Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Despre tinereţe – Arhim. Teofil Părăianu

iunie 22, 2011 Categoria: Articole, Interviuri, Teofil Paraian, Tinerii

„“ Ştim că în incursiunile dumneavoastră prin ţară aţi luat contacte deseori cu tineretul. Am dori, în cîteva cuvinte, să caracterizaţi tineretul romîn al zilelor noastre.

„“ Dragă, mie foarte greu să caracterizez tineretul, pentru că eu, de fapt, nu-i cunosc foarte bine pe tineri; îi ştiu pe cei care mă cheamă, îi ştiu pe cei cu care vin în legătură, dar nu aş putea să caracterizez tineretul zilelor noastre. Ceea ce îl deosebeşte, poate, de tineretul dinainte este că are mai multe preocupări pentru viaţa spirituală, este mai deschis pentru nişte lucruri pe care în trecut cei mai mulţi tineri le neglijau, dacă nu chiar le negau. Dar asta n-aş putea să spun că este caracteristica tineretului din zilele noastre; nu ştim cum s-ar fi prezentat tinerii dinainte dacă ar fi avut condiţiile pe care le au tinerii din zilele noastre.

„“ Care ar trebui să fie relaţiile dintre un tînăr si o tînără în perioada adolescentei?

„“ Între un tînăr si o tînără se pot realiza mai multe feluri de relaţii: relaţii de colegialitate, relaţii de prietenie, relaţii de membrii ai unei societăţi, relaţii obişnuite între tineri, mă rog, poate si alte relaţii. Important este ca tinerii, mai ales cînd sunt în pregătire pentru viaţă, ca prieteni, să se menţină în marginile prieteniei, adică să nu cuprindă prietenia lor apropieri care nu sunt admise între prieteni; Biserica consideră prietenia ca bună, numai în măsura în care nu are implicaţii de căsătorie si dacă se face în vederea căsătoriei. Nu se poate zice că nu există si posibilitatea de a fi apropiaţi ca prieteni cu iubire si respect reciproc, chiar dacă nu au neapărat în vedere căsătoria, dar, în orice caz, să nu aibă implicaţiile căsătoriei.

„“ Cum priviţi sărutul între doi adolescenţi?

„“ Sărutul între doi adolescenţi e o manifestare, o revărsare de suflet, poate fi o revărsare de suflet si se poate realiza pătimaş si nepătimaş. În cazul cînd e nepătimaş „“ e admis; totuşi e bine să se găsească altă modalitate de apropiere, pentru că, de multe ori, manifestările acestea au si implicaţii care nu ţin de prietenie; în componenta sărutului pot intra „“ si intră adeseori „“ implicaţii sexuale.

„“ Ştim că anul acesta a fost declarat „anul internaţional al tolerantei”. Nu consideraţi că această propovăduire a unei tolerante lipsite de principiul iubirii creştine e periculoasă, deoarece indiferenta si pasivitatea sunt si ele tolerante, dar sunt nocive.

„“ Dragă, depinde ce tolerezi! Dacă tolerezi răul nu-i bine! De exemplu, Psalmul 100 vorbeşte despre nişte măsuri radicale; adică zice că „pe cel rău nu voiesc să-l cunosc. Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe vecinul său, pe acela îl voi pierde. Pe cel ce are ochi mîndru si inimă semeaţă, pe acela nu-l voi suferi. În dimineţi am ucis pe toţi păcătoşii pămîntului, ca să stîrpesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce fac fărădelegi”. Răul nu trebuie tolerat! Trebuie să avem înţelegere fată de neputinţa omenească, însă răul trebuie smuls din rădăcină. Cînd e vorba de tolerantă, poţi să tolerezi nişte neputinţe, să îngădui nişte situaţii care nu pot fi schimbate, dar cît priveşte răul în sine, trebuie smuls din rădăcină, nu trebuie tolerat!

„“ Este creştinismul în adîncul lui, egocentric?

„“ Nu e egocentric, e hristocentric! Mîntuirea vine prin Hristos, mîntuirea înseamnă eliberare de păcate, de patimi, de tot ce este negativ în sufletul omului. Mîntuirea înseamnă realizarea unor stări pozitive care fac cu putinţă înlăturarea si schimbarea tuturor relelor spre bine; e vorba de virtuţi care sunt potrivnice patimilor; bineînţeles că nu poate fi vorba de un egocentrism, cîtă vreme apartenenta noastră este la Domnul Hristos, numai că nu se poate nega nici persoana, pentru că persoana se mîntuieşte. Noi, fiecare, ca om ne mîntuim, şi atunci nu putem face abstracţie de noi înşine. Domnul Hristos a avut în vedere întotdeauna pe om în ceea ce este el. De pildă, iubirea fată de aproapele a legat-o de iubirea faţă de tine însuţi: „Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, e porunca dată de Domnul Hristos si Sfîntul Apostol Pavel spune clar, si are dreptate: „Nimeni nu şia urît vreodată trupul său” (Efeseni V, 29) si zice că „Soţul să-şi iubească soţia cum se iubeşte pe sine însuşi” (Efeseni V, 28), să se îngrijească de ea cum se îngrijeşte de sine însuşi. Nimeni nu şi-a urît vreodată trupul său, ci-l încălzeşte şil hrăneşte; aşa trebuie să iubim si pe cei din jurul nostru.

