Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Despre smerenie – Sf. Siluan Athonitul

mai 19, 2010 Categoria: Anunturi, Cuvinte duhovnicesti, Siluan Athonitul

Sf. Siluan AthonitulAcum sunt puţini „stareţi” [„bătrîni iscusiţi”] care să cunoască iubirea Domnului pentru noi şi să cunoască lupta cu vrăjmaşii şi că, pentru a-i birui, e nevoie de smerenia lui Hristos.
Domnul iubeşte atît de mult pe om, încît îi dă darurile Sfîntului Duh, dar pînă cînd sufletul se învaţă să păstreze harul, se chinuie mult.
In primul an după ce am primit pe Duhul Sfînt, gîndeam: „Domnul mi-a iertat păcatele: harul dă mărturie de aceasta; de ce mai am nevoie?”. Dar nu trebuie să gîndim aşa. Chiar dacă păcatele ne-au fost iertate, toată viaţa trebuie să ne aducem aminte de ele şi să ne întristăm, ca să păzim zdrobirea [inimii]. N-am făcut aşa şi am încetat zdrobirea şi mult am fost hărţuit de demoni. Eram nedumerit de ce se făcea cu mine şi-mi spuneam: „Sufletul meu cunoaşte pe Domnul şi iubirea Lui. Cum de-mi vin gînduri rele?” Dar Domnului i S-a făcut milă de mine şi m-a învăţat El însuşi cum trebuie să mă smeresc: „Ţine mintea ta în iad şi nu deznădăjdui!” Şi prin aceasta vrăjmaşii sunt biruiţi. Dar de îndată ce las mintea mea să iasă din foc, gîndurile rele cîştigă din nou putere.
Cel ce, asemenea mie, a pierdut harul, e bine să lupte curajos cu demonii. Cunoaşte că tu însuţi eşti vinovat: ai căzut în mîndrie şi slavă deşartă, şi Domnul îţi dă să cunoşti cu milostivire ce înseamnă să fii în Duhul Sfînt şi ce înseamnă să fii în luptă cu demonii. Astfel sufletul învaţă prin experienţă vătămările mîndriei şi fuge de slava deşartă, de laudele oamenilor şi de gînduri. Atunci sufletul începe să se vindece şi să înveţe să păstreze harul. Cum să înţelegem dacă sufletul e sănătos sau bolnav? Sufletul bolnav se mîndreşte, dar sufletul sănătos iubeşte smerenia, aşa cum l-a învăţat Duhul Sfînt, şi dacă nu o cunoaşte încă, se socoteşte pe sine mai rău decît toţi.
Chiar dacă Domnul l-ar înălţa la cer în fiecare zi şi i-ar arăta toată slava cerească în care se află El, şi iubirea serafimilor, a heruvimilor şi a tuturor sfinţilor, chiar şi atunci, învăţat de experienţă, sufletul smerit va spune: „Tu, Doamne, îmi arăţi slava Ta pentru că iubeşti zidirea Ta; mie însă dă-mi mai degrabă plîns şi puterea de a-Ţi mulţumi. Ţie Ţi se cuvine slavă în cer şi pe pămînt, mie însă mi se cuvine să plîng pentru păcatele mele”. Altfel nu vei păzi harul Duhului Sfînt pe care ţi-l dă Domnul după mila Sa.
Domnului i s-a făcut mare milă de mine şi mi-a dat să înţeleg că trebuie să plîng toată viaţa. Aceasta este calea Domnului. Şi iată, acum scriu din milă faţă de oamenii care, asemenea mie, sunt mîndri şi din această pricină se chinuie. Scriu ca ei să înveţe smerenia şi să-şi găsească odihna în Dumnezeu.
Unii zic că aceasta a fost cîndva, de demult, dar că acum toate acestea s-au învechit; dar la Domnul, nimic nu trece niciodată, numai noi ne schimbăm, ne facem răi şi astfel pierdem harul; dar celui ce cere Domnul îi dă toate [Mt 7, 7-8], nu pentru că am merita aceasta, ci pentru că El este milostiv şi ne iubeşte.
Scriu aceasta pentru că sufletul meu cunoaşte pe Domnul.
