Serafim de Sarov - carbunele inflacarat

Adaugat la Ianuarie 15, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Predici, Serafim de Sarov

” Si a fost trimis catre mine un serafim si in mana sa avea un carbune aprins, pe care il luase cu clestele de pe jertfelnic”¦” (Isaia 6, 6)

Biserica Rusa praznuieste astazi un centenar de la sfarsitul pamantesc al marelui ales al lui Dumnezeu, vestitorul cerurilor, Preacuviosul Serafim de Sarov. Precum serafimul ceresc din vedenia proorocului Isaia, care s-a atins de inima omeneasca cu clestele si carbunele aprins de pe jertfelnicul ceresc, tot asa si acest Serafim pamantesc se atinge de inimi, doar se vor inflacara si ele de la carbunele ceresc”¦

Preacuviosul Serafim este aproape contemporanul nostru, apropiat si inrudit noua prin patria terestra, prin limba si prin toate datinile. Minunat si insemnat este faptul ca, in vremurile noastre, s-a dovedit posibila aparitia lui - dupa cum si el invata totdeauna, prevenind de la parerea gresita ca numai in vremurile indepartate, din vechime, puteau sa apara cuviosii lui Dumnezeu. Nu numai prin cuvant, ci prin sine insusi el ne incredinteaza ca Dumnezeu in toate timpurile isi arata harul Sau celor ce doresc sa-L primeasca prin fapte de credinta si dragoste, prin stradania inimii si a vointei.
Continuare…

Sfîntul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei

Adaugat la Ianuarie 14, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Viețile Sfinților

Cel între ierarhi preaales, între dascăli preaînţelept şi între toţi sfinţii preamult plăcut lui Dumnezeu, Sfîntul părintele nostru Vasile cel Mare, a avut ca patrie Pontul, ce este în Capadocia, şi s-a născut din părinţi binecredincioşi şi de Dumnezeu cinstitori. Tatăl său se numea Vasile, iar mama sa Emilia, care a născut patru fii de parte bărbătească: pe Petru şi pe Sfîntul Vasile, pentru care ne stă înainte cuvîntul, pe Grigorie şi pe Navcratie, şi o fiică, al cărei nume era Macrina.

Pentru aceştia, cu adevărat s-a împlinit cuvîntul lui David, care zice: Neamul drepţilor se va binecuvînta. Şi nu numai sfîntul acesta a fost îmbunătăţit şi mare luminător al lumii, ci şi ceilalţi trei fraţi ai lui s-au făcut minunaţi şi purtători de semne. Căci Petru, fratele lui cel mai mare, a fost episcop al Sevastiei, Grigorie a fost episcop al Nissei, iar Navcratie a fost pustnic şi făcător de minuni. S-a sfinţit şi sora lor Macrina, dupa cum arată sinaxarul la 19 ale lunii iulie. Însă pe toţi fraţii i-a covîrşit Sfîntul Vasile întru fapta bună şi întru învăţătură; căci la învăţăturile cele dintîi chiar pe tatăl său l-a avut dascăl şi povăţuitor, pe care de obşte îl avea Pontul ca dascăl al învăţăturilor şi al faptelor bune, în acea vreme.

Continuare…

Mai bine ţăran decît oligarh

Adaugat la Ianuarie 13, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Familia, Pilde si povestiri

A dat miliardele pe viata la tara

German Sterligov s-a bucurat de o avere impresionanta, a trait printre vile somptuoase, yachturi si avioane private, dar a renuntat la acest stil de viata in urma cu patru ani si a ales sa se mute cu familia sa intr-o zona rurala a Rusiei, unde a ales sa traiasca in mijlocul salbaticiei. “Majoritatea prietenilor mei au crezut ca mi-am pierdut mintile, dar dupa patru ani se dovedeste ca am facut alegerea corecta. Criza economica care i-a afectat pe majoritatea oligarhilor este departe de mine. Spre deosebire de ei, eu sunt liber aici. Nu sunt dependent de nimeni si am suficiente resurse pentru a supravietui”, a declarat German Sterligov, in varsta de 42 ani.

