Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Despre bazele educaţiei creştine

septembrie 6, 2010 Categoria: Articole, Familia

Am explicat deja, ca educatia crestina a copiilor trebuie sa fie începuta de la cea mai frageda vîrsta, pentru ca primii cinci-sase ani ai copilariei sunt hotarîtori pentru tot restul vietii omului. Am aratat de asemenea, cam în ce consta, în general, începutul educatiei, si anume ca parintii sunt datori sa alunge din sufletul copilului orice tendinta spre rau si sa cultive aplecarea spre cele bune. In acest capitol, precum si în urmatoarele, vom urmari mai amanuntit, care sunt acele defecte care trebuiesc îndreptate si care sunt principiile binelui, spre care copilul trebuie îndrumat.

Dupa cum ne spune înteleptul Solomon, ”începutul întelepciunii este frica de Dumnezeu” (Pilde 1,7). Bazati pe aceasta, trebuie sa spunem ca prima virtute pe care parintii trebuie sa o cultive în sufletele copiilor lor, cît mai devreme posibil, este frica de Dumnezeu, adica credinta si evlavia fata de Acesta.

Însa de ce – veti întreba poate – trebuie ca noi parintii, si în special mamele, sa îi învatam pe copii nostri despre credinta si despre evlavie, înca de la vîrsta prunciei?

Raspunsul este urmatorul: pentru ca, daca de mic copilul este învatat sa fie evlavios si sa fie prezent în sînul vietii bisericesti, numai atunci vom putea spera ca si cînd va ajunge la maturitate, cînd ispitele îl vor înconjura din toate partile, iar patimile salbatice îl vor asedia, acesta va ramîne neînvins si drept, pastrînd acele principii cu care a fost crescut de mama sa. Acele sfaturi crestinesti simple, pe care mama trebuie sa le dea pruncului odata cu laptele matern, îl vor însoti pe tot parcursul vietii.

Si daca vreodata un astfel de copil, învins de vreo patima sau debusolat de vreun exemplu rau, o ia pe drumul gresit, de cele mai multe ori, el se caieste mai usor si se întoarce mai repede, fata de acela care nu a cunoscut o educatie crestineasca în anii copilariei. Copilul care a primit o educatie crestin ortodoxa, chiar daca o apuca pe un drum gresit, simte la un moment dat, ca înlauntrul sau se trezeste amintirea puternica anilor nevinovati si fericiti ai copilariei si se poate întoarce la adevar.

Isi aduce aminte de acele rugaciuni simple, pe care le-a învatat de la mama sa — chiar daca ea acum se odihneste poate în mormînt — se gîndeste la sfaturile pe care aceasta i le dadea, pe cînd statea înca pe genunchii ei. Si cu toate ca traieste o viata pacatoasa, ca a uitat acele rugaciuni, se poate ca într-una din nopti, mergînd sa se culce, sa îsi aduca aminte, fara sa vrea, cum mama sa îl învata sa îsi faca semnul sfintei cruci înainte de a se culca, cum îl însemna chiar ea cu sfînta cruce si cum se ruga pentru el.

Amintirea dulce a anilor nevinovati ai copilariei i-a trezit pe multi din letargia pacatului si i-a adus din nou aproape de Dumnezeu.

Intelegeti acum ce mare binecuvîntare este pentru copii sa aiba mame evlavioase! Acestea, de la cea mai frageda vîrsta îi vor învata despre credinta si despre evlavie. De la mama — nu de la doica, învatatoare sau profesoara — trebuie sa învete copilul sa îl cunoasca pe Dumnezeu. In fata icoanei din casa trebuie sa învete copilul sa îsi faca rugaciunea de dimineata si nu abia la scoala, pentru ca mama sa este aceea care trebuie sa îl învete cum sa se roage. Asa s-a obisnuit din totdeauna în familiile cu adevarat ortodoxe.