Mare lucru bun este a învăţa smerenia lui Hristos; cu ea viaţa e uşoară şi bucuroasă şi toate se fac dragi inimii. Numai celor smeriţi li Se arată pe Sine Domnul prin Duhul Sfînt dar, dacă nu ne smerim, nu vom vedea pe Dumnezeu. Smerenia e lumina în care putem vedea Lumina-Dumnezeu, după cum se cîntă: „întru lumina Ta vom vedea Lumina” [Ps 35,10].
Domnul m-a învăţat să ţin mintea în iad şi să nu deznădăjduiesc şi aşa sufletul meu se smereşte, dar aceasta nu este încă adevărata smerenie, care e de nedescris. Cînd sufletul vine la Domnul, se înfricoşează, dar cînd vede pe Domnul, atunci se bucură nespus de frumuseţea slavei Lui, iar iubirea lui Dumnezeu şi dulceaţa Duhului Sfînt îl fac să uite cu desăvîrşire pămîntul. Aşa este raiul Domnului. Toţi vor fi în iubire şi de la smerenia lui Hristos toţi vor fi bucuroşi să-i vadă pe ceilalţi mai presus decît ei înşişi. Smerenia lui Hristos sălăşluieşte în cei mici: ei sunt bucuroşi că sunt mici. Aşa mi-a dat să înţeleg Domnul.
Rugaţi-vă pentru mine toţi sfinţii, ca sufletul meu să înveţe smerenia lui Hristos; sufletul meu însetează după ea, dar nu o poate avea şi cu lacrimi o caut, ca un copil mic ce s-a pierdut de mama lui:
„Unde eşti Tu, Domnul meu? Te-ai ascuns de sufletul meu şi cu lacrimi Te caut.
Doamne, dă-mi puterea de a mă smeri înaintea măreţiei Tale.
Doamne, Ţie Ţi se cuvine slavă în cer şi pe pămînt, mie însă, micuţei Tale zidiri, dăruieşte-mi smeritul Tău Duh.
Mă rog bunătăţii Tale, Doamne, priveşte asupra mea din înălţimea slavei Tale şi dă-mi puterea de a Te slăvi ziua şi noaptea, căci sufletul meu s-a îndrăgostit de Tine prin Duhul Tău Cel Sfînt şi tînjesc după Tine şi cu lacrimi Te caut.
Doamne, dă-ne Duhul Sfînt; prin El Te vom slăvi ziua şi noaptea, căci dacă trupul nostru e neputincios, Duhul Tău e vioi, El dă sufletului puterea de a Te sluji cu rîvnă şi întăreşte mintea în iubirea Ta şi o odihneşte întru Tine cu o odihnă desăvîrşită şi nu mai vrea să se gîndească la ni-mic altceva decît la iubirea Ta.
Milostive Doamne, duhul meu neputincios nu poate ajunge la Tine, de aceea Te chem ca şi regele Avgar: Vino şi tămăduieşte-mi rănile gîndurilor mele păcătoase, şi Te voi lăuda ziua şi noaptea şi Te voi propovădui oamenilor, ca toate noroadele să ştie că Tu, Doamne, ca şi odinioară, săvîrşeşti minuni, ierţi păcate, sfinţeşti şi dai viaţă.”
E o mare deosebire între omul simplu care a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfînt, şi omul, chiar foarte mare, care n-a cunoscut harul Sfîntului Duh.
E o mare deosebire între a crede numai că Dumnezeu există cunoscîndu-L din natură sau din Scripturi, şi a cunoaşte pe Domnul prin Duhul Sfînt.
In cel ce a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfînt, duhul arde ziua şi noaptea de iubire pentru Dumnezeu şi sufletul lui nu se poate să se alipească de nimic pămîntesc.
Sufletul care n-a făcut experienţa dulceţei Duhului Sfînt se bucură de slava deşartă a acestei lumi, de bogăţii sau de putere; dar sufletul care L-a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfînt, tînjeşte numai după Domnul, iar bogăţiile şi slava lumii nu înseamnă nimic pentru el.
Sufletul care a gustat Duhul Sfînt îl deosebeşte după gust; căci scris este: „Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul” [Ps 33, 9]. David a cunoscut aceasta din experienţă, dar şi acum Domnul dă robilor Lui să cunoască din experienţă harul Lui şi îi va învăţa aceasta pe robii Săi pînă la sfîrşitul veacurilor.
