„Si întru Duhul Sfînt, Domnul de viata Facatorul…” – Din O talcuire a Crezului

iunie 24, 2013 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Nicolae Velimirovici

„Si întru Duhul Sfînt, Domnul de viata Facatorul, Care de la Tatal purcede; Cel ce împreuna cu Tatal si cu Fiul este închinat si slavit, Care a grait prin prooroci”

Cînd un calator vede o lumina în noapte, el se bucura. Si îsi îndreapta pasii catre lumina, fara a se întreba ce fel de foc este acela ce arde în departare. Cu cît se apropie, cu atît el începe sa-si puna aceasta întrebare. Credinta crestina i-a apropiat pe oameni de lumina vesnica a îndumnezeirii. Din aceasta cauza crestinii îsi pun atîtea întrebari în legatura cu aceasta misterioasa si fascinanta lumina – pentru ca ei s-au apropiat foarte mult de ea. Cei ce sunt mai departe de aceasta lumina îsi pun mai putine întrebari despre ea. Semitii se mira cum iafetitii pot crede în trei dumnezei. (*Conform traditiei popoarelor semite din Asia Mijlocie, evreii si arabii sunt descendenti ai fiului lui Noe, Sem, pe cînd iafetii (indo-europenii) sunt descendenti ai fiului mai mic al lui Noe, Iafet. De aici episcopul Nicolae mentioneaza în mod retoric acuzatia adusa crestinilor, care cred în Sfînta Treime, de catre iudei si musulmani (n.trad.)) Cine crede în trei dumnezei ? Este oare posibil ca popoarele crestine care au curatat atîtea continente si insule de politeism sa creada în trei dumnezei ?

Spuneti-le ca voi nu credeti în trei dumnezei, ci în unul, Dumnezeul Cel Unic, Viu si Adevarat, dar ca Mesia al vostru a adus atît de aproape lumina eterna, încît voi distingeti trei flacari. Trei flacari eterne – un singur foc. Trei maiestati – un singur împarat. Trei miracole -un singur mister. Trei ipostasuri – o singura Fiinta. Trei persoane – un singur Dumnezeu. Marele nume: Sfînta Treime. Sfînta Treime în Unul. Tatal, Fiul si Duhul Sfînt, întotdeauna si pentru totdeauna un singur Dumnezeu.

La picioarele acestui mister datator de viata, serafimi si heruvimi îsi acopera fetele sfinte, cu teama sacra, cu avînt divin, într-o vesnica betie de dulceata inefabila. Si nenumaratele cete îngeresti adunate în ceruri intoneaza imnuri, cu un tremur usor slavind maretia Dumnezeului Unic, Dumnezeului Viu: ,,Sfînt, Sfînt, Sfînt este Domnul Savaot!”. Pîna si maretul soare de pe bolta cereasca reprezinta o trinitate în unitate: o masa de foc, lumina si caldura – toate aceste trei elemente nedespartite între ele formeaza un singur soare. Fiecare atom de pe pamînt reprezinta si el o tri-unime. Pîna si sufletul omului – icoana Dumnezeului treimic – este compus din trei puteri de baza invizibile: afectul, intelectul si vointa. Si toate acestea nu împart sufletul în trei suflete. Sufletul este unul si ramîne unul; puterile sale sunt trei si ramîn trei, în unitate.

Dar lumea nu a cunoscut dumnezeirea si Sfînta Treime prin aceste ilustrari, umbre si simboluri ale naturii. Ea a ajuns la aceasta cunoastere prin revelare cereasca. Domnul lisus Hristos a afirmat aceasta. Prin El, neamul omenesc a ajuns sa stie despre paternitatea Tatalui, filiatia Fiului si purcederea Sfîntului Duh. El ne-a adus pe noi, calatori în noapte, mai aproape de eterna lumina. Si noi am început sa vedem si sa distingem trei în unul: trei miracole într-o taina, trei ipostasuri într-o dumnezeire.

