Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Nu sunt de ajuns faptele bune – Sf. Luca al Crimeii

iunie 11, 2014 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Luca al Crimeii

Printre oamenii care trăiesc în jurul nostru există şi unii care nu cred în Dumnezeu şi totuşi fac multe fapte bune. Adeseori am auzit următoarea întrebare: „Nu este de ajuns, nu se vor mântui oamenii cu faptele lor bune ?” Trebuie numaidecât să dau răspunsul. Nu, nu se vor mântui numai cu faptele bune. De ce nu se vor mântui ? Fiindcă aşa a spus Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, când l-a întrebat … un învăţător de lege, ispitindu-l şi zicând : Învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? Iar Iisus i-a zis : Îl vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, aceasta este prima şi cea mai mare poruncă, iar a doua, asemenea cu aceasta, îl vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Mt. 22, 35-39).

Dacă credinţa în Dumnezeu şi dragostea faţă de El este cea dintâi şi cea mai importantă poruncă din Lege şi dacă cea de-a doua poruncă despre dragostea faţă de aproapele izvorăşte din prima, şi dacă dragostea faţă de aproapele îşi trage puterea din dragostea faţă de Dumnezeu, atunci aceasta înseamnă că, pentru a se mântui cineva, trebuie cu toată inima sa să-L iubească pe Dumnezeu, fiindcă aceasta este cea dintâi şi cea mai importantă poruncă din Lege.

Dar ce înseamnă mântuire ? Faptul de a se mântui cineva înseamnă să moştenească viaţa veşnică, să intre în Împărăţia lui Dumnezeu şi să devină părtaş al acestei Împărăţii ! Ce este Împărăţia lui Dumnezeu şi ce este viaţa veşnică ?

Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos a zis către evrei un cuvânt foarte minunat, şi anume, că toţi trebuie să mănânce Pâinea cea cerească şi că această Pâine cerească este Însuşi Trupul Lui, pe care El îl dă pentru mântuirea lumii şi ca să trăiască lumea. „Amin, Amin, zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi înşivă” (In. 6, 53) Care viaţă ? Cea veşnică. Nu veţi avea viaţa veşnică, nu veţi deveni părtaşi ai Împărăţiei lui Dumnezeu şi nu se va mântui sufletul vostru. Poate să existe ceva mai limpede decât cuvântul acesta ? Dacă nu credem cu toată inima noastră în Dumnezeu, dacă nu ne botezăm, dacă nu ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Hristos, atunci mântuirea pentru noi nu există.

Vedeţi, numai faptele bune nu sunt de ajuns ca să ne mântuim !

Ştim că şi necredincioşii fac fapte bune şi drepte şi atunci se iveşte întrebarea cum să judecăm faptele bune pe care le fac necredincioşii, care este valoarea lor ? Desigur, toate faptele bune pe care le fac aceşti oameni au valoarea lor, care este mare. Acceptăm acest lucru, dar trebuie să ştim că există o mare diferenţă între faptele bune pe care le fac necredincioşii şi cele pe care le fac oamenii care cu toată inima lor cred în Dumnezeu.

Care este diferenţa ? Diferenţa este următoarea : Există o mulţime de oameni, foarte puternici, care jertfesc toate, chiar şi propria lor viaţă, de dragul poporului lor. Au existat mulţi oameni de felul acesta, chiar şi în epoca noastră. Au existat, aşadar, mulţi oameni care şi-au dat viaţa pentru binele poporului lor şi al neamului lor.

Există de asemenea oameni care şi-au jertfit viaţa de dragul clasei lor de care aparţin.

Ce au în comun toate aceste fapte bune ?

Această dragoste a lor pentru poporul lor, oricât de bună ar fi, este o dragoste numai faţă de poporul lor şi odată cu aceasta există şi ură faţă de oamenii altor neamuri şi clase sociale. Totuşi adevărata dragoste şi dragostea sinceră cea plăcută lui Dumnezeu nu poate avea ură, această dragoste îmbrăţişează toate, este universală.

E nevoie de nevoinţă, e nevoie de osteneală, e nevoie să ne silim pe noi înşine să facem binele. Trebuie să ne întoarcem de la rău, de la orice nedreptate, şi să ne întoarcem către adevăr.

E nevoie de lupte ca să facem fapte bune. Numai atunci când prin încercări mari şi stăruitoare ne curăţim inima noastră, şi astfel atragem către noi harul lui Dumnezeu, când acest har înalţă în inima noastră dumnezeiasca dragoste, dragostea faţă de toţi oamenii, care nu urăşte pe nimeni, numai atunci această dragoste, împreună cu credinţa, ne deschide drumul către Împărăţia lui Dumnezeu.

Aşadar, nu sunt de ajuns numai faptele bune şi nu este de ajuns numai morala, e nevoie şi de credinţă.

Fiindcă numai credinţa în Dumnezeu şi comuniunea cu El ne dă puterea să facem cu sinceritate fapte bune şi cu adevărat plăcute lui Dumnezeu.

Această putere nu o dă morala şi fac o mare greşeală aceia care cred că putem înlocui religia cu vreo învăţătură morală.

Trebuie ca harul dumnezeiesc să se sălăşluiască în inima noastră pentru ca aceasta să devină templu al Preasfântului Duh. Amin.

Sfântul Luca al Crimeii
traducere şi adaptare: Laura Enache
/pigizois.net/

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.