenea Doctor imaginea i-a folosit şi i-a produs lacrimi, cu atît mai mult ea va aduce căinţă şi-i va face bine celui simplu şi needucat”.
Continuare…
Pomenirea icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului numita “Cu trei maini”
Adaugat la Iulie 11, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Icoane
Aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715). Lesne se poate vedea in viata Sfantului Ioan, pe care a scris-o preainteleptul Ioan, patriarhul Antiohiei, cum ca, in vremea lui Leon Isaurul, era mare gonire si lupta impotriva icoanelor. Si este bine stiut ca Ioan Damaschin, inca laic fiind, era un mare aparator al sfintelor icoane. Imparatul Leon al III-lea (iconoclastul), cel cu nume de leu si socoteala de sarpe, voind sa-l inlature pe Ioan, l-a invinuit cu viclesug catre calif, convingandu-l ca vrea si urmareste sa-i rastoarne stapanirea. Califul, biruit de manie, crezand invinuirea mincinoasa, a poruncit sa taie mana cea dreapta a lui Ioan. Deci “s-a taiat dreapta aceea care mustra pe cei ce urasc pe Domnul, si, in loc de cerneala, cu care se vopsea mai inainte, s-a vopsit cu al sau sange”. Atunci Sfantul, tiind mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei. Ca semn de aleasa recunostinta, Ioan a asezat in partea de jos a icoanei o mana lucrata in argint, asemenea cu mana sa dreapta, ceva asemanator cu ceea ce si astazi mai putem vedea la icoanele facatoare de minuni, mici chipuri de barbati, femei s.a., din aur sau argint, care amintesc fiecare de cate o minune savarsita. De atunci, aceasta icoana se numeste “Cu trei maini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricheirousa), fiindca se vedeau pe ea trei maini.
Continuare…
Predică la Duminica I din Post (a Ortodoxiei)
Adaugat la Martie 17, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Predici, Icoane, Ilie Cleopa
(Despre cinstirea Sfintelor Icoane)
Şi vei face doi heruvimi de aur turnat şi îi vei pune pe ei de amîndouă laturile acoperămîntului împăcării.
Mă voi face cunoscut ţie de acolo şi îţi voi grăi între cei doi heruvimi (Ieşire 25, 18-22)
Iubiţi credincioşi,
Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte astăzi un mare aşezămînt apostolesc şi sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane. Acesta s-a aşezat prin hotărîrea Sfîntului şi marelui Sinod Ecumenic al şaptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute şaizeci şi şapte de Sfinţi Părinţi şi o sută treizeci şi şase de arhimandriţi şi stareţi de mănăstiri. Sinodul a fost condus din partea Bisericii Ortodoxe de Răsărit de Sfîntul Tarasie patriarhul Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru, arhiepiscopul Romei, însoţit de Petru, prezbiter şi egumen al mănăstirii Sfîntul Sava din Roma, din partea papei Adrian.
Pomenirea icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului, numita “Znamenie”
Adaugat la Decembrie 10, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Icoane
Istoria icoanei Maicii Domnului Znamenie (adica “a semnului”) este strans legata de istoria Novgorodului, centru cultural si comercial din nord, unul dintre primele orase ale vechii Rusii.
Sensul teologic al numelui icoanei este acela al “semnului” din profetia lui Isaia: “Pentru aceasta Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14). Insa numele ei ne poate trimite si la un eveniment istoric, consemnat in cronicile Novgorodului. Iata ce spun acestea:
Din pricina locului insemnat pe care il avea in nordul Rusiei, Novgorodul, ravnit de vecini, a intrat in conflict cu acestia. In 1169, printul Andrei Bogoliubsky, pornind din Kiev, a ajuns cu armata sa pana in fata zidurilor Novgorodului. Orasul a fost impresurat, iar cei asediati au cerut atunci, cu rugaciuni fierbinti, milostivirea Maicii Domnului. In acest timp, arhiereul locului, Sfantul Ioan din Novgorod (+1186), asezase pretiosul chip al Preasfintei pe zidurile cetatii pentru a-i izbavi de dusmani. Raspunsul acestora din urma fu o ploaie de sageti. Una dintre ele atinsese si icoana. Mai departe ni se spune ca indata Nascatoarea de Dumnezeu si-a intors privirea dinspre navalitori inspre poporul cel binecredincios, dandu-i astfel un “semn” ca ii va veni degrab intr-ajutor. Si intr-adevar, celor care au trimis “ploaia”, Maica Domnului le-a trimis un nor. Acoperiti de intuneric si cuprinsi de spaima, in invalmaseala iscata cotropitorii s-au omorat intre ei.
