Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Interviu cu Arhimandritul Ambrozie (Munteanu), stareţul sfintei mănăstiri Hîrjauca, cu ocazia lansării paginii www.hirjauca.md

iunie 27, 2011 Categoria: Articole, Interviuri


Preacuvioase părinte Arhimandrit, creştinii dreptmăritori din Republica Moldova îl cunosc pe părintele Ambrozie Munteanu în urma vrednicii sale slujiri în nordul ţării la Edineţ, dar mai ales la mănăstirea Frumoasa, unde sfinţia voastră, practic în cîţiva ani, aţi ridicat acest sfînt lăcaş din ruine şi aţi făcut ca mănăstirea Frumoasa să-şi recapete nobleţea de altă dată, iar numele acestei mănăstiri „Frumoasa”, să fie cunoscut departe peste hotarele Republicii Moldova. Mai puţini însă cunosc, că de cîteva luni aţi fost numit prin decret eparhial stareţ la mănăstirea Hîrjauca, veche vatră monahală situată în codrii Basarabiei nu departe de orăşelul Călăraşi.Preacuvioase părinte Arhimandrit, cînd a avut loc venirea sfinţiei voastre la Hîrjauca şi în ce stare aţi găsit această veche aşezare monahală?


Pentru prima dată am vizitat mănăstirea Hîrjauca în anul 1994, cînd împreună cu alţi părinţi de la Noul Neamţ, mănăstirea mea de metanie, am cîntat slujba de sfinţire a bisericii Înălţării Domnului din această mănăstire. Mai tîrziu, în octombrie 2002, am mai făcut un pelerinaj la Hîrjauca, urmare numirii mele în ascultarea de stareţ al mănăstirii Frumoasa. Venirea mea la Hîrjauca, deja în calitate de stareţ s-a făcut la 20 martie curent, conform decretului din 19.03.11, semnat de Prea Sfinţia Sa PS Petru, episcop de Ungheni şi Nisporeni. Venit la Hîrjauca am găsit mănăstirea apoape pustie, cu doar 3 fraţi, fără slujbă zilnică la biserică şi cu un car de probleme de ordin administrativ şi gospodăresc. Trebuie să specific, că numirea mea în stăreţia acestei sfinte mănăstiri a fost motivată de unele încălcări statutare comise de predecesorul meu în această slujire.

Preacuvioase părinte, care au fost primii paşi de consolidare a mănăstirii pe care i-aţi interprins în primele zile de aflare la Hîrjauca?

Desigur pentru început, cu binecuvîntarea Prea Sfinţitului episcop Petru, am stabilit un program zilnic de rugăciune la biserică, fără de care o mănăstire nu-şi poate avea rostul. Slujirea zilnică a Sfintei Liturghii este temelia pe care monahii cu mod de viaţă chinovial îşi zidesc mîntuirea. Cu mine împreună au mai venit în mănăstire alţi 3 fraţi, care deşi cu insuficiente abilităţi corale, totuşi mă ajută zi de zi în înplinirea acestei binecuvîntări arhiereşti È™i norme statutare. În mare parte atenţia noastră a fost îndreptată spre organizarea vieţii interne, aşa după cum prevede regula monahală a vieţii de obşte, precum şi spre chivernisirea celor gospodăreşti.

Preacuvioase părinte, vă rog să ne spuneţi, ce proiecte şi lucrări doriţi să realizaţi în viitorul apropiat la mănăstirea Hîrjauca şi care dintre ele vor avea o prioritate mai mare?

La moment mănăstirea Hîrjauca se confruntă cu grave probleme de ordin cadastral. Din acest punct de vedere Hîrjauca pare a fi unica mănăstire din Moldova căreia nici pînă în prezent nu i-au fost retrocedate bunurile imobile, mare parte din ele, precum şi terenurile din jurul mănăstirii, fiind vîndute de către administraţia publică locală către persoane din afara mănăstirii. Urmare acestei împărţiri frauduloase a caselor şi pămînturilor mănăstireşti, această veche şi frumoasă vatră monahală, pe timpuri reşedinţă de vară a episcopilor şi mitropoliţilor din Chişinău, a ajuns să fie împînzită din toate părţile de mireni, lipsită de cea mai elementară zonă de protecţie, aşa după cum se cuvine unui monument de valoare naţională Şi nu numai. Desigur, în aceste circumstanţe deloc uşoare, mănăstirea nicidecum nu-şi propune exproprierea celor care de-a lungul timpului, cu buna sau rea voinţă au ajuns să locuiască în vechile hotare ale mănăstirii, conveţuirea în bună vecinătate şi înţelegere fiind o prioritate a relaţiilor noastre cu cei din jur, dar nicidecum în detrementul acestui sfînt locaş, care pînă astăzi încă mai poartă pe chipul său însemnele batjocurei din vremurile de grea amintire a ateismului combatant.

Părinte Arhimandrit, cunoaştem că aţi stat la bazele înfiinţării primei şcoli teologice de iconografie şi mozaic din Republica Moldova. Vă rugăm să ne povestiţi pe scurt din istoria acestei instituţii de învăţămînt teologic.