La doar 24 de ani, German Sterligov a pus bazele propriei companii si in scurt timp, profitand de vidul de legislatie din acea vreme, a reusit sa construiasca un imperiu financiar, cu birouri in Londra si New York, si a devenit primul milionar legal rus dupa Revolutia din 1917. Dupa o viata traita in cel mai luxos cartier din Moscova, Sterligov si sotia sa si-au schimbat perspectivele asupra vietii si au decis sa-si vanda proprietatea din cartierul Rublyovka, apartamentul cu vedere spre Statuia Libertatii din New York, birourile de pe Wall Street si din Londra, casa din Elvetia, castelul din Franta si apartamentul din Piata Rosie din Moscova pentru a se muta la tara.
Continuare…

Despre nasterea de prunci - Parintele Paisie Aghioritul

Adaugat la Ianuarie 12, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Familia, Paisie Aghioritul

“De multe ori, destule perechi de soţi îmi destăinuiesc neliniştea lor cu privire la naşterea de prunci şi îmi cer părerea. Unele perechi se gîndesc să facă doi-trei copii, iar altele doresc să dobîndească mai mulţi. Însă ceea ce îi va ajuta cel mai mult este să lase lui Dumnezeu acest subiect al naşterii de prunci. Să-şi încredinţeze viaţa lor Proniei dumnezeieşti şi să nu-şi facă programele lor. Trebuie să creadă că Dumnezeu, Care se îngrijeşte de păsările cerului, cu atît mai mult se va îngriji de proprii lor copii. Era un marinar care s-a căsătorit la vîrsta de douăzeci şi opt de ani. Sărac şi el, săracă şi fata pe care a luat-o, au închiriat un subsol în care să locuiască. Tînăra a găsit ceva de lucru şi trăiau foarte cumpătat. închipuiţi-vă, drept masă aveau o ladă de fructe, pe care le-au cumpărat o singură dată. După aceea au dobîndit şi copii şi făceau mari economii ca să-i crească. Şi cu toate acestea, încet-încet s-au căpătuit.
Continuare…

Pastorala la Naşterea Domnului 2009

Adaugat la Ianuarie 7, 2009 de Victor
Categoria: Articole

“Fecioara astăzi pe cel mai presus de fiinţă naşte
şi pămîntul - peştera celui neapropiat aduce…”
(Condacul praznicului)

Iubiţi credincioşi,

Sfînta noastră Biserică, prin frumoase cîntări, ne vesteşte Naşterea Domnului Iisus Hristos. Mare şi sfîntă este ziua în care s-a făcut nouă lumină: Dumnezeu Însuşi a luat chip omenesc - Pruncul Hristos vine în lume. “Hristos Se naşte, măriţi-L! Hristos din ceruri, întîmpinaţi-L! Hristos pe pămînt, înălţaţi-vă! Cîntaţi Domnului tot pămîntul şi cu veselie lăudaţi-L, popoare, că S-a preaslăvit!” - ne îndeamnă Biserica-Mamă pe toţi cei care ne adunăm la creştineasca rugăciune de obşte în sfintele locaşuri de închinare.
Tatăl Ceresc ne-a arătat dragostea Sa pentru oameni de la început, de cînd l-a făcut pe om. Dorind “ca toţi oamenii să se mîntuiască” (I Timotei II, 4), Dumnezeu a hotărît să-L dea pe Fiul Său spre a Se face om şi spre a birui moartea, prin Învierea Sa din morţi. Mîntuitorul Însuşi spune despre Sine: “Dumnezeu aşa a iubit lumea, încît pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan III, 16).
Proorocul Isaia, numit şi “Evanghelistul Vechiului Testament”, a proorocit cu veacuri înainte că la “plinirea vremii” (VII, 14), din Fecioara Preacurată se va naşte “Domnul păcii” (IX, 5). Continuare…

Predică la Duminica a XXIX-a după Rusalii

Adaugat la Ianuarie 4, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Predici, Ilie Cleopa

( Despre nerecunoştinţă şi nemulţumire faţă de Dumnezeu )

Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sînt?
Nu s-a aflat să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decît numai acesta ce este de alt neam?
(Luca 17, 17-18)

