Cugetare la Pomenirea Sfîntului Ioan Hrisostom [Gură de Aur], Patriarhul Constantinopolului

noiembrie 26, 2009 Categoria: Articole, Ioan Gura de Aur, Nicolae Velimirovici, Vietile Sfintilor

Răsplata şi pedeapsa! Acestea amîndouă sînt în mîinile lui Dumnezeu. Dar aşa cum viaţa aceasta pămîntească o umbră doar este a celei adevărate şi veşnice din Cer, tot astfel răsplata şi pedeapsa aici pe pămînt nişte umbre doar sînt ale răsplatei şi pedepsei care vor fi în Ceruri.

Cei mai odioşi prigonitori ai Sfîntului Ioan Gură de Aur au fost patriarhul Theofil al Alexandriei şi împărăteasa Eudoxia.

După moartea mucenicească a Sfîntului Ioan, pedeapsa lui Dumnezeu s-a abătut, cumplită, asupra amîndurora: Patriarhul Theofil a înnebunit, pierzîndu-şi cu desăvîrşire minţile, iar Eudoxia a fost izgonită cu ruşine de la Curtea Imperială de către împăratul Arcadie, soţul ei. Eudoxia în curînd, s-a umplut de o boală hidoasă, căci trupul i s-a umplut de răni rău-mirositoare, care duhneau de departe, răni ce apoi au fost năpădite de viermi. De greaua duhoare ce emana din trupul Eudoxiei, oamenii trebuiau să se ţină de nas cînd treceau pe lîngă casa ei. Neputînd-o nicicum vindeca, medicii încercau cel puţin să inventeze miresme şi parfumuri care cel puţin să atenueze acea cumplită duhoare ce ieşea din ticăloasa fostă împărăteasă, dar în zadar. Aceasta a pierit lent şi în chinuri, putrezind mîncată de viermi. Chiar după moartea ei mînia lui Dumnezeu a urmări-t-o, spre a le fi spre pildă tuturor, inclusiv generaţiilor următoare: sicriul cu necuratul ei trup s-a cutremurat, după înmormîntare, timp de treizeci şi patru de ani încheiaţi, zi şi noapte, pînă cînd împăratul Theodosie a adus Sfintele Moaşte ale lui Ioan Gură de Aur de la Comane la Constantinopol.

Pe cînd, partea Sfîntului Ioan Gură de Aur după a lui sfîntă şi mucenicească săvîrşire care a fost? Ea a fost îmbelşugata răsplată a lui Dumnezeu! Această dumnezeiască răsplată i s-a adeverit prin vedenie înaltpreasfinţitului Adelfus, arhiereul arab care l-a primt cu dragoste pe Sfîntul Ioan – a cărui venire i s-a descoperit tot prin vedenie dumnezeiască – la Cucusus, cînd Sfîntul Ioan a fost tîrît în surghiun acolo.

Aflînd de săvîrşirea din viaţă a dumnezeiescului Ioan, Adelfus s-a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi ca să îi descopere lui unde se află sufletul lui Ioan în ceruri. Stînd astfel la rugăciune, Dumnezeu i-a dăruit o vedenie, prin care i-a descoperit taina.

Un înger de lumină l-a luat de mînă şi a străbătut cu el cerurile, iar pe cale i-a arătat cetele ierarhilor, dascălilor şi învăţătorilor Bisericii, fiecare după treptele şi rînduielile lor. Însă Adelfus nu l-a văzut pe Marele Ioan în nici unele dintre ele. Atunci îngerul, după ce i-a arătat toate, s-a îndreptat cu el spre ieşirea din Rai, şi văzînd aceasta sufletul lui Adelf s-a întristat cumplit, întrebîndu-l îngerul de ce este trist, Adelfus [Adeltius] i-a răspuns, cum să nu fie, dacă în nici una din cete nu l-a văzut şi pe dascălul lui iubit, Sfîntul Ioan Gură de Aur?

Dar îngerul atunci, cu faţă luminoasă i-a zis:

„O, Părinte, nici un om nu poate vedea faţa Marelui Ioan în ceruri, cîtă vreme se află încă în trup! Căci el între cetele ce le-ai văzut nu s-a putut afla, de vreme ce pururea petrece înaintea Tronului Preasfintei Treimi, cu Heruvimii şi cu Serafimii!”

Cîntare de laudă la Sfîntul Ioan Gură de Aur

Sfinta Biserică pre Hrisostom slăveşte,

Pre Gură de Aur, de Domnul iubit,

Pre-Atletul lui Hristos, Neasemănatul,

Pre lauda Bisericii, şi frumuseţea Ei.

El minte adîncă avut-a, cu totul de aur,

De aur a fost şi-adîncă inima lui:

Din ea pe-a lui limbă de aur izvorît-au

Cuvintele vieţii, ca din trîmbiţă de cleştar.

El astfel descoperit-a credincioşilor

Ale tainelor adîncuri,

Scoţînd de-acolo nouă piatra de mult preţ.

A lui minte de înger pătruns-a pîn „˜ la ceruri,

De-acolo aducînd credincioşilor adevărul vieţii,

Dumnezeiesc.

Adevărate pururi sînt cele de el descoperite,

El pre toate dăruitu-le-a. Domnului Hristos.

El dat-a pe faţă chipul hîd al păcatului,

Şi arătat-a îndată chipul virtuţii cel bun.

El descoperit-a nouă scumpe şi adînci taine,

Frumuseţea toată a Raiului, spre care să ţintim.

El fost-a Evanghelist, tîlcuitor al Scripturii,

izvorîtor de duhovnicească bucurie,

Zilot apostolic al dreptăţii lui Hristos.

El schinguit a fost precum mucenicii,

Al lui chin el primit-a ca pe-a mîntuirii peceţi.

El pînă la sfîrşit alergat-a cu sfinţenie,

Şi pentru aceasta Biserica pururea-l slăveşte

Pre Sfîntul Hrisostom.

Sf. Nicolae Velimirovici