Tot de la Hristos am primit si credinta noastra în Sfîntul Duh al lui Dumnezeu, Datatorul de viata, care de la Tatal purcede. Exista multe duhuri rele si înselatoare ale întunericului, divizate si slabe, dar exista un singur Duh Sfînt. Popoarele si oamenii ce credeau odata în multi dumnezei, credeau de fapt în aceste duhuri rele si înselatoare. Doar adevaratii monoteisti care cred într-un singur Dumnezeu pot crede într-un Duh Sfînt.

Duhul Sfînt este numit datator de viata, pentru ca El da viata, înapoiaza viata, aduce la viata si înviaza. Cînd Dumnezeu a creat lumea, ,,Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor” (Fac. 1, 2). Cînd Dumnezeu a creat omul, El l-a creat din ,,tarîna si pamînt,… Si a suflat în fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie” (Fac. 2, 7). Apostolul lui Hristos scrie crestinilor: ,,Duhul lui Dumnezeu locuieste în voi” (Rom. 8, 9). Dar pentru a nu confunda sufletul omului cu Duhul lui Dumnezeu, Apostolul precizeaza diferenta: ,,Duhul (lui Dumnezeu) Insusi marturiseste împreuna cu duhul vostru ca suntem fii ai lui Dumnezeu” (Rom. 8,16). Si aceasta este fericirea voastra, purtatorilor de Duh. La ce ar servi marturia omeneasca, precum ca sunteti fii ai lui Dumnezeu daca Sfîntul Duh al lui Dumnezeu nu ar confirma El Insusi acest lucru ? Si Sfîntul Duh este dat tuturor celor ce-L cer de la Dumnezeu. Pentru a primi acest oaspete mult prea drag trebuie îngrijita si purificata casa sufletului. Asa spune Domnul nostru, biruitorul mortii: ,,Deci daca voi, rai fiind, stiti sa dati fiilor vostri daruri bune, cu cît mai mult Tatal vostru Cel din ceruri va da Duh Sfînt celor care îl cer de la El!” (Luca 11,13). Acesta este cel mai mare dar pe care Dumnezeu îl ofera oamenilor. Caci atunci cînd da Duhul Sfînt, de fapt El Se da pe Sine.

Exista oare vreun dar mai mare ca acesta ? Exista oare o dragoste mai adînca decît aceasta?

Cum S-a aratat Duhul Sfînt credinciosilor? Mai întîi ca ardoare în inima. Aceasta apare în timpul rugaciunilor înflacarate, uneori ca o caldura puternica în tot corpul. Proorocul Ieremia aduce marturie clara si adevarata în acest sens, pentru ca El marturiseste din proprie experienta. Ieremia a avut de suferit multa batjocura si multe încercari pîna cînd cutitul i-a ajuns la os: „Dar iata era în inima mea ceva ca un fel de foc aprins, închis în oasele mele, si eu ma sileam sa-L înfrînez si n-am putut” (loan 20,9). Atît de irezistibil este Sfîntul Duh al lui Dumnezeu într-o inima curata în care a intrat.

Mai mult decît atît, Duhul Sfînt s-a înfatisat ca o voce. Sfintii prooroci si apostoli marturisesc adesea auzul acestei voci mistice si totusi clare a lui Dumnezeu. Auzi, dar nu vezi cine vorbeste.

Mai mult decît atît, Duhul lui Dumnezeu S-a aratat sub forma de porumbel. Aceasta s-a întîmplat la botezul Domnului Hristos în rîul Iordan: ,,Si a marturisit loan zicînd: Am vazut Duhul coborîndu-se din cer ca un porumbel si a ramas peste El” (loan 1, 32). Puritatea porumbelului este un simbol al puritatii Sfîntului Duh. Binecuvîntate sunt sufletele pure, caci ele vor fi considerate demne pentru a fi vizitate de Sfîntul Duh.

Dar cea mai tumultuoasa manifestare a Sfîntului Duh din istoria umana a aparut în a cincizecea zi dupa învierea lui Hristos, sub forma de limbi de foc. „Si cînd a sosit ziua Cincizecimii, erau toti împreuna în acelasi loc. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vînt ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. Si li s-au aratat, împartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au umplut toti de Duhul Sfînt si au început sa vorbeasca în alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai” (Fapte 2,1-4). Asa s-a petrecut consacrarea si botezul Bisericii lui Hristos pe pamînt, prin focul Sfîntului Duh.

