Spovedania „perfecta”
Adaugat la aprilie 5, 2008 de Victor
Categoria: Articole
Oricare dintre noi isi doreste sa aiba o spovedanie perfecta, din care sa iesim albi ca pruncii, plini de Duh Sfant si gata pentru o viata noua fara de pacat si plina de virtuti.
Insa de la aceasta dorinta pana la implinirea ei este cale de o viata, toata viata cautam sa ne transformam in mai buni, cautam sa ne lepadam de pacat si sa viem doar lui Dumnezeu. Toata viata facem aceasta si desi vedem ca multi sfinti pana in ultima clipa a vietii lor doreau sa mai traiasca putin ca sa faca pocainta si nu erau nici ei siguri ca o sa ajunga in rai, totusi nu incetam sa ne inchipuim ca ar putea exista o spovedanie care sa ne schimbe total si instant, si mai ales incercam in desert sa o programam, sa ne pragatim, sa cautam conditii proprice, cam cum ne pregatim pentru un examen auto: invatam legislatia, repetam toate grilele, speram sa dam peste un politai cumsecade, speram sa nu fie trafic, etc
Continuare…
In biserica anglicana vor fi acceptati si preoti necrestini
Adaugat la aprilie 3, 2008 de Victor
Categoria: Religii si secte, Stiri
Intr-un sir de biserici ai comunitatii anglicane va avea loc o reformare radicala a hirotoniei.
Reforma va avea drept scop simplificarea procedurei de hirotonie a preotilor, orice persoana avand posibilitatea sa devina „preot”, indiferent de sex, orientare sexuala, si … apartenenta confesionala (!), cat de paradoxal nu ar suna acest lucru.
Sf. Serafim de Virita – o pilda despre puterea rugaciunii pentru aproapele
Adaugat la aprilie 3, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Pilde si povestiri
„Un barbat tanar a ajuns alcoolic si a inceput sa dea pe bautura totul din casa. Sotia nu a mai rezistat sa duca o astfel de viata si a plecat impreuna cu copilul. Un prieten de-al lui a aflat in Virita traieste un monah batran care ii tamaduieste pe alcoolici si a inceput sa-l convinga sa mearga la el, poate il va ajuta sa se vindece.
Continuare…
Cum să nu ne revoltăm în fata suferintei
Adaugat la aprilie 2, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofil Paraian
Cuvînt al părintelui Teofil, înregistrat în Franta / la 20 iunie 1999 si preluat din Feuille Saint Jean Cassien, nr. 68/ iunie 2000
Încă din tinerete mă întreb la ce serveste suferinta si nu am găsit încă răspunsul potrivit. Am constatat că pentru toată lumea, pentru cei care suferă si pentru cei care nu suferă, suferinta este în acelasi timp o realitate, o problemă si o taină. Realitate pe care nu o putem evita, problemă pe care nimeni nu a reusit să o rezolve, suferinta rămîne taină. De fapt, nu e important ceea ce credem sau gîndim despre suferintă; important este raportul pe care îl avem cu propria noastră suferintă. Ce putem face ca să nu suferim?
Pocainta neintrerupta – sursa a vietii duhovnicesti autentice
Adaugat la aprilie 2, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Post
Parinti duhovnicesti ai Rasaritului arata ca pocainta nu are limite de timp si loc, ci de stare duhovniceasca. Adevarata Spovedanie sau Pocainta trebuie sa conduca la pocainta permanenta, ca stare de adevarata cunoastere a noastra si de adevarat discernamant duhovnicesc. Ea trebuie sa devina o atitudine permanenta in viata noastra, „un neincetat flux si reflux, apus si rasarit, inceput nou si bun”.
Am vazut ca dinamismul vietii duhovnicesti este legat de pocainta permanenta. Aceasta intretine in noi necontenit dorul de desavarsire, de absolut, dorul de a ne asemana, cat ne este cu putinta omeneste, cu Dumnezeu. Parintii spiritualitatii rasaritene, vorbind despre inaltimea idealului crestin, au grija, pe de alta parte, sa adauge, atunci cand descriu mijloacele de atingere a lui, „atat cat este cu putinta omeneste”, ceea ce constituie o proba de adevarata cunoastere a firii omenesti, cu toate slabiciunile si puterile sale, dar si de realism duhovnicesc.
Continuare…
O tanara mamica si drumul de la pacat si erezie la lumina
Adaugat la aprilie 1, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Religii si secte, Tinerii
M-am născut într-o familie în care nu se vorbea despre Dumnezeu. În toată copilăria mea, nu-mi aduc aminte decît de o singură dată cînd am intrat într-o biserică, cred că era biserica Zlătari. Şi eu şi sora mea eram mici şi foarte, foarte emoţionate de preotul bătrîn care ne-a luat în faţa altarului. Nu prea înţelegeam noi mare lucru, nu ne vorbise nimeni despre credinţă. La 16 ani am suferit o depresie puternică. Mă uitam la părinţii mei a căror viaţă se împărţea între mersul la serviciu şi uitatul la televizor şi mă întrebam cu disperare: „Asta să fie viaţa? La asta se rezumă tot? Mai bine mă sinucid decît să duc o astfel de viaţă de robot, la capătul căreia mă aşteaptă doar nimicul.” Continuare…