Şcoala de Iconografie îşi are începutul în cele patru ediţii ale taberei de vară pentru copiii din familii cu posibilităţi reduse, care a avut loc la mănăstirea Frumoasa în anii 2005-2008. Obişnuiam să găzduim în perioada vacanţei copii cu vîrsta între 12-15 ani, care timp de două săptămîni erau oaspeţii noştri. Pe lîngă rugăciunea de la biserică şi alte ocupaţii, copiii din tabără, sub îndrumarea profesorilor, deprindeau măiestria artelor populare, inclusiv şi pictura pe sticlă. Aşa s-a întîmplat că la a treia ediţie majoritatea copiilor au ales drept ocupaţie anume icoana pe sticlă şi prin asta noi, organizatorii, am descoprit talente tinere, cărora li s-a propus un curs mai aprofundat de studiu în domeniul iconografiei. În toamna anului 2008, cu binecuvîntarea IPS Vladimir, mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove s-au pus bazele Şcolii Teologice de Iconografie şi Mozaic „Sf. Ioan Damaschin”, ca filială a Seminarului Teologic Ortodox „Sfinţii Trei Ierarhi” din Chişinău. În acest an, cu ajutorul lui Dumnezeu, am avut deja prima promoţie, în număr de 9 absolvenţi, dintre care 3 vor primi în timpul apropiat brevet de iconar. Odată cu transferarea mea la Hîrjauca, şi pentru faptul că în ultimii doi ani solicitanţii pentru studii sînt preponderent băieţi, sediul şcolii a fost transferat la mănăstirea Hîrjauca.

Părinte Arhimandrit, în ziua de astăzi s-a format o aşa numită modă de a merge în pelerinaje la mănăstiri, puţini însă cunosc adevăratul rost al plerinajului creştin. În acest sens vă rugăm să explicaţi creştinilor care au de gînd să se pornească în pelerinaj, care este scopul şi sensul adevărat al pelerinajului?

Pelerinajul înseamnă în primul rînd un drum făcut spre locurile sfinte cu scop de închinare. Este adevărat că astăzi puţini dintre credincioşii noştri înţeleg sensul adevărat al pelerinajului. De obicei oamenii vizitează mănăstirile din două pricini: cu văzutul şi pentru comandarea slujbelor. De cele mai multe ori aceste două motive sînt indinspensabile, iar participarea la slujbele mănăstireşti ocazională, nefiind scopul vizitei. Or, pelerinaj înseamnă neapărat participarea la slujbele mănăstireşti şi primirea Tainelor de la părinţii monahi. Iată de ce astăzi putem spune că în mănăstiri aproape că nu avem pelerini, iar vechea tradiţie a pelerinajului tot mai mult şi mai mult este marginalizată de acest fenomen de gură cască, cu nume straniu de „turism religios”, cînd mănăstirile noastre sînt inundate de grupuri de copiii neastîmpăraţi care se bagă peste tot pentru a imortaliza o poză, de tineri care îşi dau săruturi pe băncile din mănăstire, de femei aproape goale şi de bărbaţi care îşi alungă stresul cu o ţigară trasă în poartă mănăstirii. Şi totuşi, ne bucurăm de orice om care ne păşeşte pragul, încercăm să-l ascultăm, să-l sfătuim, să-i arătăm dragostea noastră, aşa încît nimenea să nu-şi piardă folosul unui drum făcut spre Casa Domnului.

Părinte, este cunoscut faptul că una dintre primele pagini de spiritualitate creştină ortodoxă care a apărut în internetul autohton şi care a apărut din iniţiativa şi cu purtarea de grijă a sfinţiei voastre, a fost pagina mănăstirii Frumoasa www.frumoasa.md. Odată venit la Hîrjauca una dintre priorităţi a fost ca şi a această mănăstire să-şi aibă cartea sa de vizită în internet şi anume pagina www.hirjauca.md. Cum vedeţi din punctul de vedere a sfinţiei voastre, care ar trebui să fie relaţia creştinului cu internetul?

Lansarea acestei pagini electronice urmăreşte drept scop promovarea imaginii mănăstirii noastre în lumea mediatică, în special cea electronică. Acest lucru nicidecum nu contravine normelor religioase, ba dimpotrivă, reflectă dorinţa Bisericii Creştine de a descoperi la toată suflarea lumea lui Dumnezeu. Şi dacă astăzi tehnologiile informaţionale sunt o provocare pentru societate, Biserica, iar în cazul nostru mănăstirea Hîrjauca, nu-şi poate permite să lase fără atenţie omul secolului XXI, care nu-şi poate închipui o zi trăită fără internet. Prezenţa noastră în această reţea vine din grija părintească făţă de omul învolburat de deşertăciunile şi tentaţiile lumii şi este o oportunitate a zilei de astăzi. Cît despre relaţia creştinului cu internetul, răspunsul este unul valabil pentru toate ocupaţiile omului: 1. Nimic nu trebuie să ne stăpînească, şi 2. Să-I cerem lui Dumnezeu puterea de a şti să alegem binele şi să fugim de rău. Aduc mulţumire lui Dumnezeu şi persoanelor implicate în acest proiect, că la împlinirea celor 100 zile de la numirea mea în stăreţia mănăstirii Hîrjauca am reuşit să lansăm această pagină electronică.

Vă mulţumim şi vă dorim ca Bunul Dumnezeu să vă întărească pentru viitoarele lucrări pe care doriţi să le înfăptuiţi!

Vă mulţumesc şi eu pentru gîndul bun! Fie ca prezenţa mănăstirii noastre în internet să fie de folos celor care vor să-şi cunoască mai bine credinţa şi trecutul.

/hirjauca.md/

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.