Avorturile sunt o formă de genocid

septembrie 2, 2014 Categoria: Articole, Avort, Efrem Vatopedinul, Familia

Înţelegem ispitele şi provocările epocii noastre, în care plăcerea trupească este oferită omului într-un mod foarte facil. Relaţiile premaritale şi extramaritale sunt considerate fireşti, dar ele sunt împotriva firii. Astfel se încalcă premisele căsătoriei, dar şi însăşi Taina nunţii. Curăţia dinaintea nunţii şi fidelitatea, cuminţenia în căsătorie nu reprezintă doar aplicarea unor porunci morale ale lui Dumnezeu, ci au o prelungire ontologică. ”De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Facere 2:24). Prin unirea trupească din căsătorie cei doi soţi devin una, trăiesc adevărata unitate şi dragoste, cea binecuvântată de Dumnezeu. În timp ce orice legătură premaritală şi extramaritală scindează personalitatea. Şi, ca o urmare firească, roadele acestor relaţii păcătoase aduc sarcini nedorite, care de regulă sfârşesc în avorturi.

În paralel, criza economică ce a început să ia dimensiuni mondiale este o altă cauză care împinge multe perechi să săvârşească avort. Greutăţile economice pe care le întâmpină familia socotesc că va fi o piedică în a hrăni încă un copil şi de aceea recurg la avort. Mare greşeală! Omul nu este creatorul exclusiv al pruncilor, ci este împreună-creator cu Dumnezeu-Creatorul. Dumnezeu cunoaşte şi are puterea de a se îngriji mult mai bine de noi, făpturile Sale. Uitaţi-vă cum Însuşi Hristos, într-un anume fel, ne ironizează pentru faptul că nu avem încredere în pronia Sa. Spune: ”Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi. Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât păsările” (Matei 10:29-31). Cel Care se îngrijeşte de vrăbii nu se va îngriji de omul care este chipul Său? S-a pierdut în zilele noastre credinţa, nu atât credinţa în Dumnezeul Treimic, adică credinţa dogmatică, cât credinţa în Pronia lui Dumnezeu, ne-am pierdut încrederea în Dumnezeu. Trebuie să fim siguri pe credinţa noastră, să dobândim această credinţă a vederii lui Dumnezeu, să o cerem de la Dumnezeu. Apostolii, când au cerut de la Hristos ”sporeşte-ne credinţa” (Luca 17:5), la această credinţă se refereau.

Aproape în fiecare an se săvârşesc la nivel mondial mai bine de 50 de milioane de avorturi. E ca şi cum în fiecare an ar fi decimată întreaga populaţie a Franţei. Grecia, din păcate deţine primul loc în Europa la avorturi, mai bine de 300 000 pe an. 22% dintre grecoaice au făcut cel puţin un avort. În Rusia, în ultimii ani, numărul avorturilor depăşeşte un milion pe an, având ca număr record la nivel mondial 4.103.400 de avorturi în anul 1990. Şi, desigur, proporţiile şi procentele acestea sunt în realitate mult mai mari, pentru că cele mai multe femei recurg pentru avort nu la spitalele publice, unde obligatoriu sunt înregistrate, ci la cabinete particulare, unde înregistrarea nu e obligatorie. În aceste cifre nu sunt cuprinse aşa-numitele ”avorturi la chiuvetă”, care şi acestea se ridică la un număr foarte mare, care survin în urma reproducerii în laborator, unde se fecundează mult mai multe ovare decât vor fi implantate, precum şi avorturile rezultate în urma ”experimentelor genetice” care au loc pentru diferite scopuri de cercetare. De asemenea, avorturile pe care le fac femeile cu sarcini gemelare sau triple, pentru a ajunge la o sarcină monoembrionară.

Mulţi afirmă că problema demografică cu care se confruntă mai ales Grecia, dar şi Rusia, va constitui cea mai mare problemă a deceniului următor, de vreme ce numărul deceselor este deja mai mare decât cel al naşterilor. Cea mai importantă problemă nu este rata scăzută a natalităţii (care şi aceasta există, desigur), ci faptul că avorturile constituie o nouă formă de genocid. Deja în Grecia avorturile sunt mult mai multe decât naşterile, cel puţin de trei ori mai numeroase!

Nu pot să înţeleg cum în ţări ortodoxe au loc aceste crime abominabile, cum avorturile au luat o asemenea extindere! Acest fapt va trebui să ne neliniştească foarte mult, să ne cutremure aş spune, şi se impune să dăm un semnal de alarmă. Nu este posibil ca noi, popoarele ortodoxe, să săvârşim asemenea fărădelegi! Asta arată că nu ducem o viaţă de creştini ortodocşi, ci doar în acte suntem creştini. Nu avem o vieţuire creştină. Cred că Biserica Ortodoxă ar putea să acţioneze mai bine asupra acestui subiect, lucru pe care romano-catolicii îl fac. Ar trebui să avem o colaborare cu statul, dar însuşi statul a legalizat avorturile, aşa că ne aflăm într-o confruntare cu statul în această privinţă. Se impune ca întregul cler şi popor să se mobilizeze într-o campanie împotriva avorturilor, care însă să izvorască din adevărata cunoaştere şi dragoste pentru om.

Arhimandritul Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatoped
/pemptousia.ro/