Cine a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfînt, acela a învăţat de la El smerenia, s-a asemănat învăţătorului său, Hristos Fiul lui Dumnezeu, şi a ajuns asemenea Lui.
„Doamne, dă-ne darul sfintei Tale smerenii!
Doamne, dă-ne în dar smeritul Tău Duh Sfînt, căci ai venit să mîntuieşti pe oameni şi să-i înalţi la cer ca să vadă slava Ta.”
O, smerenie a lui Hristos! Te cunosc dar nu te pot dobîndi. Roadele tale sunt dulci, căci nu sunt pămînteşti.
Cînd sufletul e abătut, cum să se aprindă în el foc, ca el să ardă de iubire în tot ceasul? Acest foc este la Dumnezeu şi Domnul a venit pe pămînt ca să ne dea acest foc al harului Duhului Sfînt, şi cine învaţă smerenia acesta îl are, căci Domnul dă celui smerit harul Său.
De multe osteneli şi de multe lacrimi e nevoie pentru a ţine duhul smerit al lui Hristos, dar fără el se stinge în suflet lumina vieţii şi el moare. Trupul poate fi veştejit repede prin post, dar nu e deloc uşor ca sufletul să se smerească aşa ca el să rămînă mereu smerit, şi nu e cu putinţă degrabă. Măria Egipteanca a luptat şaptesprezece ani cu patimile ca şi cu nişte fiare sălbatice şi abia după aceea a găsit odihnă, măcar că îşi uscase repede trupul, fiindcă în pustie n-avea nimic cu ce să se hrănească.
Noi ne-am împietrit cu totul şi nu înţelegem ce e smerenia sau iubirea lui Hristos. E drept că această smerenie şi această iubire nu se cunosc decît prin harul Duhului Sfînt, dar noi nu credem că e cu putinţă să-l atragem la noi. Pentru aceasta e nevoie ca noi să-l dorim din tot sufletul. Dar cum să doresc ceea ce n-am cunoscut? Puţină cunoaştere avem noi toţi şi Duhul Sfînt mişcă fiecare suflet să caute pe Dumnezeu.
O, cum trebuie rugat Domnul ca El să dea sufletului smerit pe Duhul Sfînt! Sufletul smerit are o mare odihnă, dar sufletul mîndru se chinuie pe sine însuşi. Omul mîndru nu cunoaşte iubirea lui Dumnezeu şi e departe de Dumnezeu. Se făleşte pentru că e bogat sau învăţat sau slăvit, dar nu cunoaşte, nenorocitul, sărăcia şi căderea sa, pentru că nu cunoaşte pe Dumnezeu. Dar pe cel ce luptă împotriva mîndriei Domnul îl ajută să biruie această patimă.
Domnul a zis: „învăţaţi de la Mine că sunt blînd şi smerit cu inima” [Mt 11, 29]. Spre aceasta tînjeşte sufletul meu ziua şi noaptea şi îl rog pe Dumnezeu, pe toţi sfinţii din cer şi pe voi toţi, care cunoaşteţi smerenia lui Hristos: Rugaţi-vă pentru mine ca să se pogoare asupra mea duhul smereniei lui Hristos pe care sufletul meu îl doreşte cu lacrimi! Nu pot să nu-l doresc, pentru că sufletul meu l-a cunoscut prin Duhul Sfînt; dar am pierdut acest dar şi, de aceea, sufletul meu tînjeşte pînă la lacrimi.
Stăpîne mult milostive, dă-ne duh smerit ca sufletele noastre să-şi găsească odihna în Tine!
Preasfîntă Maică a Domnului, dobîndeşte-ne, Milostivă, un duh smerit.
Sfinţilor toţi, voi vieţuiţi în ceruri şi vedeţi slava Domnului şi duhul vostru se bucură – rugaţi-vă ca şi noi să fim împreună cu voi. Sufletul meu năzuieşte şi el să vadă pe Domnul şi tînjeşte după El în smerenie, ca unul nevrednic de acest bine.
Milostive Doamne, învaţă-ne prin Duhul Sfînt smerenia Ta.
