Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Istoria schimbării calendarului bisericesc (III)

decembrie 24, 2007 Categoria: Articole, Istoria Bisericii, Stil de calendar

Scurtă istorie, în acte ale Bisericii, începînd de la canoanele apostolice şi pînă astăzi.

Alte capitole din acest serial: aici

” ” ” 

În cartea ,,O examinare ştiinţifică a calendarului Bisericii Ortodoxe”, scrisă de Ieromonahul Cassian (un cleric bulgar aflat sub ascultarea PS Fotie de Triadiţa), tipărită de ÎPS Hrisostom de Etna, la Centrul pentru Studii Ortodoxe Tradiţionale, în 1998, şi care este cel mai bine documentat material pe care l-am întîlnit pînă acum, scrie, cităm:

,,Imediat după introducerea reformei calendarului, Papa Grigorie al XIII-lea şi-a trimis solii încărcaţi cu daruri la Constantinopol, sperînd că aceştia îl vor convinge pe Patriarhul Ieremia al II-lea (1536-1595) să accepte reforma. Văzînd încălcările canonice clare ale reformei gregoriene, acesta a răspuns, condamnînd cu hotărîre sistemul gregorian de măsurare a timpului. El a convocat, la Constantinopol, trei sinoade succesive, în 1583, 1587, 1593, pentru a discuta chestiunea.

Patriarhul Silvestru al Alexandriei a participat la primul dintre acestea şi a adresat o enciclică creştinilor din Apusul Europei, în care afirma: ,,Biserica Ortodoxă este hotărîtă, ca niciodată, să nu accepte nici o inovaţie şi să nu abandoneze nimic din ceea ce aparţine Tradiţiei”. Urmaşul său, Meletie I (1549-1609) a participat la următoarele două sinoade, în timp ce Patriarhul Sofronie al IV-lea al Ierusalimului (1535-1609) a fost prezent la toate trei. Patriarhul Ioachim al V-lea al Antiohiei a participat la Sinodul din 1593, care a decretat:

,,Oricine nu urmează Tradiţia Bisericii şi toate hotărîrile luate la cele şapte Sinoade Ecumenice referitoare la Sfintele Paşti şi la Ciclul Mineiului, dorind în schimb să urmeze noua Pascalie şi Mineiul astronomilor papali, se opune tuturor hotărîrilor Sfintelor Sinoade. Anatema să fie acesta, excomunicat din Biserica lui Hristos şi din adunarea credincioşilor. Iar voi, creştini ortodocşi evlavioşi, trăiţi în continuare urmînd ceea ce aţi primit şi, dacă este nevoie vărsaţi-vă chiar şi sîngele pentru a apăra credinţa Părinţilor voştri şi credinţa voastră”.

Această decizie a fost trimisă tuturor Bisericilor Ortodoxe locale, dogelui Veneţiei, Papei Grigorie al XIII-lea etc. În următoarele trei secole, Patriarhia Constantinopolului a alcătuit mai multe documente care ilustrează nepotrivirea credinţei ortodoxe cu calendarul gregorian. În secolul al XVII-lea, Patriarhul Chiril I (1572-1638), fiind în duh cu Ieremia al II-lea, a condamnat calendarul papal în repetate rînduri, făcînd referire la sinoadele ţinute de înaintaşul său. Pentru strădaniile sale, el a fost răsplătit de iezuiţi nu cu daruri, precum Patriarhul Ieremia, ci cu o moarte de mucenic, fiind sugrumat şi aruncat în apele Bosforului (Chiril I Lukaris, pe tronul Constantinopolului între anii 1612, 1620-1623, 1623-1633, 1633-1634, 1634-1635, 1637-1638, figură controversată, părintele Cassian scrie despre el într-o notă: depus din scaunul patriarhal de nu mai puţin de 4 ori, el a fost un vehement luptător împotriva papalităţii şi acest fapt, combinat cu adăugirea semnăturii sale pe o Mărturisire de credinţă scrisă într-un limbaj calvin, a condus la părerea greşită despre el, existentă în istoriografia occidentală, de ,,patriarh protestant”).
În secolul al XVIII-lea, politica pontifilor romani de ,,înaintare către Răsărit”, l-a determinat pe Patriarhul Chiril al V-lea al Constantinopolului (cca 1700-1775) să publice o enciclică în care condamna în cuvinte foarte aspre reforma papală din 1582. Astfel, în Sigillion-ul din 1756, el declara:

