Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Sfîntul Parintele nostru Nichita Patriciu Marturisitorul

octombrie 26, 2007 Categoria: Calendar

octombrie 26, 2020

Acesta s-a nascut în Paflagonia din parinti crestini si iubitori de Dumnezeu; se zice ca era rudenie cu împarateasa Teodora. Deci dîndu-se la învatatura si la Sfintele Scripturi a mers în Constantinopol, fiind de saptesprezece ani. Si tinînd atunci Irina sceptrurile împaratiei si aflînd ca copilul era facut famen de parintii sai l-a luat în casa si peste putina vreme a ajuns mai mare peste toti ai casei. Si ajungînd la vrednicia patriciilor, a fost pus guvernator al Siciliei. De atunci traind bine, precum iubeste Dumnezeu si vrînd sa se calugaresca, nu l-au lasat împaratii Nichifor si fiul sau Stavrachie. Iar apoi împaratind Mihail (adica Rangave, care si Curopalat se zicea), abia dupa multe rugaciuni, i-au dat voie sa se faca monah, însa din cetate sa nu iasa; ci dîndu-i Mînastirea Hrisonichi la poarta de aur i-au poruncit sa petreaca acolo. Si era de cincizeci de ani cînd s-a calugarit; si la aceasta mînastire s-a aflat, pîna în zilele împaratiei lui Leon Armeanul luptatorul împo-triva icoanelor.

Daca a vazut necinstea ce se facea icoanelor, a iesit din cetate si a mers la un metoc pe care îl daruise el mînastirii si s-a amestecat cu fratii cei de rînd, mîncînd cu ei si lucrînd împreuna cu ei. Iar unii din clevetitori facînd voia luptatorului împotriva lui Dumnezeu, i-a spus ca acesta avea o icoana a Mîntuitorului, pe care din credinta o luase de la Roma. Deci a fost trimis unul din rînduiala sa înfricosîndu-l cu cuvinte aspre si cu îngroziri, si cerîndu-i sa-i dea cinstita icoana; iar el nevrînd a raspuns: „Nu este a mea aceasta cinstita icoana, ci este a lui Dumnezeu si a fost daruita în sfintele odoare ale bisericii”. Deci apucînd pe alt frate, ca sa-i arate ceea ce cauta, a intrat în biserica si aflînd-o a luat-o ca si cum ar fi fost lucru de nimic si a aruncat-o fara de cinste la asternutul picioarelor lui. Sfîntul vazînd aceasta a suspinat din adîncul inimii, socotind ca aceasta era sa fie începatura chinurilor lui. Deci, vrînd sa plece trimisul împaratesc, a închis pe sfîntul sa nu iasa nici de acum de acolo.

Dupa acestea luînd împaratia Teofil luptatorul împotriva lui Dumnezeu si acesta purtînd si el razboi împotriva sfintelor icoane, a trimis si catre sfîntul pe oarecare Teodosie sa-i spuna înaintea celor ce se aflau acolo ca, sau sa se împartaseasca cu patriarhul Antonie, si sa nu se închine icoanelor, sau în acel ceas sa fie izgonit. Iar sfîntul zise: „Nu voi înceta niciodata a ma închina icoanei lui Hristos si Dumnezeului meu, macar ca aceasta nu va place”. Iar pe Antonie, avîndu-mi mintea întreaga, nu-l voi numi Patriarh, ci desfrînat. Deci izgoneste, taie, fa ce-ti este voia; si îndata l-a izgonit de acolo. Iar sfîntul multumind lui Dumnezeu si luînd cu dînsul trei frati a mers la alt metoc ce era acolo aproape si petrecînd acolo sfînta patruzecime, pîna la Pogorîrea Sfîntului Duh, s-a dus la Pantihia. Dar iesise porunca sa nu fie primiti crestinii care fug. Atunci sfîntul s-a întors la Erivol, si acolo a venit catre dînsul un oarecare Nicolae, rudenie a sa, si i-a spus ca ar gasi mare odihna, daca ar vrea sa mearga la metocul lui, ce se cheama Zulupas si s-a dus acolo.

Apoi peste putina vreme a venit porunca de la luptatorii împotriva icoanelor ca sau sa se împartaseasca cu ei, sau sa fuga de acolo. Deci iesind si de acolo, s-a dus la Catisia si aflînd un loc mic l-a cumparat si a zidit o biserica în numele Sfintilor Arhangheli si petrecînd în aceea cîtiva ani, bine si cu placere dumnezeiasca, împreuna cu fratii ce erau cu el, în cele din urma s-a dus la mînastirea cea de lînga mare; unde învatînd pe monahi si rugîndu-se pentru dînsii si cunoscîndu-si mai înainte mutarea catre Domnul, a raposat la saptezeci si cinci de ani ai vietii sale.

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Name (required)

Email (required)

Comentariul