Mîndria nu lasă sufletul să o apuce pe calea credinţei. Necredinciosului îi dau acest sfat: Să zică: „Doamne, dacă exişti, luminează-mă şi-Ţi voi sluji din toată inima şi din tot sufletul”. Şi pentru acest gînd smerit şi dispoziţie de a sluji lui Dumnezeu, Domnul îl va lumina negreşit. Dar să nu spună: „Dacă exişti, pedepseşte-mă”, căci dacă vine pedeapsa se poate să nu ai puterea de a mulţumi lui Dumnezeu şi să aduci pocăinţă.
Cînd Domnul te luminează, atunci sufletul tău simte pe Domnul; simte că Domnul l-a iertat şi îl iubeşte şi cunoşti aceasta din experienţă, şi harul Duhului Sfînt va da mărturie în sufletul tău de mîntuirea ta şi atunci vei voi să strigi tare lumii întregi: „Cît de mult ne iubeşte Domnul!”
Pînă cînd nu L-a cunoscut pe Domnul, Apostolul Pavel L-a prigonit, dar cînd L-a cunoscut, a străbătut lumea întreagă propovăduind pe Hristos.
Dacă Domnul nu ne face cunoscut prin Duhul Sfînt cît de mult ne iubeşte, omul nu poate să o ştie, căci e cu neputinţă pentru mintea pămîntească să înţeleagă din ştiinţă ce fel de iubire are Domnul pentru oameni.
Dar ca să te mîntuieşti trebuie să te smereşti, pentru că omul mîndru, chiar dacă ar fi băgat cu de-a sila în rai, nu şi-ar găsi acolo odihna, ar fi nemulţumit şi ar spune: „De ce nu sunt pe primul loc?” Dar sufletul smerit e plin de iubire şi nu caută întîietăţi, ci doreşte binele pentru toţi şi se mulţumeşte cu orice.
Cel stăpînit de slavă deşartă sau se înspăimîntă de demoni, sau se aseamănă lor; dar nu trebuie să ne înspăimîntăm de demoni, ci de slava deşartă şi trufie, căci prin ele se pierde harul.
Cine vorbeşte cu demonii îşi întinează mintea, dar mintea celui ce rămîne în rugăciune e luminată de Domnul.
Domnul ne iubeşte mult, dar noi toţi cădem pentru că nu avem smerenie. Pentru a păstra smerenia, trebuie să omoram trupul şi să primim Duhul lui Hristos [Rm 8,13].
Sfinţii au dus lupte crîncene cu demonii şi i-au biruit prin smerenie, rugăciune şi post.
Cine s-a smerit pe sine însuşi, acela i-a biruit pe vrăjmaşi.
Ce trebuie făcut pentru a avea pace în suflet şi în trup?
Pentru aceasta trebuie să iubeşti pe toţi oamenii ca pe tine însuţi şi să fii gata de moarte în fiecare ceas. Cînd sufletul îşi aduce aminte de moarte, el ajunge la smerenie şi se predă cu totul voii lui Dumnezeu şi doreşte să fie în pace cu toţi şi să iubească pe toţi oamenii.
Cînd pacea lui Hristos vine în suflet, atunci el este bucuros să şadă ca Iov pe gunoi şi să-i vadă pe ceilalţi în slavă; atunci sufletul se bucuros că e mai rău decît toţi. Taina acestei smerenii a lui Hristos e mare şi cu neputinţă de dezvăluit. Din iubire sufletul doreşte fiecărui om mai mult bine decît pentru sine însuşi şi se bucură cînd vede că alţii stau mai bine decît el şi se întristează cînd îi vede că sunt chinuiţi.
Rugaţi-vă pentru mine toţi sfinţii şi toate noroadele, ca să vină la mine sfînta smerenie a lui Hristos.
Domnul iubeşte pe oameni, dar îngăduie întristări, ca oamenii să-şi cunoască neputinţa şi să se smerească şi, pentru smerenia lor, să primească pe Duhul Sfînt, iar cu Duhul Sfînt toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, toate sunt frumoase.
Dacă cineva e chinuit mult de sărăcie şi de boală şi nu se smereşte, se chinuie fără folos. Dar cine se smereşte,, acela va fi mulţumit de soarta lui, oricare ar fi ea, pentru că Domnul e bogăţia şi bucuria lui, şi toţi oamenii vor fi uimiţi de frumuseţea sufletului său.