E, de fapt, cred eu, o mare greşeală să socoteşti că nu trebuie să ai în vedere urmărirea binelui personal; important este să urmăreşti binele personal, fără să stinghereşti pe cineva din apropierea ta, adică să nu cauţi mai mult binele tău decît binele altuia, dar, în orice caz, să urmezi si binele tău. Vasile Militaru are o zicere, o vorbă cu tîlc, care are următorul cuprins: „Barba fratelui vreodată, de s-aprinde, sări si-l scapă,/ Însă mai întîi de toate, barba ta s-o uzi cu apă” „“ adică nu poţi să faci abstracţie de tine însuti, chiar dacă se pune si problema, în anumite împrejurări, a lepădării de sine ca să poţi împlini binele pentru altul sau ca să poţi împlini porunca lui Dumnezeu.

„“ „Ignoranţa este un mare duşman al mintii” „“ din cartea Războiul nevăzut a Sfîntului Nicodim Aghioritul. De ce si cum se manifestă ea în viaţa creştinului?

„“ Ignoranţa în sensul că dacă nu cunosti „“ nu împlinesti. Domnul Hristos a venit şi a propovăduit. De ce a propovăduit? Ca să se stie ce avem de făcut. Ignoranţa e condamnabilă în măsura în care poţi să cunoşti şi nu cunoşti, pentru că, necunoscînd, nu împlineşti. Sfîntul Apostol Pavel spune că trebuie să învătăm că Domnul Hristos ne-a trimis la propovăduire şi că numai prin propovăduire poate cineva să cunoască adevărul Evangheliei. De aceea zice el despre sine, ca trimis al Mîntuitorului la propovăduire: „Vai mie de nu voi propovădui, de nu voi binevesti” (Epistola Ia către Corinteni, Capitolul al IX-lea).

Sfîntul Marcu Ascetul spune că înaintea tuturor păcatelor merg trei uriaşi: neştiinta, uitarea şi nepăsarea, aşa încît ignoranţa este vinovată atunci cînd nu vrei să cunoşti, cînd nu cauţi să cunosti ceea ce ai putea să cunoşti.

„“ La Capitolul al XV-lea, versetul 13 din Evanghelia lui Ioan, Mîntuitorul zice: „Dragoste mai mare ca aceasta nimeni nu are ca sufletul lui să si-l pună pentru prietenii săi”. Călugării, mai mult ca oricine, acced spre înăltare spirituală, adică spre cît mai multă dragoste. În acest context, cum se situează monahul fată de porunca iubirii aproapelui? Nu în sens social, adică dacă monahul are datoria săsi iubească fratii de mănăstire?

Are datoria, cum să nu! Un călugăr trebuie să aibă virtutile pe care le au toti credinciosii, poate mai mult decît ceilalti, dacă se poate, însă călugărul, fiind un om singuratic si neavînd raporturi destul de precise si destul de reale în viata socială, nu totdeauna poate avea virtuti sociale. E lipsit de virtuti sociale. Ceilalti, din societate, care au familie, sunt mai proprii pentru virtutile sociale.

„“ Aleşii lui Dumnezeu sunt aleşi de Dumnezeu dinainte de naştere?

„“ Asta nu ştim! Sfîntul Apostol Pavel, de exemplu, spune despre sine că a fost ales dinainte de naştere, a fost ales din pîntecele maicii lui (Galateni I, 15). Sfîntul Prooroc Ieremia spune la fel, dar nu stim dacă fiecare ar putea sau ar trebui să spună la fel. Sunt şi nişte taine ale vietii, noi nu avem pretentia că tot ce gîndim că ar trebui să stim, stim de fapt si putem sti de fapt. Pot fi diferite opinii în aceeasi chestiune. Important este că eu personal să ştiu că sunt ales de Dumnezeu sau că L-am ales pe Dumnezeu. Adică eu trebuie să am o încredintare în privinta asta, dar nu trebuie neapărat să spun că am fost ales din vesnicie, cam fost ales dinainte dea mă naste, cam fost ales din pîntecele maicii mele. Acestea sunt deja lucruri, cred eu, spuse cu afirmare prea exagerată. Important este să stiu că asta mie calea si pe asta merg, că Dumnezeu asa mă vrea, că si eu asa vreau. Nu trebuie neapărat să mă gîndesc că asa trebuia să fie.

