Sfanta Maria Egipteanca – model de pocainta si indreptare

martie 21, 2010 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Ignatie Briancianinov, Predici

[„¦] Dar va spune cineva: „Maria Egipteanca, model de urmat?! Oare chiar trebuie ca toata lumea sa fuga în pustie, în locuri nelocuite, în munti?” Nu, nu toata lumea. Dar toti trebuie sa o aiba drept model în truda ei de autoîndreptare, în hotarîrea ei neclintita de a-si schimba viata si în felul cum a ajuns la aceasta hotarîre. Iata partile care trebuie urmate! Cum a ajuns Cuvioasa Maria la hotarîrea de a-si schimba viata? Domnul a adus-o. Pentru ce? Deoarece, în pofida patimii naprasnice care o stapînea, ea nu se gîndise niciodata sa ramîna pentru totdeauna în aceasta amara robie. Ea a suferit silnicia carnii si a vrajmasului care lucra prin aceasta carne si s-a lasat prada pasiunii, dar nu pîna la sfîrsit. Domnul S-a milostivit de suferintele fapturii si a venit s-o elibereze din legaturile care o chinuiau. Aceasta este învatatura la care sa luam aminte din viata Sfintei Maria Egipteanca.

Asadar, de are cineva nefericirea sa se afle în robia vreunei patimi trupesti sau sufletesti, sa aiba macar atîta tarie ca sa nu se robeasca ei fara putinta de întoarcere, sa nu se asemene acelora care, cazuti prada deznadejdii, se dedau preacurviei. Patima îl leaga pe om si îl duce legat spre fapte pe placul ei; dar tu, fiind chiar în lanturile robiei, manifesta-ti macar dorinta de a nu face asemenea lucruri, ramîi macar nemultumit de ele. Sa nu spui: „Ei, nu-i nimic, probabil,… Sa ramîna cum a fost sau sa mearga lucrurile ca pîna acum”. Ci, Ia fel ca cel ce este dus legat si nu are putere sa se împotriveasca, dar macar se propteste cu picioarele, asa si tu, indiferent de taria patimii care te stapîneste, arata-ti macar prin ceva revolta fata de ea, si spune: „E pentru ultima oara, nu ma mai las”; si, de cazi iarasi, spune la fel, si tot asa, dar spune nu doar cu limba, ci si cu inima si striga dupa Domnul spre ajutor. Asa cum cel ce a fost legat si dus prizonier de vrajmas, avînd, totusi, posibilitatea de a striga, striga, doar, doar l-o auzi cineva si l-o elibera, la fel striga si tu catre Domnul: „Doamne! Mai înainte de a muri, izbaveste-ma! Doamne, înainte de obstescul sfîrsit, daruieste-mi pocainta!” si vei fi auzit. Dupa cum pruncul înfasat, culcat în leagan, care nu poate sa-si miste nici mîinile, nici picioarele, îsi apuca, totusi, mama de inima prin tipatul sau si o atrage, ca vrajita spre el, daca la fel vei striga si tu, îl vei atrage pe Domnul, Cel ce a spus ca mai degraba mama îsi va uita pruncul, decît îi va uita El pe cei care îl cheama.

Cînd, în sfîrsit, Domnul va veni la tine, ia aminte, atunci, frate, sa nu-ti îngadui sa nu te folosesti cum se cuvine de aceasta mare milostivire a lui Dumnezeu fata de tine. Te vei asemana atunci Sfintei Maria, pe cînd era în fata intrarii în mormîntul Domnului si fusese prinsa de judecata lui Dumnezeu. Dupa cum ea, lovita de o putere nevazuta, nu statu mult pe gînduri, ci întelese imediat motivul, care era pacatul ei, si lua imediat hotarîrea sa paraseasca acest pacat pagubitor si sa nu se mai întoarca la el niciodata, asa trebuie sa faci si tu. Ia aminte, deci! Atunci cînd o puternica remuscare a constiintei, sau frica de judecata si de moarte, sau apropierea unui pericol atîrnînd ca o sabie deasupra capului tau, sau sentimentul maretiei lui Dumnezeu si al marii Lui bunatati, sau orice altceva îti va cutremura profund inima si îti va scutura toate încheieturile, astfel încît vei simti ca ti-au cazut toate lanturile care te strîmtorau pîna atunci, sa stii ca s-a atins de tine harul lui Dumnezeu si ca te slobozeste sa calci pe calea binelui, slobozenie care pîna atunci îti lipsea. Ia aminte! Acest moment este foarte pretios! Ceea ce simti atunci este lucrarea harului… Adauga aici si lucrarea ta, adica spune asa: „Murdar am trait, facînd pe plac patimilor… De acum nu voi mai face asa”. Apoi, marturisindu-te si primind dezlegare, tine-te de fagaduinta facuta…