Tu zici: „Viaţa mea e tare amară”. Dar eu îţi voi spune sau mai degrabă Domnul însuşi îţi spune: „Smereşte-te şi vei vedea că nenorocirile tale se vor preface în odihnă aşa încît te vei minuna şi vei spune: „De ce mă chinuiam şi întristam atît altădată?””.
Acum însă te bucuri pentru că te-ai smerit şi harul lui Dumnezeu a venit; acum, chiar dacă ai şedea singur în sărăcie, bucuria nu te va părăsi, pentru că ai în suflet pacea despre care a zis Domnul: „Pacea Mea dau vouă” [In 14,27]. Aşa fiecărui suflet smerit Domnul îi dă pace.
Sufletul celui smerit e ca marea: dacă arunci o piatră în mare, ea tulbură pentru un minut faţa apelor, după care se scufundă în adîncuri.
Aşa se cufundă şi întristările în inima celui smerit, căci puterea Domnului e cu el.
Unde locuieşti tu, suflet smerit? Cine viază întru tine? Şi cu ce te-aş putea asemăna?
Tu arzi limpede ca soarele, dar nu te mistui şi încălzeşti pe toţi cu căldura ta.
Al tău este pămîntul celor blînzi, după cuvîntul Domnului.
Tu eşti asemenea unei grădini în floare în mijlocul căreia e o preafrumoasă casă în care îi place Domnului să locuiască.
Pe tine te iubesc cerul şi pămîntul.
Pe tine te iubesc sfinţii apostoli, prorocii, sfinţii ierarhi şi cuvioşii.
Pe tine te iubesc îngerii, serafimii şi heruvimii.
Pe tine te iubeşte, în smerenia ei, Preacurata Maică a Domnului.
Pe tine te iubeşte şi de tine se bucură Domnul.
Sufletului mîndru nu Se arată Domnul. Chiar dacă ar învăţa toate cărţile, sufletul mîndru nu va cunoaşte niciodată pe Domnul, fiindcă mîndria lui nu lasă loc în el pentru harul Sfîntului Duh, iar Dumnezeu e cunoscut numai prin Duhul Sfînt.
Luminaţi prin Botez, oamenii cred în Dumnezeu, dar sunt unii care îl şi cunosc. E bine să crezi în Dumnezeu, dar să cunoşti pe Dumnezeu, iată fericirea. Desigur, şi cei ce cred sunt fericiţi, după cum a zis Domnul Apostolului Toma: „Pentru că M-ai văzut şi M-ai pipăit, crezi, dar fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut” [In 20, 29].
Dacă vom fi smeriţi, atunci după iubirea Lui, Domnul ne va face cunoscute toate, ne va descoperi toate tainele, dar vai nouă dacă nu ne smerim, ne mîndrim şi, căzînd în slava deşartă, ne golim şi ne chinuim şi pe noi înşine şi pe ceilalţi.
Deşi e milostiv, pentru mîndrie Domnul lasă sufletul să flămînzească şi nu-i dă harul cîtă vreme n-a învăţat smerenia. Aş fi pierit de păcate şi de multă vreme aş fi fost în iad, dacă n-ar fi avut milă de mine Domnul şi Preacurata Născătoare de Dumnezeu. O, cît de blînd şi paşnic e glasul Lui, glas ceresc cum pe pămînt nu auzim niciodată. Şi iată, acum scriu cu lacrimi despre Domnul Cel Milostiv ca despre propriul meu Tată. Dulce este sufletului să fie împreună cu Domnul; această fericire Adam a gustat-o în rai, cînd vedea pe Domnul faţă către faţă”™, dar sufletul nostru simte şi el că El este cu noi, aşa cum a făgăduit: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele pînă la sfîrşitul veacurilor” [Mt 28, 20].
Domnul este cu noi. Ce-am putea dori mai mult? Domnul l-a zidit pe om ca el să trăiască veşnic în El şi să fie fericit, ca noi să fim cu El şi în El. Domnul vrea să fie El însuşi cu noi şi în noi. Domnul e bucuria şi veselia noastră; dar cînd, prin mîndrie, ne depărtăm de Domnul, atunci ne predăm pe noi înşine chinului: jalea, urîtul şi gîndurile rele ne sfîşie.
