Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Costurile progresului

ianuarie 24, 2011 Categoria: Articole, EUtopia, Globalizare si control

În numărul precedent al revistei Profit am formulat o serie de întrebări cu privire la introducerea obligatorie a paşapoartelor biometrice începînd cu 1 ianuarie 2011. După cum este şi firesc, orice noutate informaţională suscită interesul publicului, iar noi nu am putut trece cu vederea pentru ce „minune” de paşaport vom fi impuşi să plătim 75 de euro. În timp ce răsfoiam presa internaţională, pentru a vedea ce scriu alţii la acest subiect, ne-a cam pierit dorinţa de a ne perfecta paşapoarte biometrice. Asta însă nu din cauza preţului.

Mai puţini bani, mai mult control

Să începem cu o noutate bună pentru cei ce doresc să călătorească în SUA sau în ţările spaţiului Schengen. Viceministrul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor, Dorin Recean, a anunţat recent că pentru perfectarea paşaportului biometric în termen de o lună vom plăti deja 35 de euro, şi nu 75 de euro. Avem un progres, cel puţin, la capitolul reducerii costurilor.

Noutatea mai puţin plăcută este că responsabilii de la minister aşa şi nu au putut explica necesitatea introducerii obligatorii a noului tip de acte, cu excepţia faptului că aceasta este o cerinţă obligatorie a UE în vederea obţinerii regimului liberalizat de vize. Mai mult decît atît, nici calitatea actelor nu inspiră încredere. Autorităţile nu dispun, deocamdată, nici de experienţă, dar nici de echipamentul tehnic necesar pentru perfectarea unor acte de calitate, odată ce mai mulţi cetăţeni s-au plîns de calitatea proastă a acestora.

Scepticismul oamenilor faţă de paşapoartele cu cip are la bază două incertitudini, legate de garantarea securităţii şi a libertăţii persoanei.

În articolul precedent ne întrebam de ce autorităţile nu ne pun la dispoziţie statistici privind furtul de identitate, care ar fi constituit un motiv forte pentru a ne determina să ne perfectăm paşapoarte de tip nou, care potrivit autorităţilor sînt mult mai sigure din punctul de vedere al protejării datelor cu caracter personal. Şeful direcţiei securitate informaţională a întreprinderii de stat „Registru”, Nicolae Gaibu, ne-a dat asigurări că în Moldova nu există un asemenea fenomen. „De 30 de ani activez în domeniu şi nu înţeleg care ar fi interesul cuiva de a fura informaţia personală despre cineva. La noi nu au fost înregistrate cazuri de furturi de identitate”, susţine Gaibu. Răspunsul ne-a cam descumpănit, căci acum chiar nu înţelegem: dacă totul este ok la paşapoartele obişnuite, atunci care este motivul pentru care autorităţile ne obligă pe toţi să ne perfectăm doar paşapoarte biometrice începînd cu 1 ianuarie 2011, indiferent dacă dorim să călătorim în ţările UE sau în cele ale CSI, de exemplu.

Mai mult, Nicolae Gaibu ne-a explicat că informaţiile de pe paşapoartele muritorilor de rînd, un simplu jurnalist ca mine, sînt stocate într-o bază de date securizată, iar datele despre demnitarii noştri sînt dublu securizate într-o altă bază de date cu acces restrîns. Deci există un anumit pericol.

Restrîngerea libertăţii

De asemenea, oficialul de la „Registru” susţine că localizarea posesorilor de paşapoarte cu cip este imposibilă, cel puţin, la noi în ţară.

„Pentru Moldova aşa ceva este doar o fantezie. Teoretic, putem presupune că este posibil, însă cine are interes să citească datele noastre personale sausă ne localizeze? Avantajul actelor cu cip este că în cazul în care îmi pierd paşaportul, îl pot bloca exact ca pe un card bancar obişnuit şi pot merge în aceeaşi zi să-mi perfectez altul,” spune Nicolae Gaibu.

Mulţi experţi consideră însă că, în primul rînd, autorităţile ar fi extrem de interesate să localizeze anumiţi cetăţeni, căutaţi pentru furt, omor, trecerea ilegală a frontierei etc. Important este că cipul poate fi localizat, al doilea pas deja va fi făcut în timp. Doi romîni ingineri-informaticieni, Dan şi Silvia Munteanu, au demonstrat că cipul poate emite un semnal de localizare a posesorului, asemănător sistemelor GPS, şi poate fi urmărit constant de o staţie terestră. Deci, cum rămîne cu dreptul fundamental al omului la libertate, care este „inviolabil” potrivit Constituţiei Republicii Moldova?