„“ Sfîntul Apostol Pavel, la Capitolul al VII-lea, în Epistola I către Corinteni, pledează pentru monahism, sustinînd superioritatea acestuia în fata căsătoriei. De aici, desăvîrsirea sau sfintenia se poate atinge prin căsătorie?

„“ Se poate, se poate si prin căsătorie foarte bine. Au fost atîtia sfinti, mai ales martiri, care au avut viată de familie si au fost în rîndul sfintilor si proprii pentru sfintenie. Sfîntul Apostol Pavel are în vedere un fel de libertate mai mare, un fel de actiune sau un fel de desprindere de viata aceasta, însă nu se poate zice că unul care are familie, are copii si îi creşte în frică de Dumnezeu si îi formează pentru o societate binecuvîntată de Dumnezeu, nu are parte de bine si de sfintenie.

„“ Care va fi starea de după moarte a doi soti care sau iubit foarte mult si care amîndoi sau mîntuit?

„“ Noi nu credem că în viata de dincolo relatiile sunt aceleasi care au fost în viata de familie, să zicem, ci vor fi relatii mai presus de lumea aceasta.

„“ Cum comentati fericirea: „Fericiti cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărătia cerului”?

Fericiti sunt cei neîndestulati cu ei însisi, cei smeriti, cei ce doresc mai mult si tot mai mult binele, aceia vor fi proprii pentru Împărătia cerului.

„“ Sfîntul Ioan Scărarul ne vorbeşte despre darul lacrimilor ca fiind mai mare decît botezul, deoarece curătă păcatele săvîrsite după acesta. În cazul dobîndirii lacrimilor, ce rol joacă Sfînta Taină a Spovedaniei?

„“ Dragă, Sfîntul Ioan Scărarul a putut avea o părere a lui. A avut şi el un punct de vedere, pe care noi putem să-l primim sau să nu-l primim, sau putem să gîndim altceva. Spovedania are rostul de a-i da omului posibilitatea să se smerească înaintea lui Dumnezeu şi înaintea duhovnicului şi de a putea primi o îndrumare, de a putea fi verificată conştiinta lui cu o conştiintă superioară. Nu-i vorba numai de pocăintă, de spălare, ci e vorba şi de îndrumare, de iertarea pe care o dă Dumnezeu prin mijlocire preotească.

„“ În Evanghelia după Luca, Capitolul al XXII-lea, versetul 36, Mîntuitorul Iisus Hristos îşi sfătuieşte discipolii să se înarmeze cu săbii. Cum tîlcuiţi aceasta?

„“ Dragă, e o realitate pe care noi o ştim, chiar dacă n-o putem tîlcui. Domnul Hristos, în clipa aceea, El, care a zis „aş putea să cer de la Tatăl s-aducă mai multe legiuni de îngeri în apărarea mea”, i-a îndemnat pe ucenicii Săi, nu atît ca să-i înveţe, ci într-o situaţie specială fiind, El care a zis „cel ce scoate sabia de sabie va muri”, a întrebat: „aveţi aici săbii?” şi au zis: „da, avem două”, şi Domnul Hristos a zis: „e destul”; aceasta, oamenii încearcă s-o tîlcuiască într-un fel sau altul, dar adevărul este că lucrurile se înteleg literar, în primul rînd. De ce a gîndit Domnul Hristos asa, de ce s-a pus problema aceasta sau de ce Sfîntul Evanghelist Luca a avut în vedere si latura aceasta, n-avem de unde să stim; duhovniceşte se tîlcuieşte asa, că zice Domnul Hristos: „Cel ce n-are sabie, să-si vîndă haina, să-si cumpere sabie”, în întelesul că acela care are odihnă trupească să renunte la ea si să se înarmeze împotriva răului.

„“ Credeti că în acest sfîrsit de veac e posibilă o renastere a monahismului romînesc, care să se ridice la gradul de înduhovnicire al monahilor si al credinciosilor, datorit isihasmului paisian care sa practicat la noi în secolul al XVIIIlea?

„“ Preocupări de isihasm sunt si acum, însă Dumnezeu stie în ce măsură se va putea realiza ceea ce gîndesc unii sau altii despre monahism.

Monahismul este o societate a Bisericii si are rol si rost de avangardă cînd e vorba de înaintarea în virtute, în sfintenie, în desăvîrsire. Eu constat o mare scădere a monahismului. Sunt putini dintre aceia care se angajează în monahism care să se angajeze si în isihasm, se lucrează cu foarte multi improvizati, se promovează oameni neverificati, se acceptă compromisuri. Sunt foarte multi dintre călugări, întrun fel, am zice chiar ratati, pentru că nefiind verificati, nefiind hotărîti destul, nu pot să ducă o viată de exceptie; intervine compromisul, intervine superficialitatea, nedesăvîrsirea, intervin lucruri care mentin monahismul, dar nu la cotele trebuitoare si nu la cotele dorite.