”Indata ce copilul începe sa înteleaga”, scrie Sfîntul Ioan Gura de Aur, ”parintii îi învata Simbolul de Credinta, cum sa se roage si sa psalmodieze, precum si rînduiala slujbelor sfinte”. Acelasi ierarh da mamelor urmatorul sfat: ”sa îi învatati pe copiii vostri sa îsi faca semnul Sfintei Cruci. Iar cîta vreme ei înca nu pot sa si-l faca singuri, sa îi însemnati voi cu mîna voastra”. Iar unei mame care era vaduva si pe care o chema Lito, îi scria; ”este foarte frumos pentru o mama crestina sa îl învete pe copilul ei cum sa pronunte dulcele nume al Lui Iisus, cînd înca glasul sau este foarte plapînd iar limba sa abia poate sa pronunte”.

Din toate cele amintite, se explica, cred, de ce parintii, si în special mamele, care au cea mai mare parte de responsabilitate, pentru educatia copiilor lor în primii ani de viata, trebuie, ca de la cea mai frageda vîrsta, sa cultive în sufletele lor sentimentul religios — sau mai bine spus, modul de viata ortodox — din care sa rodeasca mai tîrziu fructele credintei si ale evlaviei.

Vreti sa aflati cum este posibil sa se împlineasca aceasta? Cum sa le inspiram copiilor nostri trairea credintei crestin ortodoxe?

Aceasta se poate realiza, daca vom începe sa îi învatam pe acestia, înca de mici, adevarurile de baza ale sfintei noastre credinte.

Nu va speriati! Este foarte simplu si fiecare dintre mame poate sa o faca.

Cu cuvinte simple, izvorîte din inima, trebuie sa 1e vorbeasca pruncilor ei, cît se poate de des, despre bunul si milostivul Parinte ceresc, Care îi iubeste mult pe toti copiii si le trimite bunatatile Sale.

Mai tîrziu, din timp în timp, le poate povesti despre viata primilor oameni în paradis. Despre cum traiau ei acolo fericiti, atîta vreme cît au ascultat de Dumnezeu. Sa le spuna ca în ceruri va fi întotdeauna mai bine, pentru aceia -care asculta de Domnul si de parintii lor.

Sa le istoriseasca de asemenea cum au pacatuit Adam si Eva, cum au fost alungati din rai si au facut ca nefericirea lor sa fie mostenita apoi de toti ceilalti oameni. De aceea, a fost nevoie sa vina pe pamînt Mîntuitorul, ca sa poata din nou oamenii sa mosteneasca împaratia cerurilor.

Sa le povesteasca despre nasterea Domnului, despre pastorii cei smeriti, despre cei trei magi care I s-au închinat si despre Irod cel rau, care a ucis pruncii din Ierusalim. Sa le descrie copilaria pruncului Iisus, închinarea Sa la templu la vîrsta de doisprezece ani si viata Sa în Nazaret. Sa le povesteasca patimile si rastignirea Sa, explicîndu-le ca toate acestea Le-a suferit pentru ca oamenii devenisera foarte rai. Fiecare copil va întelege îndata ca el nu trebuie sa fie rau.

Sa continue apoi mama, sa vorbeasca despre Invierea si Inaltarea la cer a Domnului! Va vedea ca încet-încet, copilul va începe sa îi ceara sa povesteasca în fiecare zi tot mai multe.

Va putea asadar sa istoriscasca si despre Maica Domnului, despre aducerea ei la templu la vîrsta de trei ani, despre viata ei acolo. Sa îi spuna înca despre iubirea ei fata de toti oamenii si despre împlinirea cererilor acelora care se roaga catre Dînsa.

Îi va vorbi si despre sfintii îngeri, mai ales despre îngerul sau pazitor, care se îngrijeste de dînsul!