Tot în numărul trecut al revistei ne-a trezit interesul faptul că paşapoartele biometrice vor conţine „alte date” decît cele incluse în paşaportul de hîrtie.

Nicolae Gaibu ne-a explicat că „la o primă etapă, vor fi introduce în plus faţă de paşapoartele tradiţionale doar amprentele digitale, fotografia şi semnătura electronică”. Ce informaţii vor conţine paşapoartele biometrice la o a doua etapă încă nu se ştie.

În acelaşi timp, ofiţerul de presă de la „Registru”, Angela Chicu, susţine că nu merită să facem mare tam-tam din expresia „alte date”, căci aceasta este o greşeală pur omenească din comunicatul de presă, eroare preluată, din nefericire, de toată mass-media din ţară.

Securitate în lumea viruşilor şi a hackerilor

Responsabilii de la „Registru” au fost foarte drăguţi să ne explice că sistemul de paşapoarte biometrice este atît de securizat, încît „nu este de nasul viruşilor şi al hackerilor”. O noutate a fost să aflăm că cipurile, de fapt, nu conţin niciun fel de informaţii despre titularul paşaportului. Acesta conţine doar un cod de acces, care permite grănicerului să facă legătura cu baza centralizată de date personale ale fiecărui cetăţean şi să acceseze dosarul electronic al cetăţeanului căruia îi corespunde cipul. Toată această procedură se face prin intermediul unui aparat ce scanează cipul şi relevă codul de acces. „Este vorba de un scaner cu protecţie specială, care nu poate fi găsit chiar la orice colţ şi nici nu este chiar atît de ieftin pentru ca oricine să-l poată procura. Europa deja s-a gîndit la aspectele de securitate, noi trebuie doar să le introducem”, susţine Nicolae Gaibu.

Vom îndrăzni totuşi să protestăm, pentru că prestigioasa publicaţie britanică „The Times” a testat cipurile paşapoartelor biometrice încă în 2008, eveniment pentru care a contractat un cercetător în securitate de la Universitatea din Amsterdam, pe nume Jeroen van Beek. Acesta a clonat cipurile de pe două paşapoarte britanice, ale unui tînăr şi ale unei femei de 36 de ani, şi a implantat imaginile digitale ale lui Osama ben Laden şi ale unui kamikaze palestinian care a ucis trei persoane. Pentru experimentul său, el a folosit un cititor de carduri de $78 şi două cipuri de tip RFID (care emit frecvenţe radio şi poate fi citit de la distanţă fără de ştirea titularului) de $19. Tot experimentul i-a luat cercetătorului aproape o oră. Culmea este că cipurile manipulate au fost considerate autentice de programul de citire a paşapoartelor din Marea Britanie. Acest experiment a demonstrat vulnerabilitatea sistemului şi acest lucru nu trebuie ignorat.

Nerespectarea drepturilor constituţionale

O altă problemă importantă ce ţine de introducerea paşapoartelor biometrice este izolarea de către stat a unei categorii de oameni care nu doresc să-şi perfecteze paşapoarte cu cip şi cod de identificare din considerente religioase. Mai ales că această categorie numără peste 10 mii de persoane! Fireşte, ne întrebăm în acest caz, în ce măsură statul are grijă de toţi cetăţenii săi?

La finele lunii septembrie, zeci de creştini ortodocşi au cerut Guvernului să renunţe la introducerea obligatorie a paşapoartelor biometrice din 1 ianuarie 2011.

