Iubirea de Dumnezeu

mai 17, 2011 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti

IubeÈ™te-L pe Dumnezeu aÈ™a cum a poruncit El să fie iubit, iar nu aÈ™a cum socot să-L iubească visătorii care se amăgesc pe sine. Nu-ţi născoci È›ie extaze, nu-ţi pune în miÈ™care nervii, nu te aprinde cu flacăra materială, flacăra sîngelui tău. Jertfa bine primită de Dumnezeu este smerenia inimii, străpungerea duhului. Cu mînie îÈ™i întoarce Dumnezeu faţa de la jertfa adusă cu nădăjduire în sine, cu părere trufaÈ™ă de sine, de-ar fi jertfa aceasta şi ardere de tot. Trufia pune în miÈ™care nervii, aprinde sîngele, stîrneşte închipuirea, trezeşte viaţa căderii; smerenia linişteşte nervii, potoleşte mişcarea sîngelui, nimiceşte visarea, deşteaptă viaÈ›a în Hristos Iisus.[…]

Vrei să deprinzi iubirea dumnezeiască? Depărtează-te de orice faptă, cuvînt, cuget, simţire oprită de Evanghelie. Prin vrăjmăÈ™ia ta faţă de păcat, care e atît de urît Atotsfîntului Dumnezeu, arată-ţi şi dovedeşte-ţi dragostea către El. Vindecă neîntîrziat prin pocăinÈ›a păcatele în care ţi s-ar întîmpla să cazi din neputinÈ›a; cel mai bine e însa ca printr-o neslăbită luare-aminte la sine să nu-ti îngădui nici aceste greÈ™eli. Vrei sa deprinzi iubirea dumnezeiasca? Cercetează cu osîrdie în Evanghelie poruncile Domnului, sileÈ™te-te a le plini cu fapta, sileÈ™te-te să prefaci virtuÈ›ile evanghelice în deprinderi, în însuÈ™iri ale tale. Se cuvine celui ce iubeÈ™te să plinească întocmai voia Celui Iubit. […]

Iubirea de Dumnezeu se întemeiază pe iubirea de aproapele. Atunci cînd se va È™terge în tine ranchiuna, să ştii că te-ai apropiat de iubire. Atunci cînd inima ta va fi umbrită de o pace sfîntă, plină de har, pentru întreagă omenire, să È™tii că eÈ™ti chiar ia porÈ›ile iubirii. Aceste porÈ›i însă nu se deschid decît prin Duhul Sfînt. Iubirea de Dumnezeu este un dar al lui Dumnezeu în omul care s-a pregătit prin curăÈ›ia inimii, a minţii şi a trupului pentru primirea, acestui dar. După măsura treptei pregătirii este şi treapta darului, pentru că Dumnezeu e Drept Judecător şi în milostivirea Sa. […]

Iubirea firească, iubirea căzută aprinde sîngele omului, îi pune în miÈ™care nervii, îi stîrneÈ™te închipuirea; iubirea sfîntă răcoreÈ™te sîngele, odihneÈ™te şi sufletul, atrage omul lăuntric la ruga tăcută, îl afunda în dulceaÈ›a smereniei şi desfătării duhovniceÈ™ti. MulÈ›i nevoitori, luînd iubirea fireasca drept iubire dumnezeiască, şi-au înfierbîntat sîngele, şi-au înfierbîntat şi închipuirea. Starea de înfierbîntare se preschimbă foarte uÈ™or într-o stare de frenezie (ieÈ™ire din minÈ›i). Cei aflaÈ›i în starea de înfierbîntare şi frenezie au fost socotiÈ›i de multă lume ca oameni plini de har şi de sfinÈ›enie, iar ei, nefericiÈ›ii, erau jertfe ale amăgirii de sine. MulÈ›i asemenea nevoitori au fost în Biserica Apuseană, începînd din vremea căderii ei în papism, care în chip hulitor pune pe seama unui om însuÈ™iri dumnezeieÈ™ti şi îi dă acestuia o închinare cuvenită şi potrivită numai lui Dumnezeu; mulÈ›i dintre aceÈ™ti nevoitori au scris cărÈ›i din starea lor de înfierbîntare, în care amăgirea de sine extatică li se părea iubire dumnezeiască şi în care închipuirea lor zdruncinata le zugrăvea o mulÈ›ime de vedenii care le măguleau iubirea de sine şi trufia.

Fiule al Bisericii de Răsărit! FereÈ™te-te de citirea unor asemenea cărÈ›i, fereÈ™te-te de a urma poveÈ›ele celor care s-au amăgit pe sine. Călăuzindu-te după Evanghelie şi după SfinÈ›ii PărinÈ›i ai Adevăratei Biserici, suie-te cu smerenie la înălÈ›imea duhovnicească a iubirii dumnezeieÈ™ti prin mijlocirea lucrării poruncilor lui Hristos. Să È›ii neclintit în minte că iubirea de Dumnezeu este cel mai înalt dar al Sfîntului Duh, iar omul poate doar să se pregătească, prin curăÈ›ie şi smerenie, pentru primirea acestui mare dar, prin care se preschimbă şi mintea, şi inima, şi trupul. […]

Sf. Ignatie Briancianinov