Mama poate de asemenea, sa se foloseasca si de prilejul anumitor sarbatori, ca sa îi povatuiasca pe copiii ei pe calea adevarurilor de credinta. Le va arata sfintele icoane, care nu trebuie sa lipseasca din nici o casa ortodoxa, explicîndu-le cine este reprezentat în fiecare. Le va darui copiilor sa poarte la gît cîte o cruciulita si le va explica Cine este rastignit pe aceasta. Îl va duce pe prunc în fiecare zi în fata iconostasului din casa, îsi va face sfînta cruce si îl va însemna apoi si pe acesta cu mînuta lui învatîndu-l cum sa se roage.

De asemenea, nu va uita sa îl ia pe copilul ei în fiecare Duminica la biserica si sa îl împartaseasca cu Sfintele Taine.

Urmînd toate aceste sfaturi, mama cea buna îl va învata pe prunc, mai înainte ca acesta sa mearga la scoala, adevarurile de baza ale credintei, pe care orice copil are posibilitatea sa le înteleaga. Copiii în general, au o mai mare receptivitate catre cele sfinte decît cei mari. Este deajuns ca ei sa creasca îndrumati de o mama evlavioasa.

Cît de usor este, de exemplu, sa se faca legatura între pomul de craciun si istoria nasterii lui Hristos. Sau cît de usor este ca de Pasti, sa le explicam copiilor ca Mîntuitorul a patimit si a fost rastignit pentru pacatele oamenilor. Copilul va întelege, ca pentru aceasta nu trebuie sa pacatuim. Ii vom spune, de asemenea, despre Inviere si despre faptul ca desi suntem muritori, daca vom fi buni, Mîntuitorul ne va învia si pe noi, asa cum a facut cu dreptul Lazar.

Cît de usor este sa îi inspiram – copilului nostru dragostea si evlavia pentru sfintele slujbe ale Bisericii! Ajunge doar sa îl facem sa înteleaga ca în biserica se simte si mai mult prezenta lui Dumnezeu, care îi iubeste atît de mult pe copii si îi cheama lînga Dînsul. Prin urmare, în biserica trebuie sa stam linistiti, sa facem cu atentie semnul sfintei cruci si sa ne rugam cu evlavie.

Da, iubiti parinti! Daca inima voastra este inundata de credinta si de dragoste fata de Dumnezeu, veti gasi tot felul de mijloace, spre a le transmite aceste sentimente si copiilor vostri. Cît de mare nedreptate le facem acelor copii, pe care îi privam de bogatia credintei, de tezaurul Ortodoxiei.

Este foarte adevarat ceea ce s-a spus, si anume ca ”sufletul omului — si deci si al copilului –este din fire crestin”. De aceea si Dumnezeu asteapta ca pruncii sa aiba un comportament evlavios. Bine spune si Psalmistul: ”din gura pruncilor si a celor ce sug ai savîrsit lauda” (Psalmi 8,3).

Pentru a prinde deci radacini, modul de viata crestin ortodox în sufletele copiilor, parintii sunt obligati sa îi învete de mici sa intre în legatura cu Dumnezeu, sa se roage. Oricît de mic este copilul, el poate încet-încet, sa învete sa se roage. Din momentul în care stie sa ceara parintilor sai ceva care îsi doreste, va putea sa învete sa ceara si de la Parintele ceresc cele cuvenite.

Invatati-l deci pe copilul vostru sa se roage. Daca va învata de mic sa se roage, cu timpul rugaciunea îi va deveni încet-încet obisnuinta si apoi chiar o necesitate! Sa faceti în fiecare zi dimineata si seara rugaciunile cuvenite, precum si înainte si dupa fiecare masa. Sa nu se apropie de masa, precum se apropie animalele cele necuvîntatoare de iesle.

Trebuie sa învete ca oricine doreste sa se bucure de darurile lui Dumnezeu, trebuie mai întîi sa le ceara, iar dupa ce le-a primit sa multumeasca pentru acestea. Rugaciunile ”Tatal nostru”, ”Cuvine-se cu adevarat” si altele ca acestea, trebuie sa le stie fiecare copil.

