Răul nu rămâne doar în inimă, ci caută să se răspândească

iunie 14, 2016 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan de Kronstadt

Răutatea sau orice altă patimă care intră în inimă curată, în virtutea „legii” răului, este cea care acţionează automat, să se „verse” pe dinafară. De aceea se spune de obicei despre un om rău sau mânios că şi-a vărsat răutatea sau mânia asupra altuia sau a altceva.

Partea cea mai proastă a răului este că el nu rămâne doar în inimă, ci caută să se răspândească, să dea pe dinafară. De aici vedem că pricinuitorul răului are putere mare şi „lucrează” pe un teren vast. „Lumea întreagă zace sub puterea celui rău” (1 Ioan 5, 19).

După cum aburii sau gazele, atunci când se adună într-o cantitate mai mare într-un anume loc, caută să răzbească afară, tot aşa şi patimile, ca o suflare a duhului răului, atunci când umplu inima omului, caută să se reverse şi trec dintr-un om în altul, îmbolnăvind cu duhoarea lor sufletele altora.

Sfântul Ioan de Kronstadt
/ioandekronstadt.wordpress.com/