Iubiţi credincioşi,

După cum mulţumirea şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu îi aduc omului laudă, fericire şi binecuvîntare, tot aşa şi cei nemulţumitori şi nerecunoscători faţă de binefacerile lui Dumnezeu, au primit de la El aspre pedepse vremelnice şi veşnice. Nerecunoştinţa şi nemulţumirea omului faţă de binefacerile lui Dumnezeu se socoteşte ca o nebunie înaintea Lui. Acest lucru îl putem înţelege luminat din cuvintele Sfintei Scripturi care, arătînd nemulţumirea poporului iudeu faţă de atîtea binefaceri primite de la Dumnezeu, îl numeşte nebun cînd zice: Acest popor este nebun şi neînţelept. Continuare…

Sfîntul Ioan de Kronstadt (Vieţile sfinţilor căsătoriţi)

Adaugat la Ianuarie 2, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Familia, Viețile Sfinților, Ioan de Kronstadt

Sfîntul Ioan s-a născut în gubernia Arhanghelsk din Rusia, la 18 octombrie 1829, într-o foarte săracă familie preoţească. Cei mai mulţi dintre strămoşii săi, vreme de cel puţin 350 de ani, au fost preoţi sau cantori sau au slujit într-un fel sau altul Bisericii, astfel că Ioan a fost blagoslovit cu o creştere foarte evlavioasă. Tatăl său îl lua foarte des la slujbele bisericii, iar acasă vorbea adeseori cu el despre Hristos şi sfinţi. El însuşi spune: “Pe cît îmi pot aduce aminte, din cea mai fragedă pruncie, pe cînd aveam patru sau şase ani, părinţii mei mi-au sădit obişnuinţa rugăciunii, şi prin pilda lor m-au făcut să fiu un copil în armonie cu religia”.
În ultimii săi ani, vorbind uneia din fiicele sale duhovniceşti, Stareţa Taisia, Sfîntul Ioan i-a spus: “Ştii ce anume a pus temelia întoarcerii mele către Dumnezeu şi ce anume, încă din copilărie mi-a încălzit inima cu dragostea de El? Sfintele Evanghelii. Tata avea Noul Testament în slavonă, iar mie îmi plăcea să citesc minunata carte cînd veneam acasă în vacanţele şcolar; stilul şi simplitatea povestirii o făcea accesibilă judecăţii mele copilăreşti. Am citit Evangheliile, m-am desfătat cu ele şi am aflat în ele o mîngîiere de neînlocuit. Acest Nou Testament l-am avut cu mine şi la şcoală. Aş putea spune că Noul Testament mi-a fost prietenul copilăriei, dascăl, călăuzire şi mîngîiere”¦”
Continuare…

Fericiţi cei milostivi - Sf. Teofan Zăvorîtul

Adaugat la Ianuarie 1, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul

“Tot celui ce cere de la tine, dă-i, porunceşte Domnul (Lc. 6, 30). Iată una dintre cele dintîi porunci ale creştinismului, despre care amintesc deseori şi Domnul, şi Sfinţii Apostoli. Ca să ne facă a o păzi cu mai multă rîvnă, ei au înconjurat-o cu cele mai mişcătoare îndemnuri şi cu cele mai înspăimîntoare ameninţări. Oricine ştie asta, şi orice om cu conştiinţă se socoate îndatorat să îi ajute pe nevoiaşi după puterea sa. Totuşi, dacă vom cerceta faptele noastre mai cu asprime, poate nu vom afla nici una pe care s-o împlinim cu mai puţină luare-aminte decît ajutorarea celor nevoiaşi, la care suntem îndatoraţi. Ajutăm în silă, numai ca să scăpăm de cel ce ne bate la cap cu cereri, iar cîteodată îl refuzăm cu totul (şi asta nu se întîmplă oare nu cîteodată, ci cel mai des?). Ce n-au mai născocit zgîrcenia şi lăcomia ca să-şi îndreptăţească răceala faţă de cei aflaţi în nevoie! “Milogeli făţarnice”, “milogi care nu vor să facă treabă”, “n-avem de unde”, “sunt vremuri grele”, “trebuie să punem deoparte pentru zile negre”, şi aşa mai departe. Toate aceste gînduri umblă sub chipul lozincilor de mai sus între cei ce nu iau aminte la datoria lor, trec şi la cei cu luare-aminte şi adeseori îi rătăcesc de la calea dreaptă a făptuirii.
Continuare…