Doamne, îndreptează-ne cum îndreptează pruncii ei o mamă iubitoare. Dă fiecărui suflet să cunoască bucuria venirii Tale şi puterea ajutorului Tău. Răcoreşte sufletele chinuite din poporul Tău şi învaţă-ne pe noi toţi să Te cunoaştem prin Duhul Sfînt. Se chinuie pe pămînt sufletul omenesc, Doamne, şi prin minte nu se poate întări întru Tine cu mintea, pentru că nu Te cunoaşte pe Tine şi bunătatea Ta. Mintea noastră e întunecată de grijile pămînteşti şi nu putem simţi plinătatea iubirii Tale. Luminează-ne Tu! Toate sunt cu putinţă milostivirii Tale. Tu ai zis în Sfînta Ta Evanghelie „că morţii vor auzi glasul Fiului Omului şi vor învia” [In 5, 25]. Fă acum aşa ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău şi să învie în bucurie.
Zi, Doamne, lumii: „Iertate sunt vouă, tuturor, păcatele voastre” [Mt 9, 2; Le 5, 20] şi iertate vor fi.
Sfinţeşte-ne, Doamne, şi toţi se vor sfinţi prin Duhul Sfînt, şi toate noroadele Tale Te vor slăvi pe pămînt şi voia Ta va fi pe pămînt ca şi în cer, căci la Tine toate sunt cu putinţă.
Omul mîndru se teme de reproşuri, dar cel smerit nicidecum. Cine a dobîndit smerenia lui Hristos doreşte totdeauna să i se facă reproşuri, primeşte cu bucurie ocările şi se întristează cînd este lăudat. Dar aceasta nu este decît primul început al smereniei. Cînd sufletul cunoaşte prin Duhul Sfînt cît de blînd şi smerit e Domnul, atunci se vede pe sine însuşi mai rău decît toţi păcătoşii şi se bucură să stea pe gunoaie în zdrenţe ca Iov şi să vadă pe oameni în Duhul Sfînt strălucitori şi asemenea lui Hristos.
Dă, Milostive Doamne, tuturor să guste smerenia lui Hristos care e de nedescris şi atunci sufletul nu va mai dori nimic, ci va trăi veşnic în smerenie, iubire şi blîndeţe.
Sufletul meu tînjeşte după Tine, Doamne: Tu Ţi-ai ascuns faţa Ta de la mine şi eu m-am tulburat, şi sufletul meu doreşte de moarte să Te vadă din nou, pentru că Tu ai atras sufletul meu. Dacă Tu, Doamne, nu m-ai fi atras prin harul Tău, n-aş fi putut să tînjesc aşa după Tine, nici să Te caut cu lacrimi.
Cum va căuta şi ce va căuta cel ce n-a cunoscut şi n-a pierdut?
Cînd trăiam în lume, deşi mă gîndeam la Tine, nu o făceam întotdeauna, dar acum duhul meu arde pînă la lacrimi de dorinţa de a Te vedea pe Tine, Lumina mea.
Tu m-ai învăţat prin milostivirea Ta. Te-ai ascuns de la mine, ca sufletul meu să înveţe smerenia, pentru că fără smerenie harul nu poate fi păstrat şi atunci urîtul chinuie rău sufletul. Dar cînd sufletul a învăţat smerenia, arunci nici urîtul, nici întristarea nu se apropie de suflet, pentru că Duhul lui Dumnezeu îl bucură şi veseleşte.
Mi-e milă de sărmanii oameni care nu cunosc pe Dumnezeu. Ei sunt mîndri că zboară, dar nu e nimic uimitor în aceasta: şi păsările zboară şi slăvesc pe Dumnezeu. Dar omul, zidirea lui Dumnezeu, lasă pe Ziditorul lui. Dar gîndeşte-te cum vei sta înaintea lui Dumnezeu la înfricoşata Sa Judecată? Unde vei fugi şi unde te vei ascunde de Faţa lui Dumnezeu?
