Oamenii ajung la Dumnezeu pe căi diferite
Adaugat la decembrie 18, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ilarion Alfeiev
Oamenii ajung la Dumnezeu pe căi diferite. Uneori, întâlnirea cu Dumnezeu este neaşteptată şi neprevăzută, alteori, ea este pregătită printr-un drum lung făcut din tatonări, îndoieli, deziluzii. În anumite situaţii, Dumnezeu îl „prinde” pe om, luându-l prin surprindere; în altele, omul Îl găseşte pe Dumnezeu, întorcându-se spre El.
Continuare…
Sfînta Muceniţă Varvara
Adaugat la decembrie 17, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
În vremea împărăţiei lui Maximian păgînul, împărat al Romei, era în părţile răsăritului un oarecare om de neam bun, bogat şi slăvit, cu numele de Dioscor, cu obicei şi cu credinţă de elin, care vieţuia în Iliopoli. Acela avea o fiică, anume Varvara, pe care o păzea ca lumina ochilor, pentru că nu avea alt fiu, decît numai pe ea şi care, cu vîrsta, s-a făcut foarte frumoasă la faţă, încît nu era nici o fecioară care să-i semene cu frumuseţea, în toate hotarele acelea. Din această pricină, tatăl său a zidit un turn înalt, cu mare meşteşug, iar pe turnul acela a făcut case frumoase şi în ele a închis pe fiica sa, Varvara, rînduindu-i acolo femei purtătoare de grijă şi slujnice, fiindcă murise mama ei. Aceasta a făcut-o pentru ca să nu fie văzută frumuseţea fiicei sale de către poporul cel simplu şi de neamul de jos, căci socotea că nu sînt vrednici ochii unor asemenea oameni, a vedea faţa cea prea frumoasă a fiicei sale.
Deci vieţuind fecioara întru acele palate înalte de pe turnul acela, se mîngîia privind de sus la zidirea lui Dumnezeu cea dintru înălţime, ca şi la cea de jos, la lumina cerului şi la frumuseţea pămîntului. Odată privind spre cer şi luînd seama la strălucirea soarelui, la alergarea lunii şi la frumuseţea stelelor, a zis către păzitoarele care petreceau împreună cu dînsa şi către slujnice: „Cine le-a făcut pe acestea?”. Aşijderea, căutînd şi la frumuseţea cea de pe pămînt, la verdeaţa cîmpului, la pomi, la grădini, la munţi şi la ape, întreba: „A cui mînă a zidit toate acestea?”, iar cele ce-i stăteau înainte i-au zis: „Toate acestea le-au zidit zeii”. Apoi fecioara a întrebat: „Care zei?”. Continuare…
Sfântul Apostol Andrei, Cel Întâi Chemat
Adaugat la decembrie 13, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida Galileii de pe malul Mării Tiberiadei. A fost fiul lui Iona şi frate al lui Simon Petru, ocupându-se cu pescuitul împreună cu aceştia, cu Iacov şi cu Ioan. Căutând cele duhovniceşti, a urmat o viaţă feciorească, ajungând ucenic al Sfântului Ioan Înaintemergătorul, de la care a primit mărturie despre Iisus, că Acesta este Mielul lui Dumnezeu. Andrei a fost cel dintâi care a primit chemarea lui Hristos, luându-l împreună cu el pe fratele său, Petru. După tăierea capului Înaintemergătorului, s-au întors la cele ale pescuitului, de la care i-a chemat Hristos pentru a deveni ucenicii Lui, iar ei L-au urmat, lăsând deoparte rubedenii şi treburi.
Faptul că Andrei avea un loc aparte între ucenici se vede din faptul că, atunci când unii elini au cerut să-L vadă pe Hristos, s-au adresat lui Filip, iar acesta, la rândul lui, a apelat la Andrei, care i-a şi dus la Hristos. După Cincizecime, Andrei cel Întâi Chemat a predicat Evanghelia în Bitinia, în regiunea Mării Negre, în Propontida şi în Bizanţ, în Sciţia (ţărmul de nord al Mării Negre), Tracia, Macedonia, Thessalia, Peloponez, ajungând până în Patra (după unele mărturii, ar fi binevestit şi în Scoţia). Continuare…
Sfanta Mare Mucenita Ecaterina
Adaugat la decembrie 7, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Vietile Sfintilor
Pe vremea păgînului împărat Maximin se afla în cetatea Alexandriei o fecioară cu numele Ecaterina, fiica lui Consta, care fusese mai înainte împărat. Ea, fiind de optsprezece ani, era foarte frumoasă, de statură înaltă şi foarte înţeleaptă. Căci învăţase tot meşteşugul cărţii elineşti şi se deprinsese cu înţelepciunea tuturor făcătorilor de cărţi, celor de demult, a lui Homer, a lui Virgiliu, Aristotel, Platon şi ale celorlalţi. Dar nu numai ale filosofilor, ci şi cărţile doctorilor le-a deprins bine, ale lui Asclipie, ale lui Hipocrat, Galin şi, în scurt, tot meşteşugul ritoricesc şi silogistic a învăţat, încît toţi se mirau de înţelepciunea ei. De aceea mulţi din domnii cei bogaţi căutau să o ia de soţie de la maica sa, care era creştină în ascuns de teama prigoanei celei mari, care o ridicase în acea vreme asupra creştinilor păgînul Maximin.
Deci, rudeniile şi maica sa adesea o sfătuiau să se mărite, ca să nu se înstrăineze împărăţia tatălui său vreunui alt străin şi astfel să se lipsească de dînsa. Iar fecioara Ecaterina, ca o înţeleaptă ce era, foarte mult iubea fecioria şi nicidecum nu voia să se mărite. Dar, văzînd că o supără mult, a zis către dînşii: „De voiţi să mă mărit, apoi aflaţi-mi un tînăr care să fie asemenea mie, cu patru daruri, cum sînt eu, precum singuri mărturisiţi că întrec pe toate celelalte fecioare şi atunci îl voi lua de bărbat; pentru că mai nevrednic şi mai prost decît mine nu voiesc a lua. Cercetaţi dar pretutindeni şi de se va afla vreunul asemenea mie, bun cu neamul, cu bogăţia, cu frumuseţea şi cu înţelepciunea, atunci mă mărit. Iar dacă îi va lipsi vreunul din aceste daruri, apoi nu-i vrednic de mine”.
Greutatea de a comunica cu semenul
Adaugat la decembrie 5, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Sofronie Saharov
Greutatea de a comunica cu semenul provine întotdeauna dintr-o lipsă de rugăciune şi iubire. Cum spunea „Stareţul” Siluan, se poate întâmpla ca, în ciuda rugăciunilor celor mai fierbinţi, sporul sa fie dificil. Totuşi, când ajungi, prin rugăciunea lui Iisus, să traieşti în pace cu o persoană, devii capabil să traieşti cu milioane de alte persoane care i se aseamană.
Continuare…
De vom răbda, nu vom greşi
Adaugat la decembrie 3, 2018 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Paisie Velicikovski
Nu trebuie să se teamă sau să fugă omul de încercări, că cel ce fuge de încercări cade în ele şi umblând din loc în loc nu va afla odihnă, nici va dobândi loc şi vreme de folos în toate zilele vieţii sale. Că se cade a nădăjdui şi a căuta mila lui Dumnezeu şi a-şi aduce aminte de cele din veac preaslăvite minuni şi de ajutorul dat plăcuţilor Săi, care au nădăjduit spre Dânsul.
Continuare…