Asa a facut Sfînta Maria. Nu si-a amînat pe mîine hotarîrea de a-si schimba viata, ci s-a hotarît imediat”š si asa facu. La fel trebuie sa faca fiecare. Harul, cînd vine, dezleaga imediat legaturile patimii, dar daca cineva nu se hotaraste imediat sa paraseasca faptele pacatoase, atunci se leaga din nou în aceleasi lanturi. Cînd îngerul se arata Apostolului Petru în închisoare, acestuia îi cazura lanturile, dar daca apoi nu l-ar fi urmat pe înger afara din temnita ci ar fi ramas înauntru, ar fi venit paznicul temnitei, l-ar fi pus iarasi în fiare si ar fi încuiat temnita… Si ar fi ramas Sfîntul Petru prizonier mai departe. Asa îl leaga la loc lanturile patimii pe acela care, simtind lucrarea harului lui Dumnezeu slobozindu-l din patimi, nu se hotaraste imediat sa-si schimbe viata, ci amîna pentru alta data. Nu amîna, frate! Caci nu stii de va mai veni vreodata un moment atît de prielnic.

Luînd hotarîrea neclintita de a te îndrepta, trebuie cu adevarat sa începi imediat îndreptarea, asa cum a facut Sfînta Maria. Lasîndu-le pe toate, întarita cu Sfintele Taine, calauzita de sfaturile parintelui duhovnicesc, ea se îndrepta spre pustia de dincolo de Iordan, în însingurare, post si rugaciune, pentru a dezradacina deprinderile pacatoase însamîntate în ea si cultivate de viata vicioasa. Apuca-te si tu imediat de truda si de nevointe. Desigur, nu toti au aceeasi cale de întoarcere. Unul se îndeparteaza în pustie si traieste în însingurare; altul se duce la mînastire si se mîntuieste printre frati; altul ramîne în rînduiala vietii civile si de familie, comune tuturor. Multi au parcurs deja toate aceste cai; pe fiecare dintre ele au mers cei care s-au mîntuit si multi oameni mari. Ce cale sa aleaga fiecare sa hotarasca fiecare, dupa înclinatia sa, dupa inspiratia harului lui Dumnezeu si dupa sfatul parintelui sau duhovnicesc. Trebuie numai sa stii ca fara munca nu poti face nimic. Pe toti cei ce vor sa biruie carnea ce se lupta cu ei îi asteapta un mare razboi. Cîte nu a rabdat Cuvioasa Maria!… Pe fiecare îl asteapta stradania! Trebuie, cum am spus mai înainte, sa îndepartam tot ceea ce poate sa ne hraneasca patimile; iar aceasta cere destul efort. Trebuie sa lucram tot ceea ce poate hrani si întari noua noastra viata; dar nici aceasta nu se face fara efort. Trebuie sa ne povatuim în adevarul lui Dumnezeu, sa ne aflam cît se poate de des sub lucrarea Sfintelor Taine, participînd la sfintele slujbe ale Bisericii, sa ne luptam cu patimile si sa facem fapte bune, opuse deprinderilor pacatoase; dar toate acestea sunt munca. Iar, ceea ce este cel mai important: sa nu ramînem niciodata singuri… Lipeste-te de parintele tau duhovnicesc, gaseste-ti pe cineva de aceleasi convingeri cu tine, adînceste-te în povatuirile sfintilor parinti si nu întreprinde nimic fara sa te interesezi pe la toate aceste surse. Nu încerca s-o copiezi în toate pe Cuvioasa Maria. Ea a trait singura, dar calea ei a fost special aleasa astfel de Dumnezeu. Noua ne este mai bine sa ne tinem de rînduiala generala a vietii. Vulturul pluteste singuratic în înalturi, atît de sus, ca se întîmpla sa nu-l vedem. Dar el este vultur… Asadar, imita trudele de îndreptare ale Cuvioasei Maria, statornicia ei în aceasta lupta si devotamentul ei neclintit fata de fagaduinta facuta… Iar în celelalte, mergi pe calea obsteasca a celor ce se mîntuiesc. Însa fii tare, nu-ti permite sa te molesesti si, dupa ce te-ai trudit putin, sa nu-ti închipui ca ai facut totul, caci sfîrsitul încununeaza opera. Întipareste-ti în minte de pe acum acest sfîrsit fericit si mergi spre el, dupa cuvîntul Apostolului, uitîndu-le pe cele vechi si nazuind spre cele dinainte, pîna cînd vei ajunge la lacasul de odihna, pregatit de Domnul tuturor truditorilor Sai. Amin.

Sfantul Ignatie Briancianinov
/mantuire.50webs.com/