Asa si-a îndeplinit Mîntuitorul promisiunea facuta Apostolilor. El a îndeplinit-o într-un atare mod si cu asa o putere, cum Apostolii nu si-au imaginat vreodata. Cu adevarat, lucrarile lui Dumnezeu depasesc întelegerea umana. Domnul a promis: „Si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mîngîietor va va da voua ca sa fie cu voi în veac, Duhul Adevarului, pe care lumea nu poate sa-L primeasca pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi îl cunoasteti, ca ramîne la voi si în voi va fi” (loan 14, 16-17). Primul Mîngîietor, Domnul lisus, a fost mai mult decît o simpla mîngîiere pentru credinciosi, însa iubirea lui Dumnezeu nu cunoaste limite. Prin aceasta iubire nelimitata a fost trimis chiar si un al doilea Mîngîietor.

In plus, Domnul lisus Hristos a adus si El marturie pentru Sfîntul Duh spunînd: „Dar Mîngîietorul, Duhul Sfînt pe care-L va trimite Tatal în numele Meu, acela va va învata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu” (loan 14, 26). Si iarasi: ,,Iar cînd va veni Mîngîietorul pe care Eu îl voi trimite voua, Duhul Adevarului, care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine” (loan 15, 26). Si iarasi: „Iar cînd va veni Acela, Duhul Adevarului, va va calauzi la tot adevarul; caci nu va vorbi de la Sine, ci cîte va auzi va vorbi si cele viitoare va vesti. Acela Ma va slavi” (loan 16, 13-14). Si aceasta promisiune a fost îndeplinita la fel ca orice alta promisiune a adevaratului Mesia, o purtatorilor de Hristos.

Sfîntul Duh a fost promis – asa au aflat oamenii de existenta Lui. S-a aratat si asa au crezut oamenii în El. Si ramîne printre credinciosi, iar oamenii au ajuns sa-L iubeasca pe Dumnezeu, Sfîntul Duh.

Cum se naste lumina din soare si cum purcede caldura din soare – cunoasteti aceasta cu adevarat? Cum se naste un gînd din inima si cum puterea purcede din inima ati înteles cu adevarat ? Cum dar ati putea întelege misterul etern al nenascutului Tata. Cum ati putea întelege conceperea Fiului si purcederea de la Duhul Sfînt? Fiii oamenilor nu au fost niciodata în stare sa patrunda un adevar oarecare despre Dumnezeul Preaînalt, daca acesta nu le-a fost revelat lor de catre Preaînaltul si nu l-au patruns nici mai mult si nici mai putin, ci atît cît le-a fost revelat el lor. Ne-a fost revelat faptul ca Sfîntul Duh nu este o creatie a lui Dumnezeu ci Dumnezeu. El este Domnul, Datatorul de viata, a carui prezenta creeaza viata, da tarie, ofera întelepciune si produce bucurie. El purcede vesnic de la eternul Tata. El este din aceeasi esenta cu Tatal, din aceeasi esenta cu Fiul – de aceeasi esenta, de aceeasi putere si de aceeasi marire. El difera doar în privinta persoanei. Un ipostas deosebit îl distinge de Tatal si de Fiul. Dar Lui i se cuvine aceeasi închinare si aceeasi slava. Sfintii prooroci au vorbit prin El. în simpli pescari El a picurat întelepciunea cerurilor. Barbatilor si femeilor, celor neputinciosi – martirizati pentru Hristos – El le da putere de biruinta, mai tare decît moartea.

Sfîntul Duh, Datatorul de viata, care purcede de la Tatal este Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat. El s-a descoperit si a lucrat. El se reveleaza si lucreaza în continuare. Cei carora El li se reveleaza si pe cei prin care El lucreaza îl cunosc. Ei nu cunosc esenta Sa; ei îl cunosc prin revelare si lucrare.