Continuare…
Tehnica icoanei - plan general
Adaugat la Octombrie 19, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Icoane
I. Pregatirile tehnice
1) Panoul
Alegerea lemnului este importanta deorece suportul trebuie sa permita o buna conservare a picturii. Esentele nerasinose sunt preferabile, deoarece ele sunt mai omogene si permit mai usor lipirea panzei: chiparosul, platanul, stejarul si palmierul in tarile mediteraneene; in Rusia si in tarile balcanice teiul, mesteacanul, stejarul, frasinul, fagul; in Nord, in ciuda fibrelor sale rasinoase, bradul. Panourile erau taiate din miezul trunchiului pentru a da cea mai buna soliditate. Apoi erau uscate luni de zile, dupa care erau inmuiate in apa pentru a inlatura albumina daunatore conservarii lemnului. Dupa o noua uscare, erau impregnate cu clorura de mercur pentru a distruge parazitii.
Pentru a fi pictat, panoul se aseaza cu sensul fibrei lemnului orientat vertical, dimensiunile suprafetei de pictat fiind definte de rama.
Continuare…
Icoana Maicii Domnului, numită a Sărmanului
Adaugat la Septembrie 6, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Icoane
Prin mila lui Dumnezeu, pe la mijlocul lui septembrie 2001, o icoană a Maicii Domnului, din biserica “Sfîntul Mucenic doctor Diomid” de la Centrul Creştin de Caritate şi Terapie Duhovnicească “CATERD” din municipiul Chişinău (Poşta Veche), s-a arătat a fi făcătoare de minuni. Icoana a fost descoperită de părintele Serghie de la Mănăstirea “Noul Neamţ” (Chiţcani). De acel părinte Serghie, cunoscut de toţi, care mulţi ani la rînd, mărturisea pelerinii moldoveni la Poceaev.
Adresa Bisericii “Sf. Mucenic doctor Diomid”:
mun. Chişinău, sect. Rîşcani (Poşta Veche), str. Vasile Badiu nr. 17b, tel.: 46 41 82, 46 54 04.
Icoana, a fost dăruită bisericii, în joia săptămînii luminate 2001, de familia Ceban, Valeriu şi Tamara, care locuiesc vizavi de biserică. Dar s-a aflat a fi făcătoare de minuni abia peste jumătate de an. S-au tămăduit lîngă ea grav-bolnavi, s-au descoperit furturi, s-au împlinit dorinţe spre mîntuire, s-a dobîndit naştere de prunci, s-au aflat pierduţii.
Istoria acestei icoane e chiar în preajma-i, căci acolo se află mii şi mii de scrisorele cu diferite cereri, dorinţe şi dureri ale creştinilor. În fiecare duminică şi la sărbători, la cerinţa creştinilor se săvîrşesc tedeumuri de mulţumire. Creştinii au numit această icoană a Maicii Domnului “Icoana sărmanului”, pornind de la înfăţişarea ei, căci nu este aurită sau cu pietre scumpe, ci este pictată cu vopsele naturale pe o bucată de scîndură negeluită. Se vede că a fost făcută, nu întîmplător, ci la o mare nevoie.
Înalt Preasfinţia Sa Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al întregii Moldove, vizitînd Centrul creştin “CATERD” şi Biserica “Sf. Diomid”, s-a închinat la icoană şi a spus, că prin descoperirea acestei icoane, Bunul Dumnezeu a arătat, că a fost ales corect locul pentru biserică. Dar nici înalt Preasfinţia Sa, nici parohul bisericii “Sf. Diomid”, nu ştiau despre cele ce aveau să se descopere mai tîrziu şi anume:
Continuare…
Sinodul VII ecumenic de la Niceea din 787. Iconoclasmul.
Adaugat la August 6, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Religii si secte, Istoria Bisericii, Icoane
Prigoana contra clericilor si a credinciosilor care venerau icoanele se numeste iconoclasm (distrugerea icoanelor) sau iconomahie (lupta contra icoanelor).
Primul imparat iconoclast a fost Leon III Isaurul (717-741). Prima masura iconoclasta a fost porunca sa fie indepartate icoanele din biserici (726).
Din dorinta de a arata ca a lucrat in mod legal, Leon III a convocat pentru 17 ianuarie 730 un sfat al senatorilor si al celorlalti demnitari ai statului si ai Bisericii, cu scopul de a-i castiga pentru planurile sale iconoclaste.
Continuare…