Este un fenomen foarte trist în vremurile noastre, si anume ca rugaciunea comuna în familie, la masa, s-a pierdut aproape peste tot. Aceasta este cauza pentru care vedem atîtea familii nefericite si atîtea ratari, în ceea ce priveste educatia. Pentru ca oamenii, familiile, au încetat sa se mai roage. Cuvintele Domnului sunt vesnic actuale: ”cereti si vi se va da!” (Matei 7,7).

Poate ca multi vor raspunde: ”pai, copilul nu întelege rugaciunile”. Desigur ca la început – nu va întelege prea mult din cele cuprinse în rugaciuni, dar el intra astfel într-o atmosfera de evlavie, chiar daca este foarte mic. Acesta este de fapt lucrul de care are nevoie. Cu toate ca nu îsi poate închipui în sine prea clar, chipul lui Dumnezeu, el simte prezenta Lui.

Simte ca exista o Fiinta superioara, care ne iubeste si pe care noi trebuie sa o iubim. Cînd copilul spune cuvintele rugaciunii, se gîndeste la Dumnezeu, îi daruieste Acestuia sentimentele sale. Si o astfel de rugaciune, care se înalta din inima nevinovata a unui copil, este cu mult mai placuta în fata lui Dumnezeu decît rugaciunea unui întelept, care întelege exact fiecare cuvînt, dar care se roaga de obicei numai cu ratiunea rece, fara caldura inimii. Cît de mult îi place lui rugaciunea copiilor, o spune repet, psalmistul cînd scrie: ”din gura pruncilor si a celor ce sug ai savîrsit lauda” (Psalmi 8,3).

Ca sa fie împlinita însa o corecta educatie religioasa a copiilor, trebuie mai întîi de toate ca parintii însisi sa fie evlaviosi si cu frica de Dumnezeu. Trebuie ca ei însisi sa iubeasca rugaciunea.

Daca mama nu este credincioasa si evlavioasa, daca nu gaseste – pentru ca nu cere – bucurie si mîngîiere în rugaciune, atunci ea nu poate împlini cum trebuie educarea copiilor ei. Numai atunci cînd mama are o viata duhovniceasca neîntrerupta, cînd copilul o vede ca se roaga ea însasi des si cu caldura, îsi va însusi si el aceleasi principii de viata.

Ati înteles acum, iubiti partnti, si în special voi mamelor, de ce trebuie sa îi învatati pe copiii vostri credinta si trairea ortodoxa înca de la vîrsta prunciei? Si de ce trebuie sa îi învatati sa se roage, mai înainte chiar de a merge la scoala?

Catre voi ma adresez deci: Cea mai buna mostenire pe care o puteti lasa copiilor vostri este educatia crestin ortodoxa. Sa îi învatati, asa cum v-am expus pe scurt, adevarurile de baza ale credintei noastre. Sa îi învatati sa fie evlaviosi si sa se roage, din frageda pruncie, atît cu cuvîntul vostru, cît mai ales prin exemplul vostru. Degeaba se vor chinui mai tîrziu preotii sau profesorii de religie sa îi învete toate acestea, daca nu veti pune voi bazele acestei educatii înca de acasa.

Povatuiti-i pe copiii vostri sa traiasca crestineste si cu frica de Dumnezeu. Numai asa puteti spera, ca mai tîrziu sa fiti mîndri de ei si nu sa ajungeti sa plîngeti pentru dînsii. Daca copiii vostri traiesc cu frica lui Dumnezeu, vor fi si ascultatori si recunoscatori fata de voi mai tîrziu. Daca îi veti învata sa Îl iubeasca pe Dumnezeu, atunci cu siguranta ca va vor iubi în mod sincer si pe voi.

Episcopul Irineu de Ekaterinburg şi Irbiţsk
„Mamă ai grijă! – Calauziri pentru cresterea si educarea ortodoxa a copiilor”
/eph.md/

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.