,,Oricine nu urmează cuvintele celui ce a cunoscut tainele cereşti, Pavel, care în Epistola către Galateni scria: ,,Ci măcar şi noi sau înger din cer de vă va binevesti vouă afară de ceea ce am binevestit vouă, anatema să fie”, acel om, cleric sau laic, va fi excomunicat de la Dumnezeu, damnat; fie ca el să nu putrezească, ci să ajungă în chinurile iadului. Pietrele şi fierul se vor fărîma şi vor rugini, dar acela niciodată şi cu nici un chip. Fie ca el să moştenească lepra lui Ghehazi şi ştreangul lui Iuda. Să fie pre pămînt ca odinioară Cain în tot locul tremurînd şi oftînd. Să fie mînia lui Dumnezeu asupra capetelor lor, iar soarta lor să fie cu Iuda vînzătorul şi cu tăgăduitorii de Dumnezeu, iudeii. Fie ca pămîntul să se deschidă şi să îi înghită precum în trecut s-a întîmplat cu Datan şi Aviron; fie ca îngerul Domnului să îi pedepsească în toate zilele vieţii lor şi asupra lor să se abată toate blestemele şi anatemele patriarhilor şi sinoadelor, excomunicarea veşnică şi chinurile focului veşnic. Amin.”

Tonul insistent şi ferm al acestor cuvinte dovedeşte presiunea incredibilă la care erau supuşi ortodocşii pentru a accepta calendarul gregorian.

În secolul al XIX-lea, Patriarhul Antim al VI-lea al Constantinopolului (”  1852), s-a adresat tuturor ortodocşilor în apărarea credinţei Uneia Sfîntă Sobornicească şi Apostolească Biserică. În Enciclica sa ecumenică din 1848, scria:

,,În Biserica noastră, nici patriarhii, nici sinoadele nu pot introduce nimic nou, deoarece păstrătorul credinţei este însuşi Trupul lui Hristos „¦ Să rămînem fideli faţă de mărturisirea pe care am primit-o de la Sfinţii Părinţi; să evităm orice inovaţie ca fiind o sugestie demonică „¦ şi chiar dacă ei ar fi papi, patriarhi, clerici, laici sau înger din ceruri, anatema să fie”.

Există numeroase alte exemple de condamnări ortodoxe ale reformei calendarului papal:
– în 1672, Patriarhul Dositei al II-lea al Ierusalimului (1641-1707) a declarat că ,,în mod eronat au îndepărtat astronomii contemporani ai vechii Rome zece zile din luna octombrie”;
– în 1827, Patriarhul Agatanghel al Constantinopolului (”  1830) a interzis orice ,,corectare” a calendarului bisericesc;
– în 1895, Patriarul Antim al VII-lea al Constantinopolului (1827-1913) a interzis pînă şi discuţiile referitoare la problema calendarului;
– în 1903, Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusiei şi Biserica Greciei au ajuns fiecare la concluzia că acceptarea calendarului gregorian ar fi vătămătoare pentru credinţa ortodoxă.

În ciuda acestor respingeri evidente, papalitatea a continuat campania sa tenace de a convinge Bisericile Ortodoxe locale să accepte calendarul gregorian. Un fanatic în această lucrare a fost barnabitul Cesare Tondini de Quarengi, care a publicat în numeroase limbi cantităţi uriaşe de materiale pro-gregoriene. Cu toate acestea, clericii şi laicii ortodocşi recunoşteau pericolele inerente ale calendarului papal şi au rămas neclintiţi în opoziţia lor, păstrînd, în schimb, cu hotărîre, calendarul patristic moştenit de ei prin Sfînta Tradiţie.

În sfîrşit, faimosul sinod pan-rus din 1917-1918, care a restabilit Patriarhia Moscovei, a abordat, de asemenea, problema calendarului. După o examinare atentă a problemei, incluzînd nu numai argumentele dogmatice şi canonice, ci şi datele ştiinţifice contemporane, sinodul a respins în mod definitiv reforma papală ca nefiind necesară în viaţa Bisericii Ortodoxe. Toate dovezile arătau superioritatea calendarului iulian asupra celui gregorian şi, potrivit cu acestea, s-a hotărît păstrarea calendarului Bisericii aşa cum era rînduit. Astfel, din 325 pînă în 1923, Biserica Ortodoxă de pretutindeni nu a folosit decît un singur calendar, acela al Părinţilor de la Niceea, şi a respins orice fel de reformă”. Încheiem citatul din cartea ieromonahului bulgar Cassian.

/orthodoxos.net/

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Name (required)

Email (required)

Comentariul

1 Comentariu
  1. Costache Ariton februarie 17, 2008 6:23 pm

    Sunt cu mult mai diferit ca om de semenii mei.Eu stiu drumul pamantului in fata Pomului Vietii,dar marturisesc ca nu inteleg in ce a constat reforma gregoriana.Oare cand este ziua cea mai lunga??Singurul calendar este cel „solar”adica cel ce are in vedere lumina.Atunci de unde „lunecarea”,de vreme ce anii sunt identici?Nu m-a convins deloc reforma,mai ales ca se vorbește de mișcarea în jurul soarelui ceea ce nu este adevarat..