„“ Trebuie crestinul să aibă constiinta evolutiei sale în plan religios?

„“ Sigur că da, de ce să no aibă?

„“ Te ispiteşte la mîndrie.

„“ Chiar dacăl ispiteşte la mîndrie trebuie să aibă o intuitie reală a ceea ce este. E exact asa cum e vorba de boală si de sănătate; dacă esti bolnav, te simti bolnav, nu poti să zici că esti sănătos. Dacă esti sănătos, nu poti să zici că esti bolnav. Noi nu trebuie să uzăm de niste artificialităti ca să najungem la mîndrie. Dacă am realiza ceva, am realiza cu ajutorul lui Dumnezeu. Sfîntul Apostol Pavel spune: „Am lucrat mai mult decît ei toti (decît ceilalti Apostoli), însă nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine”. Nu trebuie să ajungem la niste artificialităti, că numai în felul acesta dobîndim smerenia.

Smerenia este o realitate care se dobîndeste la măsurile la care se găseşte omul. Dacă crezi că Dumnezeu tea chemat să faci un lucru bun si lai făcut, nu înseamnă săl negi sau să zici că tu, de fapt, esti cel mai rău si esti dedesubtul tuturor”¦ Acestea sunt niste artificialităti si eu nu cred că trebuie să facem uz de artificialităti, ca să dobîndim niste calităti.

„“ Îi este bine creştinului să aibă încredere în sine, în capacităţile sale?

„“ Da, sigur! Vai de omul care nare încredere în capacitătile sale, că atunci nu se angajează la nimic! Dacă zici: „Eu nu pot nimic, eu sunt cel mai rău, eu n-am realizat nimic”, atunci înseamnă că ajungi la un fel de nelucrare tocmai pentru că nu ai încredere în tine însuti. Încrederea asta pe care o ai în tine trebuie verificată din anumite puncte de vedere si cu oameni mai buni decît tine, oameni mai virtuoşi. E o calitate faptul dea avea încredere în tine, în propriile tale forte.

„“ Raiul în care vor merge cei mîntuiţi în Hristos este identic cu raiul lui Adam si al Evei?

„“ Nu stiu, n-am de unde să ştiu. Cred că e mai presus de raiul lui Adam si al Evei, pentru că e vorba de o prezentă a lui Dumnezeu, o prezentă simţită. Raiul în care au fost Adam si Eva poate că a fost mai mult un loc de mulţumire, un loc de desfătare, însă în care prezenta lui Dumnezeu n-a fost aşa de reală cum gîndim noi că va fi în raiul nostru, în sensul că Adam si Eva au putut vorbi cu şarpele fără să tină seama de prezenta lui Dumnezeu. Sau atunci cînd li s-a reproşat faptul că au mîncat din pomul oprit, Dumnezeu ia chemat, a întrebat de ei, i-a strigat, ceea ce înseamnă că nu era într-o comuniune reală si totală cu ei.

„“ În fata unor expuneri ateiste sustinute de unii profesori avînd ca suport texte din diferite manuale, care trebuie să fie atitudinea tinerilor crestini ortodocsi: pasivitate sau luptă pentru afirmarea dreptei credinte a adevărului?

„“ Dragă, dacă e vorba de studiu, nu se pune problema luptei pentru adevăr. Se studiază ceea ce sa spus în lecţiile respective si, apoi, cît priveşte ce credem noi, astai altceva. Dar nu se poate învăţa, de exemplu, darwinismul, fără să se ştie cei darwinismul. Care e părerea noastră în raport cu darwinismul, asta-i altă chestiune. De exemplu, darwinismul susţine că evoluţia a adus viata pe pămînt, respectiv s-a dezvoltat viaţa pe pămînt, s-au dezvoltat speciile. Pentru noi, asta nu-i o chestiune care ne-ar deranja, dacă s-ar accepta pe lîngă susţinerea evoluţionismului si faptul că lucrurile nu s-au petrecut de la sine, ci cu intervenţia lui Dumnezeu; adică, de fiecare dată cînd a apărut o nouă specie, aceasta a apărut nu datorită antecedentelor, ci datorită faptului că Dumnezeu, din ceea ce a fost, a făcut ceea ce este. Dar nu trebuie neapărat, cînd se susţine un lucru, să ne spunem noi punctul nostru de vedere. Îl spunem numai atunci cînd ni se cere sau cînd credem noi de cuviinţă. Însă studiul trebuie făcut după programa care este la scoală. Dacă se studiază materialismul, noi studiem materialismul si după aceea spunem „da, dar eu nu sunt materialist, ci sunt idealist”.

Dialog cu tineri din Arad
Mănăstirea Brîncoveanu, 2 aprilie 1995

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.