Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Sfîntul Sfinţit Mucenic Alexandru, Episcopul Comaniei

august 25, 2007 Categoria: Calendar

august 25, 2020

In cetatea Comani, care este aproape de Neocezareea, pe care o împodobea Sfîntul episcop Grigorie, făcătorul de minuni, a fost un bărbat oarecare cu numele de Alexandru. El petrecea în chip sărac şi numai Dumnezeu singur ştia plăcuta lui viaţă, iar de oameni era foarte tăinuită, pentru că era cu învăţătura filosof ales şi, putînd el să aibă bogăţii şi cinste între oameni, şi-a ales pentru Dumnezeu sărăcia cea de bună voie şi, batjocorind lumea, şi-a schimbat înţelepciunea sa în neştiinţă, făcîndu-se pe sine că este unul dintre cei necărturari şi preasimpli, împlinind întru dînsul cuvîntul apostolului, care zice: De i se pare cuiva că este înţelept între voi, în veacul acesta, nebun să se facă, ca să fie înţelept.

Deci, fericitul Alexandru petrecînd în smerenia cea mai desăvîrşită şi din osteneala mîinilor sale vrînd să se hrănească singur, s-a dat pe sine celui mai de pe urmă meşteşug, adică să facă cărbuni şi să-i vîndă; şi dintr-aceasta îşi cîştiga hrana de toate zilele, fiind de rîs şi de batjocoră copiilor, căci făcînd el cărbuni şi aducîn-du-i în tîrg, se înnegrea pe faţă ca un arap şi hainele lui erau toate negre. Din această pricină toţi îl numeau „Alexandru Cărbunarul”, căci era făcător de cărbuni. Dar Domnul, Care petrece întru cei de sus, şi priveşte spre cei smeriţi şi-i înalţă pe dînşii, pe preasmeritul robul său, Alexandru, încă în viaţa aceasta vrînd să-l proslăvească şi Biserica Sa să o folosească şi să o împodobească printr-însul, l-a înălţat la treapta cea mai înaltă a arhieriei, printr-un chip ca acesta. Murind episcopul din Comani, poporul a trimis la Neocezareea, la Sfîntul Grigorie făcătorul de minuni, rugîndu-l să vină în cetatea lor, pentru a le pune episcop. Iar Sfîntul Grigorie venind la dînşii, s-a făcut sobor şi alegere pentru un bărbat, care să fie vrednic de cinstea arhieriei. Deci mulţi alegeau multe feluri de oameni, unii pe cei de bun neam, alţii pe cei bogaţi, alţii pe cei ce vorbeau frumos, alţii pe cei cinstiţi la chip şi aleşi la stat, şi îi aduceau la făcătorul de minuni, lăudîndu-i şi numindu-i vrednici.

Iar Sfîntul Grigorie făcătorul de minuni nu se grăbea a alege şi a numi pe cineva; ci aştepta înştiinţare de la Dumnezeu, adică pînă ce Acela îi va arăta pe cel vrednic. Şi pe cînd vorbea el cu soborul, şi-a adus aminte cum Dumnezeu a ales pe David să păstorească pe Israel; căci atunci cînd lesei a adus la Sfîntul Samuil Proorocul pe Eliav, fiul său cel mai mare, şi proorocul a întrebat pe Domnul: Oare acesta este înaintea Domnului uns al Lui? Domnul i-a zis lui Samuil: Să nu cauţi la faţa lui, nici la statul mărimii lui. „Deci ni se cade şi nouă – a grăit Sfîntul Grigorie – să nu căutăm la faţă, pentru a alege păstor acestei cetăţi, ci să căutăm pe cel gătit de Dumnezeu pentru aceasta; căci lucru omenesc este a căuta la faţă, iar al lui Dumnezeu lucru este a căuta la inimă. Şi nu din chipul cel dinafară se judecă cel vrednic, ci din cel dinlăuntru, nevăzut, care este în inimă şi care este arătat numai lui Dumnezeu”.

Zicînd aceasta Sfîntul Grigorie, cuvîntul n-a fost primit de unii şi aceia cîrteau şi ziceau între ei, rîzînd: „Dacă pentru alegerea episcopului nu vom căuta la chipul dinafară şi la cinste, atunci să se aleagă şi să ni se pună episcop Alexandru Cărbunarul”. Atunci au început şi ceilalţi a rîde, auzind că îl pomeneau pe Alexandru. Iar Sfîntul Grigorie s-a gîndit în sine şi zicea: „Omul acela de care rîd toţi nu a fost pomenit fără dumnezeiasca rînduială”. Apoi a întrebat: „Cine este Alexandru de care aţi pomenit? Aduceţi-l să-l văd!” Şi atunci Alexandru era afară şi ţinea caii celor adunaţi acolo. Deci unii, ducîndu-se, au luat pe Alexandru şi l-au adus la sobor. Şi intrînd în mijlocul soborului, toţi şi-au întors ochii spre dînsul şi au început a rîde, pentru că era cu totul negru de cărbuni, ca un arap, iar hainele lui erau nişte rupturi cu multe cusături şi înnegrite de cărbuni. Şi cînd toţi rîdeau de dînsul, el stătea înaintea arhiereului cu cinste, luînd aminte de sine şi nu se îngrijea de cei ce rîdeau de dînsul.

