Pastorala la Naşterea Domnului 2009
Adaugat la ianuarie 7, 2009 de Victor
Categoria: Articole
„Fecioara astăzi pe cel mai presus de fiinţă naşte
şi pămîntul – peştera celui neapropiat aduce…”
(Condacul praznicului)
Sfînta noastră Biserică, prin frumoase cîntări, ne vesteşte Naşterea Domnului Iisus Hristos. Mare şi sfîntă este ziua în care s-a făcut nouă lumină: Dumnezeu Însuşi a luat chip omenesc – Pruncul Hristos vine în lume. „Hristos Se naşte, măriţi-L! Hristos din ceruri, întîmpinaţi-L! Hristos pe pămînt, înălţaţi-vă! Cîntaţi Domnului tot pămîntul şi cu veselie lăudaţi-L, popoare, că S-a preaslăvit!” – ne îndeamnă Biserica-Mamă pe toţi cei care ne adunăm la creştineasca rugăciune de obşte în sfintele locaşuri de închinare.
Tatăl Ceresc ne-a arătat dragostea Sa pentru oameni de la început, de cînd l-a făcut pe om. Dorind „ca toţi oamenii să se mîntuiască” (I Timotei II, 4), Dumnezeu a hotărît să-L dea pe Fiul Său spre a Se face om şi spre a birui moartea, prin Învierea Sa din morţi. Mîntuitorul Însuşi spune despre Sine: „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încît pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan III, 16).
Proorocul Isaia, numit şi „Evanghelistul Vechiului Testament”, a proorocit cu veacuri înainte că la „plinirea vremii” (VII, 14), din Fecioara Preacurată se va naşte „Domnul păcii” (IX, 5). Continuare…
Sfîntul Ioan de Kronstadt (Vieţile sfinţilor căsătoriţi)
Adaugat la ianuarie 2, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Familia, Ioan de Kronstadt, Vietile Sfintilor
Sfîntul Ioan s-a născut în gubernia Arhanghelsk din Rusia, la 18 octombrie 1829, într-o foarte săracă familie preoţească. Cei mai mulţi dintre strămoşii săi, vreme de cel puţin 350 de ani, au fost preoţi sau cantori sau au slujit într-un fel sau altul Bisericii, astfel că Ioan a fost blagoslovit cu o creştere foarte evlavioasă. Tatăl său îl lua foarte des la slujbele bisericii, iar acasă vorbea adeseori cu el despre Hristos şi sfinţi. El însuşi spune: „Pe cît îmi pot aduce aminte, din cea mai fragedă pruncie, pe cînd aveam patru sau şase ani, părinţii mei mi-au sădit obişnuinţa rugăciunii, şi prin pilda lor m-au făcut să fiu un copil în armonie cu religia”.
În ultimii săi ani, vorbind uneia din fiicele sale duhovniceşti, Stareţa Taisia, Sfîntul Ioan i-a spus: „Ştii ce anume a pus temelia întoarcerii mele către Dumnezeu şi ce anume, încă din copilărie mi-a încălzit inima cu dragostea de El? Sfintele Evanghelii. Tata avea Noul Testament în slavonă, iar mie îmi plăcea să citesc minunata carte cînd veneam acasă în vacanţele şcolar; stilul şi simplitatea povestirii o făcea accesibilă judecăţii mele copilăreşti. Am citit Evangheliile, m-am desfătat cu ele şi am aflat în ele o mîngîiere de neînlocuit. Acest Nou Testament l-am avut cu mine şi la şcoală. Aş putea spune că Noul Testament mi-a fost prietenul copilăriei, dascăl, călăuzire şi mîngîiere”¦”
Continuare…
Fericiţi cei milostivi – Sf. Teofan Zăvorîtul
Adaugat la ianuarie 1, 2009 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul
„Tot celui ce cere de la tine, dă-i, porunceşte Domnul (Lc. 6, 30). Iată una dintre cele dintîi porunci ale creştinismului, despre care amintesc deseori şi Domnul, şi Sfinţii Apostoli. Ca să ne facă a o păzi cu mai multă rîvnă, ei au înconjurat-o cu cele mai mişcătoare îndemnuri şi cu cele mai înspăimîntoare ameninţări. Oricine ştie asta, şi orice om cu conştiinţă se socoate îndatorat să îi ajute pe nevoiaşi după puterea sa. Totuşi, dacă vom cerceta faptele noastre mai cu asprime, poate nu vom afla nici una pe care s-o împlinim cu mai puţină luare-aminte decît ajutorarea celor nevoiaşi, la care suntem îndatoraţi. Ajutăm în silă, numai ca să scăpăm de cel ce ne bate la cap cu cereri, iar cîteodată îl refuzăm cu totul (şi asta nu se întîmplă oare nu cîteodată, ci cel mai des?). Ce n-au mai născocit zgîrcenia şi lăcomia ca să-şi îndreptăţească răceala faţă de cei aflaţi în nevoie! „Milogeli făţarnice”, „milogi care nu vor să facă treabă”, „n-avem de unde”, „sunt vremuri grele”, „trebuie să punem deoparte pentru zile negre”, şi aşa mai departe. Toate aceste gînduri umblă sub chipul lozincilor de mai sus între cei ce nu iau aminte la datoria lor, trec şi la cei cu luare-aminte şi adeseori îi rătăcesc de la calea dreaptă a făptuirii.
Continuare…