Credinta în Sfîntul Duh al lui Dumnezeu nu se bazeaza pe presupuneri, pe ipostaze gîndite, ci pe realitatea revelata, experiata si marturisita.

Oricine doreste sa devina martor viu al acestei realitati trebuie sa faca eforturi pentru a-si curata inima de pacat si a o tamîia cu rugaciune, înainte de a pipai orice mister divin. Si Sfîntul Duh Se va revela lui, Duhul Adevarului si al vietii, Duhul întelepciunii si Fericirii, Duhul Libertatii si al Adoptiei. Si acest Duh Sfînt va depune marturie privitor la adevarul tuturor descoperirilor lui Hristos despre Dumnezeu, despre suflet, despre calea spre mîntuire, despre împaratia vesnica a lui Dumnezeu. El depune marturie pentru toate acestea precum a facut-o si pentru sufletele Apostolilor si a Sfintilor Parinti care au compus Crezul.

Cunoasterea lui Dumnezeu ca Sfînta Treime a fost dezvaluita oamenilor prin Domnul lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El nu ne-a oferit aceste cunostinte sub forma unei învataturi filosofice, ci sub forma manifestarii si lucrarii din partea Tatalui, a Fiului si a Sfîntului Duh. Aceste aratari si lucrari ale Dumnezeului cel Viu prin cele trei ipostasuri ale Sale sunt reale. Este reala înfatisarea Tatalui prin voce la rîul Iordan si pe Muntele Tabor. Reala este persoana înfatisata în mod miraculos a Fiului întrupat al lui Dumnezeu, precum si lucrarea Sa, patimile si învierea Sa. Reala este si manifestarea si lucrarea Sfîntului Duh, în apostoli, în sfinti, în drepti si în întreaga Biserica a lui Dumnezeu de la începuturi pîna în prezent; pentru totdeauna si întotdeauna un Dumnezeu, un împarat vesnic, o putere, o slava, o iubire, o lumina, o fericire, o esenta, un Dumnezeu.

Aceasta este credinta clarvazatorilor care îsi îndreapta privirea catre focul din departare. Aceasta nu este credinta celor orbiti sau orbi care de-abia disting ce le dezvaluie soarele. Pentru clarvazatori aceasta lumina fizica este întuneric prin care ei palesc ca niste drumeti nocturni atintindu-si privirea spre lumina din departare. Ei calatoresc fara a-si lua privirea de la aceasta lumina mistica. Atît de mare pare aceasta lumina, încît lumea le pare scufundata în întuneric. Si chiar daca mistica lumina e departe, ea lumineaza cararea lor în noapte si încalzeste inimile lor, cu caldura minunata si cu bucurie. Si ei se bucura ca niste copii – ca niste copii ai acestei mari lumini. Si ei se grabesc spre ea precum exilatii care se grabesc spre tinutul de bastina. Ei înainteaza curiosi din ce în ce mai mult si nu se abat din cale. Si plini de fericire, ei îi cheama pe fratii lor, ramasi în urma sau abatuti de la calea dreapta, încurajîndu-i, linistindu-i si ajutîndu-i sa-si urmeze calea. Ei se grabesc sa ajunga cît mai departe cîntînd imn de biruinta: „Pe aici, fratilor, catre Tatal si Mîntuitorul si Mîngîietorul nostru! Straluceste asupra noastra, îndruma-ne, încalzeste-ne!”

Aceasta este credinta voastra, o purtatorilor de Hristos, credinta stramosilor vostri clarvazatori. Fie aceasta si credinta copiilor vostri, din generatie în generatie, pîna la capatul calatoriei. Aceasta este credinta verificata, pe vreme însorita si pe furtuna; credinta ortodoxa mîntuitoare, ce nu a fost niciodata rusinata. Cu adevarat, aceasta este credinta poporului cu adevarat ales, a celor ce poarta icoana lui Dumnezeu în ei. In înfricosata zi a Judecatii lui Hristos ei vor fi numiti binecuvîntati.

Sf. Nicolae Velimirovici