Mă rog mult lui Dumnezeu pentru voi, ca toţi să vă mîntuiţi şi să vă bucuraţi veşnic împreună cu îngerii şi sfinţii. Şi vă rog: pocăiţi-vă şi smeriţi-vă, bucuraţi pe Domnul Care vă aşteaptă cu dor şi milă. Sufletului pe care-L iubeşte.
Domnul îi dă întristare pentru norod, ca el să se roage cu lacrimi; şi sufletul meu e bolnav şi se roagă mult pentru voi. Slavă Domnului şi milostivirii Sale, pentru că nouă, robilor Lui păcătoşi, ni Se arată prin Duhul Sfînt, şi sufletul îl cunoaşte mai bine decît pe propriul lui tată, pentru că pe tatăl nostru îl vedem în afara noastră, dar Duhul Sfînt pătrunde tot sufletul, precum şi mintea şi trupul.
Fericit sufletul smerit; îl iubeşte pe el Domnul.
Pe sfinţii cei smeriţi îi fericesc tot cerul şi pămîntul, şi Domnul le dă slava de a fi împreună cu El: „Unde voi fi Eu, acolo va fi sluga Mea” [In 12, 26].
Maica Domnului e mai presus decît toţi în smerenie, de aceea o fericesc pe ea toate neamurile pe pămînt şi îi slujesc toate puterile cereşti; şi pe această Maică a Sa Domnul ne-a dat-o spre apărare şi ajutor.
Nimic nu e mai bun decît a vieţui în smerenie şi iubire; atunci în suflet va fi mare pace şi el nu se va ridica deasupra fratelui. Dacă vom iubi pe vrăjmaşi, atunci mîndria nu va avea loc în suflet, căci în iubirea lui Hristos nu este ridicare deasupra. Mîndria mistuie ca un foc tot ce-i bun, dar smerenia lui Hristos e de nedescris şi dulce. Dacă oamenii ar şti aceasta, tot pămîntul ar învăţa această ştiinţă. Toată viaţa, zi şi noapte o învăţ, dar nu pot să-i dau de cap. Sufletul meu se gîndeşte mereu: n-am atins încă ceea ce doresc şi nu pot avea odihnă, dar cu smerenie vă rog, fraţilor, care cunoaşteţi iubirea lui Hristos: Rugaţi-vă pentru mine, ca să fiu izbăvit de duhul mîndriei şi să se sălăşluiască întru mine smerenia lui Hristos.
Sunt multe feluri de smerenie. Unul e ascultător şi se învinuieşte pe sine însuşi întru toate; şi aceasta e smerenie. Un altul se căieşte pentru păcatele sale şi se socoteşte nemernic înaintea lui Dumnezeu; şi aceasta e smerenie. Dar alta e smerenia celui ce a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfînt; cunoaşterea şi gustul celui ce a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfînt sunt altele.
Cînd prin Duhul Sfînt sufletul vede cît de blînd şi smerit e Domnul, atunci se smereşte pe sine pînă la capăt. Şi această smerenie e cu totul deosebită şi nimeni nu o poate descrie. Dacă oamenii ar cunoaşte prin Duhul Sfînt ce fel de Domn avem, s-ar schimba cu toţii: bogaţii ar dis-preţui bogăţiile lor, savanţii ştiinţa lor, ocîrmuitorii slava şi puterea lor, şi toţi s-ar smeri şi ar trăi în mare pace şi iubire, şi mare bucurie ar fi pe pămînt.
Cînd sufletul se predă voii lui Dumnezeu, atunci în minte nu mai e nimic afară de Dumnezeu şi sufletul stă înaintea lui Dumnezeu cu mintea curată.
O, Doamne, învaţă-ne prin Duhul Tău Cel Sfînt să fim ascultători şi înfrînaţi. Dă-ne duhul pocăinţei lui Adam şi lacrimi pentru păcatele noastre. Dă-ne să Te slăvim şi să-Ţi mulţumim în veci. Tu ne-ai dat Preacuratul Tău Trup şi Sînge, ca noi să trăim veşnic împreună cu Tine şi să fim acolo unde eşti Tu, şi să vedem slava Ta [In 6,53-58; 17,24].
Doamne, dă noroadelor întregului pămînt să cunoască cît de mult ne iubeşti şi ce viaţă minunată dai celor ce cred întru Tine.

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.