Primejdia teatrului

mai 14, 2015 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ioan Gura de Aur

„Cine privind, pofteşte o femeie, a şi păcătuit cu ea…” Dar – veţi zice – daca n-o poftesc privind-o? Veţi putea, oare, să mă faceţi să cred aceasta? Trupul vă este de piatră? Din carne sunteţi alcătuiţi, din carne omenească, mai lesne de aprins decât iarba, la focul poftei. Sunteţi de piatra? De fier? Necontenit vă voi întreba…

Căci voi ardeţi în dorinţa, aşa că aţi păcătuit cu gândul. Şi vă veţi întoarce acasă rănit foarte…

Şi, oare, nu se zămislesc de aici, neliniştile căminelor? Pierderea ruşinii? Desfacerea căsătoriilor? Discordia, zavistiile, şi dezgustul care nu au alt temei?

Când vă întoarceţi acasă, subjugaţi de femeia aceea, soţia vi se va părea ştearsă, copiii nesuferiţi, casa vă va cădea pe umeri; grijile cele care de obicei vă umpleau viaţa, vă vor plictisi, – oricine vine la voi, va fi povara şi vă va stânjeni.

Pricina? Fiindcă nu v-aţi întors singuri acasă – aţi adus cu voi pe femeia aceea păcătoasa, nu pe faţa şi în văzul tuturor (si răul, în felul acesta, ar fi fost mai mic, fiindcă nevasta voastră ar fi gonit-o), ci aţi aşezat-o în cugetul vostru, în conştiinţa voastră. Acolo, ea sufla în focurile Babilonului şi, mai degrabă, în alte focuri încă şi mai grozave – căci lucru curat nu-i acest foc – e ceea ce ziceam şi, de-aici, cea mai primejdioasă situaţie.

Sf. Ioan Gură de Aur
/ioanguradeaur.ro/