Să cercetăm cimitirele

decembrie 22, 2015 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur

Priveliştea mormintelor nu este lipsită de importanţă în desăvârşirea înţelepciunii noastre.

Privindu-le, sufletul nostru, dacă lâncezea, tresare de îndată, iar de era treaz şi vrednic, încă şi mai vrednic se face.

Cel ce se plânge că-i sărac, primeşte de la această privelişte o binevenită mângâiere; iar cel ce umflă de trufie că-i bogat, e trezit la realitate şi smerit.

Vederea mormintelor predispune pe fiecare dintre noi să cugete, chiar de n-ar vrea, asupra sfârşitului propriu; ea ne încredinţează de a nu mai crede temeinic nici unul din lucrurile lumii acesteia, plăcute sau supărătoare; iar cine a luat la sine aceasta încredinţare, nu se va lăsa prins lesne în mrejele păcatului.

Pentru aceasta, un înţelept dădea sfatul următor: „în tot ce veţi spune, cugetaţi la clipele cele de pe urmă, şi niciodată nu veţi păcătui”.

Alături de acesta, altul zicea: „Aşezaţi-vă treburile pentru plecare – şi pregătiţi-vă de drum!…” Şi aici nu-i vorbă de un drum din cele văzute, ci-i vorbă de plecarea noastră de pe pământ.

Dacă mereu, în fiecare zi, avem conştiinţa că moartea oricând poate veni, nu vom mai fi grabnici la păcat; nici strălucirile vieţii nu vor putea să ne trufească, nici tristeţile să ne doboare sau să ne tulbure – şi unele şi altele având a se isprăvi acum sau mai târziu.

Sf. Ioan Gură de Aur
/ioanguradeaur.ro/