Sfîntului Mucenic Iulian cel din Galatia, si cei 40 de impreuna-patimitori cu el

septembrie 25, 2007 Categoria: Calendar

Acest sfînt a trait pe vremea lui Diocletian, si era în cetatea Galatia. Fiind domnitor cetatii aceleia Antonie, caruia facîndu-i-se stire ca sfîntul este crestin si sta cu alti patruzeci într-o pestera, a poruncit sa fie prins si silit sa spuna si pe ceilalti. Vazînd însa ca avea a sta înaintea domnitorului, a strigat sfîntul cu glas mare catre cei împreuna pustnici cu dînsul, zicînd: „Iata m-au prins si merg sa marturisesc si nu va vînd; iar voi sîrguiti de veniti sa ma aflati”. Iar Antonie i-a zis: „Apropie-te catre zeu si adu jertfa”. Iar fericitul i-a zis: „Tu te facusi noua bun sfetnic, de vreme ce alt lucru mai bun si mai de folos la noi nu este decît a muri pentru credinta cu care ne-am crescut”. Sfîrsind iarasi judecatorul întrebarile, a poruncit sa fie ars cu foc un pat de fier, si sa fie pus sfîntul deasupra patului cu fata în sus. Iar sfîntul, însemnîndu-se peste tot trupul cu semnul cinstitei Cruci, s-a suit pe acel pat încins, dar îngerul Domnului rourînd vapaia, a pazit nevatamat pe mucenic. Antonie s-a îngrozit foarte si a început a întreba pe sfîntul:

„Cine esti tu, de biruiesti si focul asa lesne?” Zise mucenicul: „Slujitor al lui Dumnezeu sunt, si Iulian ma cheama”; iar Antonie zise: „Dar care îti sunt parintii?” Si sfîntul zise: „O batrîna este maica mea iar tatal meu s-a mutat catre Domnul”. Atunci a poruncit ca degrab sa vina maica-sa înaintea lui; si venind ea de fata, cautînd asupra ei cu salbaticiune, rastit îi zise: „Pleaca-ti, femeie, pe cel nascut al tau sa tamîieze la zei, ca de nu, te vor apuca oamenii si-ti vor rusina trupul tau, cu necinste”. Dar viteaza mama zise: „Dar ce osînda voi avea daca în sila mi se va rusina trupul? Ci mai vîrtos aceasta îmi va fi mie rasplatire si cununa”.

De acestea mirîndu-se tiranul, a poruncit sa se dea drumul mamei sfîntului, iar Fericitului Iulian sa-i taie capul. Mergînd în munte, la locul de executie, sfîntul, rugîndu-se sa-l lase putin ca sa-si faca rugaciunea, zise: „Multumescu-Ti, Doamne, ca m-ai pazit nerusinat pîna la varsarea sîngelui meu; si da celor ce vor lua din tarîna mormîntului meu, iertare de pacate si ferire de patimi. Si sa nu vina asupra tarinilor lor pasari stricatoare sau lacuste sau alte vietati pricinuitoare de stricaciune; si-mi primeste duhul cu pace”. Atunci s-a auzit glas din cer, zicînd: „Puitorul de nevointe a deschis portile, si tu intra ca cel ce te-ai nevoit dupa lege”. Acest glas auzindu-l si ceilalti patruzeci de crestini ce erau ascunsi la poalele muntelui, au aflat savîrsit pe mucenicul lui Hristos.

În această zi, mai facem pomenirea sfinţitului mucenic Cornut, Episcopul Nicomidiei, care fiind legat şi tîrît pe uliţele cetăţii mult, i s-a tăiat capul şi s-a sfîrşit.

Mai facem şi pomenirea Cuviosului Vassian din Tiksnensk, Cuviosului Simeon din Verhotursk.