Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Cautare


Biblia – cea mai tradusă carte

Adaugat la septembrie 17, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Istoria Bisericii

O retrospectiva istorica a traducerilor Sfintei Scripturi

BibliaEste uimitor sa aflam ca, într-o vreme cînd atît de multi oameni par a se fi lepadat de credinta în Unul Dumnezeu, o carte precum Sfînta Scriptura fost deja tradusa în cîteva mii de limbi si tiparita în milioane de exemplare; evreii si crestinii, oameni de felurite credinte o cauta, o cunosc, o pastreaza. Chiar daca se bucura sa foloseasca multe alte carti frumoase, ziditoare, scrise de autori cu o viata îmbunatatita, ei marturisesc totusi ca Biblia le este calauza cea mai buna, centrul vietii lor religioase, spirituale (acolo unde este cazul). Astfel ca este venerata, citita, folosita în rugaciune sau, adeseori, chiar în dispute referitoare la adevaruri de credinta. Astazi vedem bine ca Sfînta Scriptura este documentul scris aflat la baza a trei dintre marile religii ale lumii, numite si „religii ale Cartii”: iudaism, crestinism si islam – toate contribuind în mod esential nici mai mult nici mai putin decît la schimbarea lumii, de doua milenii încoace. Mentalitatea europeana de aici îsi trage, în ultima instanta, radacinile.

Este o iluzie sa credem ca am putea întelege ceva din cultura si civilizatia europeana fara a tine seama de aportul Sfintei Scripturi la modelarea lor. Începînd cu epoca medievala, literatura, arta, muzica specifice popoarelor europene sunt profund îndatorate temelor, motivelor si imaginilor preluate din Sfînta Scriptura. Ulterior, traducerile Cartii au marcat fara exceptie momente importante în evolutia limbilor vernaculare, pentru ca mai apoi, prin uz, sa contribuie nemijlocit la slefuirea si la dezvoltarea acestora. Continuare…

Sinodul VII ecumenic de la Niceea din 787. Iconoclasmul.

Adaugat la august 6, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Icoane, Istoria Bisericii, Religii si secte

Prigoana contra clericilor si a credinciosilor care venerau icoanele se numeste iconoclasm (distrugerea icoanelor) sau iconomahie (lupta contra icoanelor).

Primul imparat iconoclast a fost Leon III Isaurul (717-741). Prima masura iconoclasta a fost porunca sa fie indepartate icoanele din biserici (726).

Din dorinta de a arata ca a lucrat in mod legal, Leon III a convocat pentru 17 ianuarie 730 un sfat al senatorilor si al celorlalti demnitari ai statului si ai Bisericii, cu scopul de a-i castiga pentru planurile sale iconoclaste.
Continuare…

Sinodul VI ecumenic de la Constantinopol din 680 – 681

Adaugat la iulie 27, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte

In vremea lui Eraclie existau persoane care sustineau ca daca Hristos are o fire dumnezeiasca si o fire omeneasca, trebuie sa aiba si o dubla libertate de actiune si vointa. Dimpotriva, alte persoane spuneau ca daca Hristos constituie o singura persoana si in virtutea principiului ca vointa omeneasca urmeaza intru toate vointei divine, urmeaza ca El are o singura vointa si o singura energie.
Continuare…

Sinodul V ecumenic de la Constantinopol din 553

Adaugat la iulie 26, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte

Mitropolitul Teodor Askidas si imparateasa Teodora, l-au convins pe Justinian ca pentru a impaca pe monofiziti cu Biserica Ortodoxa, ar trebui sa fie condamnate „cele trei capitole”, adica scrierile lui Teodoret de Cir contra lui Ciril al Alexandriei si contra sinodului din Efes; epistola lui Ibas din Edesa adresata episcopului Maris din Ardasir (Persia) si persoana si opera lui Teodor de Mopsuestia.
Continuare…

Sinodul IV ecumenic de la Calcedon din 451. Monofizismul.