Iar Sfîntul Grigorie făcătorul de minuni, avînd ochi mai înainte văzători, a cunoscut cu duhul darul lui Dumnezeu ce era într-însul şi că acela este bărbatul cel pregătit înainte de Dumnezeu spre arhierie. Deci, sculîndu-se de la locul său, a luat de o parte pe Alexandru şi l-a întrebat în singurătate cine este, jurîndu-l cu numele lui Dumnezeu să-i spună despre sine adevărul.

Iar Alexandru, deşi voia să se tăinuiască, însă nu putea să mintă înaintea unui arhiereu ca acela. Incă se temea şi de jurămînt, de aceea i-a spus toate despre viaţa sa, cum mai înainte a fost filosof, apoi, de voie şi din smerenie, a venit într-o sărăcie ca aceasta, pentru Dumnezeu. Şi vorbind arhiereul cu dînsul, l-a aflat foarte iscusit nu numai în filosofia cea din afară, dar şi în dumnezeiasca Scriptură. Deci sfîntul a poruncit la ai săi să-l ducă la gazda sa şi să-l spele, să-l îmbrace în haine curate şi să-l aducă la sobor. Intr-acea vreme Sfîntul Grigorie, şezînd la locul său în sobor, se îndeletnicea în vorbirea cea insuflată de Dumnezeu.

Şi după puţină vreme, au adus pe Alexandru în mijlocul soborului, spălat, îmbrăcat în haine luminoase, cu faţa foarte bine împodobit, încît abia l-au cunoscut cei ce-l ştiau. Iar Sfîntul Grigorie a început a vorbi cu dînsul, făcîndu-i întrebări din dumnezeiasca Scriptură, iar el răspundea cu bună înţelegere. Atunci toţi l-au cunoscut că este cărturar foarte înţelept şi se mirau foarte cum un bărbat ca acela, care ascundea într-însul atîta înţelepciune, petrecea în mijlocul lor, ca un om de rînd şi neştiutor. Deci se defăimau pe ei înşişi în conştiinţele lor, că pe un bărbat înţelept ca acela, care se smerise pentru Dumnezeu, îl ocărau, socotindu-l că este nebun. Atunci se putea vedea împlinirea cuvintelor Domnului, grăite în Sfînta Scriptură: Căci omul caută la faţă, iar Dumnezeu priveşte în inimă.

Deci, toţi care erau la soborul acela, cu bucurie şi într-un glas l-au ales pe el ca să le fie lor episcop. Apoi Sfîntul Grigorie, ridicînd pe fericitul Alexandru pe trepte, l-a hirotonit mai întîi preot, apoi l-a pus episcop. Iar după aceea, Sfîntul Grigorie făcătorul de minuni i-a poruncit să spună poporului cuvînt de învăţătură. Şi cînd a început el a grăi cuvîntul, darul Duhului Sfînt curgea ca un rîu din gura lui, aducînd umilinţă în inimile tuturor. Atunci s-a făcut bucurie şi veselie în toată cetatea pentru Alexandru, care era un păstor şi învăţător iscusit, şi slăveau pe Dumnezeu. După aceea, Sfîntul Grigorie s-a dus la Neocezareea, iar Alexandru păştea turma lui Hristos în Comani, făcîndu-se pildă credincioşilor, cu cuvîntul şi cu viaţa.

In vremea acestui arhiereu s-a întîmplat unui filosof din Atena, tînăr de ani, de s-a dus în Comani. Acela, auzind cuvintele arhiereului cele învăţătoare către popor, rîdea de dînsul, că nu învaţă poporul prin cuvinte ritoriceşti împodobite, ci învaţă cu vorbă proastă; pentru că arhiereul nu se îngrijea de podoaba cuvintelor în învăţăturile sale cele grăite către popor, ci se sîrguia pentru folosul sufletelor. Deci multe din vorbele lui erau grăite simplu pentru cei simpli, dar erau foarte folositoare de suflet.

Deci odată, acelui rîzător aticesc şi tînăr filosof, i s-a făcut o vedenie ca aceasta: I se părea că vede un stol de porumbei albi, împodobiţi foarte frumos, strălucind cu nişte raze minunate, după cuvîntul psalmistului: Aripile porumbiţei sunt argintate, şi între umerile ei cu strălucire de aur”¦ Şi s-a auzit glas către cel ce vedea acestea: „Acestea sunt cuvintele episcopului Alexandru, de care tu ai rîs”. Iar el, deşteptîndu-se din vedenie, s-a ruşinat de greşeala sa şi, ducîndu-se la arhiereu, şi-a cerut iertare.

După toate acestea, s-a făcut prigonire asupra creştinilor în împărăţia lui Diocleţian şi a fost prins de către păgîni şi Sfîntul Alexandru, episcopul Comanilor; şi silit fiind spre închinarea idolească, nu s-a lepădat de Hristos. Deci, muncindu-l, l-au aruncat în foc, unde Sfîntul Alexandru s-a sfîrşit muceniceşte pentru Hristos, Dumnezeul nostru, a Căruia este slava în veci. Amin.

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Name (required)

Email (required)

Comentariul