Elena BÎTCÄ‚, juristul Mitropoliei Moldovei: Creştinii s-au opus introducerii codului de identificare din acte încă din anul 2002. În decurs de cîţiva ani, după nenumărate proteste şi adresări ale Mitropoliei către Ministerul Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor (MTIC), persoanelor, care din motive religioase au refuzat să primească coduri de identificare, li s-a propus o alternativă: forma provizorie F-9. Cei care aveau deja buletine au renunţat la ele şi au scris cerere să primească forma F-9 fără cod de identificare pentru o perioadă de 10 ani. Celor care aveau paşapoarte sovietice li s-a prelungit paşaportul pe viaţă. Ministerul spune că nu poate crea paşapoarte fără cod de identificare, deoarece aceste reguli de trecere a hotarului sînt impuse de UE. Noi am dori însă să se elibereze paşapoarte fără cod de identificare şi microcip pentru a putea merge, cel puţin, în Rusia şi Ucraina, ţări care nu impun asemenea condiţii. Problema paşapoartelor biometrice, de asemenea, constă în codul de identificare, odată ce microcipul poate funcţiona doar în baza codului, atribuit persoanei de la naştere. În baza numărului de identificare, este deschis cîte un dosar electronic pentru fiecare persoană într-o bază de date, iar codul de identificare nu este păstrat în baza de date sub formă de cifre, ci cod de bare asemănător cu acela de pe produsele din magazine. Deşi există mai multe tipuri de coduri, s-a mers pe ideea folosirii codului EAN-13, cheia căruia este numărul 666 şi intrarea în dosar se face doar prin acest număr. Solicitarea creştinilor din diferite state de a folosi un alt cod de bare, care nu ar avea cheia respectivă, a fost respinsă sistematic. Ştiind că o parte considerabilă a societăţii are o problemă în ceea ce priveşte acest număr, autorităţile statelor nu s-au obosit să facă ceva. Primul pas a fost atribuirea codului de identificare fiecărei persoane şi crearea dosarului electronic, a doua etapă este atribuirea microcipului prin paşapoarte biometrice. Ulterior, se va ajunge la crearea unui document unic de tip one-card care să conţină atît buletinul de identitate, cît şi carnetul de conducere, cardul bancar, toate conţinînd un singur microcip care funcţionează doar în baza codului de identificare. După crearea unui act unic cu microcip, vine o altă etapă „“ implantarea cipurilor în corp, odată ce actele se pierd, se distrug sau pot fi utilizate de răufăcători etc. În diferite scopuri, cipuri deja se implantează în corpul uman în ţări ca SUA, Marea Britanie, Mexic etc. Lumea poartă în corp microcipuri şi este foarte mulţumită că doar cu o mişcare a mîinii deschide calculatorul, achită facturile sau produsele la magazin. Această realitate însă vorbeşte creştinilor de apocalipsă. Părinţii îşi cipizează copiii şi sînt foarte bucuroşi că îi pot localiza în orice moment şi se pot convinge dacă sînt bine sau nu. Se creează un control total asupra omenirii, care este ireversibil.

Pe de altă parte, directorul executiv al Institutului pentru Drepturile Omului, Vanu Jereghi, susţine că restricţiile impuse de stat nu pot încălca însă drepturile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

Vanu JEREGHI: Deşi nu sînt specialist în această problemă şi nu am făcut cercetări în domeniu, nu văd ceva negativ în introducerea paşapoartelor biometrice. Dimpotrivă, uneori este util. De exemplu, anul trecut, cînd trebuia să obţin viză pentru Marea Britanie, am fost nevoit să-mi las amprentele ca să primesc viza. Dacă am avea paşapoarte biometrice, atunci procedura de perfectare a vizelor pentru anumite state ar fi cu mult mai facilă. Sigur că este nevoie de securizarea informaţiei personale şi a amprentelor persoanei, aici însă nu mă pot pronunţa pe cît de sigure sînt paşapoartele cu cip, produse în Moldova. În anumite situaţii, o bază de date cu amprentele cetăţenilor ar fi un lucru bun, căci statul ar putea identifica infractorii cu mult mai uşor.

Progres ştiinţific sau Big Brother

Cu începere de la 1 ianuarie 2011, fiecare dintre noi va decide să-şi perfecteze sau nu paşaport biometric. Cert este că sistemul care se află la baza implementării acestui progres ştiinţific ne impune să o facem, altfel nu putem călători, iar în curînd, cine ştie, poate nici nu vom putea cumpăra o pîine de la alimentară. Alegerea însă trebuie să fie de partea noastră, iar autorităţile trebuie să pună la dispoziţia cetăţenilor o alternativă, în caz contrar acest sistem seamănă prea tare cu un regim totalitar de tip Big Brother, căruia nu-i lipseşte decît „poliţia gîndirii” pentru a avea control total asupra cetăţenilor săi.

Natalia Ciubarov
Revista „Profit” (octombrie 2010)

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.