Adaugat la iulie 25, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte

1. Eutihianismul sau monofizismul

Eutihie din lupta contra ereziei lui Nestorie, a dus la extrem invatatura din Alexandria despre unirea celor doua firi din persoana Mantuitorului. Exagera asa de mult unirea celor doua firi, incat facea din ele o singura fire. De aceea erezia lui Eutihie a primit numele de monofizism sau eutihianism. Eutihie sustinea ca firea omeneasca luata de Mantuitorul la intrupare a fost absorbita de firea Sa dumnezeiasca. Ca atare Iisus Hristos a avut in persoana Sa o singura fire, numai firea dumnezeiasca, iar trupul Sau a fost dumnezeiesc, nu omenesc. Plecand de la afirmatia ca Mantuitorul, dupa unii monofiziti, n-a avut un trup omenesc real, monofizismul apare pe de o parte ca o forma a dochetismului, dupa care Mantuitorul a avut un trup aparent, iar pe de alta ca o varianta a apolinarismului, care afirma ca locul ratiunii umane din persoana lui Iisus Hristos l-a luat ratiunea sau Logosul lui Dumnezeu, pentru a explica astfel modalitatea unirii firii umane cu firea divina.
Continuare…

Sinodul III ecumenic de la Efes din 431. Nestorianismul

Adaugat la iulie 24, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte

Scoala antiohiana invata ca unirea dintre cele doua firi ale Mantuitorului a fost numai morala si consta numai din armonia conlucrarii celor doua firi. Concluzia acestei invataturi era ca nu se cuvine inchinare trupului Domnului, iar expresiile : „Nascatoare de Dumnezeu, Dumnezeu s-a nascut, Dumnezeu a patimit” – sunt eronate.
Continuare…

Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381. Erezia pnevmatomahilor. Apolinarismul

Adaugat la iulie 23, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte

1. Erezia pnevmatomahilor – a aparut ca o noua forma a arianismului. Negarea Dumnezeirii lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, punea de la sine in discutie si Dumnezeirea Sfantului Duh.

Denumirea de macedonieni li s-a dat dupa numele episcopului semiarian Macedoniu, depus din scaun in 360 de sinodul din Constantinopol, ca eretic. Dupa moartea lui Macedoniu, conducerea pnevmatomahilor a preluat-o diaconul Maratoniu, hirotonit de Macedoniu de Constantinopol episcop de Nicomidia, de la care au primit numele de maratonieni.
Continuare…

Sinodul I ecumenic de la Niceea din 325. Arianismul.

Adaugat la iulie 19, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte

Arie – originar din Libia Egiptului, discipol indirect al ereticului episcop Paul de Samosata, a fost instruit de preotul Lucian din Antiohia, un aderent al lui Paul de Samosata, a avut colegi de studii pe Eusebiu al Nicomidiei, Maris de Calcedon, Teognis de Niceea si Leontie al Antiohiei. Dupa terminarea studiilor, a venit la Alexandria, unde, a fost hirotonit diacon de episcopul Petru, apoi preot de episcopul Achila, primind postul de paroh la biserica Baucalis, cea mai insemnata din cele noua biserici ale Alexandriei.
Arie va fi excomunicat din cauza subordinatianismului. Pleaca din Egipt spre Palestina la Eusebiu al Cezareei. De aici va pleca la Nicomidia, la fostul sau coleg de studii, Eusebiu al Nicomidiei.

Din cauza neintelegerilor aparute, Constantin cel Mare a invitat pe intaistatatorii Bisericii la un sinod ecumenic, unde urma sa fie luate masurile necesare contra lui Arie.
Continuare…

Marea schismă – Călăuză canonică: Despre catolicism

Adaugat la iulie 16, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Ecumenism, Istoria Bisericii, Religii si secte

Schisma dintre Bizant si Roma a fost, negresit evenimentul cel mai tragic al istoriei Bisericii; lumea crestină s-a rupt în două jumătăti, iar această sciziune, ce durează încă, a determinat în bună măsură destinul Răsăritului, ca si cel al Apusului. Biserica de Răsărit, care este adevarata Biserică a lui Hristos, si-a văzut limitat cîmpul cultural si geografic de actiune; pe plan istoric ea s-a confundat doar cu lumea bizantină.[1]

Cît despre Biserica de Apus, ea a pierdut echilibrul doctrinar si ecleziologic al crestinismului primar, iar acest dezechilibru a provocat Reforma din secolul al XVI-lea.
Continuare…