Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Despre Taina Împărtăşaniei

octombrie 21, 2009 Categoria: Abecedar crestin, Articole, Catehism

310. Ce este Sfînta Împărtăşanie?

Sfînta Împărtăşanie este Taina prin care creştinul se împărtăşeşte cu însuşi Trupul şi Sîngele Domnului, care păstrează numai pentru ochii noştri trupeşti chipul de pîine şi de vin.

311. Cînd a fost aşezată această Sf. Taină?

Sf. Taină a Împărtăşaniei a fost aşezată de Mîntuitorul la Cina cea de Taina, cînd a luat pîinea, S-a rugat şi a binecuvîntat-o zicînd: „Luaţi, mîncaţi, acesta este trupul Meu”. Apoi a luat paharul, a mulţumit, i-a binecuvîntat zicînd: „Beţi dintru acesta toţi, că acesta este sîngele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea Păcatelor” (Matei 26, 26-28; Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20; Ioan 6, 35; I Cor. 11, 23-25). Apoi a adăugat: „Aceasta s-o faceţi întru Pomenirea Mea” (Luca 22, 19; I Cor. 11, 24 şi 25).

312. Cum ajung pîinea şi vinul Trupul şi Sîngele Mîntuitorului?

Prin prefacerea lor în Trupul adevărat şi Sîngele adevărat al Mîntuitorului cu puterea Duhului Sfînt invocată asupra lor de episcopul sau preotul liturghisitor (epicleza). De aceea Sf. Împărtăşanie este prelungirea întrupării Domnului.

313. Ce este această prefacere?

Încă din timpul vieţii Sale, înainte de Patimi, Mîntuitorul Se înfăţişează oamenilor ca „Pîinea vieţii” şi ca adevărată mîncare şi băutură: „Eu sunt pîinea vieţii… Eu sunt pîinea cea vie, care s-a pogorît din cer. De vă mîncă cineva din pîinea aceasta, va fi viu în veci; iar pîinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu… Dacă nu veţi mînca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sîngele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Trupul Meu este adevărată mîncare şi sîngele Meu este adevărată băutură. Cel ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu întru Mine rămîne şi Eu întru el” (Ioan 6, 48, 51, 53-56).
Mîntuitorul ne asigură că noi vom mînca Trupul Lui şi vom bea Sîngele Lui cu adevărat, nu în închipuire, cum pretindeau ereticii timpurilor vechi şi unii dintre protestanţi. Sf. Apostol Pavel întăreşte acest lucru prin cuvintele: „Oricine va mînca pîinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie vinovat va fi Trupului şi Sîngelui Domnului” (I Cor. 11, 27). Dar cum se preface pîinea şi vinul în Trupul şi Sîngele Mîntuitorului este o Taină care depăşeşte puterea noastră de înţelegere. Sf. Părinţi susţin că puterea Sf. Duh, care coboară la rugăciunea preotului, preface pîinea şi vinul. Iată ce spune în această privinţă Sf. Ioan Damaschin: «Însăşi pîinea şi însuşi vinul se prefac în Trupul şi Sîngele Domnului. Iar dacă întrebi de chipul cum se petrece (aceasta), ţi-e de ajuns să auzi că prin Sf. Duh, aşa cum Domnul Şi-a luat Lui şi în Sine trupul din Sf. Născătoare de Dumnezeu prin Duhul Sfînt. Nu ştim nimic mai mult decît că este Cuvîntul adevărat, lucrător şi atotputernic al lui Dumnezeu, dar chipul cum, nu poate fi cercetat. Nu e lipsit de interes să spun şi acest lucru că după cum în chip firesc pîinea prin mîncare şi vinul şi apa prin băutură se prefac în trupul şi sîngele celui ce mănîncă şi bea şi nu ajung un alt trup pe lîngă cel dintîi, tot aşa pîinea punerii înainte, vinul şi apa, prin chemarea şi venirea Duhului Sfînt, se prefac într-un chip mai presus de fire în Trupul şi Sîngele lui Hristos şi nu sunt doi, ci unul şi acelaşi… Pîinea şi vinul nu sunt icoana Trupului şi Sîngelui lui Hristos „“ să nu fie! „“, ci însuşi Trupul îndumnezeit al Domnului, pentru că Domnul însuşi a zis: „Acesta este nu chipul Trupului, ci „Trupul Meu” şi nu chipul Sîngelui, ci „Sîngele Meu”».

314. Pîinea şi vinul se prefac în Trupul şi Sîngele Mîntuitorului din timpul vieţii Sale pămînteşti, sau în Trupul şi Sîngele de după Înviere?

Ele se prefac în Trupul şi Sîngele luate de Fiul lui Dumnezeu la Întrupare din Fecioara Maria, Trupul cu care a pătimit pentru păcatele noastre şi a înviat. Din momentul prefacerii, Domnul rămîne continuu, întreg şi acelaşi, sub amîndouă chipurile şi în fiecare parte în Sf. Împărtăşanie (Euharistie).

315. Cînd are loc prefacerea şi se săvîrşeşte deci această Taină?

În timpul Sf. Liturghii, şi anume atunci cînd preotul, ridicînd mîinile, fruntea şi inima către cer, se roagă fierbinte lui Dumnezeu, în taină: «Trimite Duhul Tău cel Sfînt peste noi şi peste darurile acestea, ce sunt puse înainte, şi fă, adică, pîinea aceasta, cinstit Trupul Hristosului Tău; iar ce este în paharul acesta, cinstit Sîngele Hristosului Tău, prefăcîndu-le cu Duhul Tău cel Sfînt! Amin. Amin. Amin.» Pîinea şi vinul se prefac acum în însuşi Trupul şi Sîngele Domnului. În timpul acesta la strană se cîntă «Pre Tine Te lăudăm».

316. Sfînta Împărtăşanie e numai o Taină sau e mai mult decît atîta?

Sf. Împărtăşanie este şi jertfă. Lucrul se vede întîi din înseşi cuvintele de întemeiere a acestei Taine unde se spune: „Acesta este trupul Meu, care se frînge pentru voi” (I Cor. 11, 24). „Acesta este sîngele Meu, al legii celei noi care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 28). „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi” (Luca 22, 19. 20). Despărţirea trupului de sînge arată firea de jertfă a Sf. Împărtăşanii: Trupul se frînge şi Sîngele se varsă numai în jertfă. În al doilea rînd, Sf. Împărtăşanie face prezentă şi continuă jertfa de pe Golgota. Mîntuitorul e şi jertfitor şi jertfă. E jertfitor ca Arhiereu şi jertfă nouă întocmai ca sfînta Sa jertfă pe Cruce.

317. Care sunt roadele împărtăşirii cu Trupul şi Sîngele Domnului?

Cel ce se împărtăşeşte cu Trupul şi Sîngele Domnului se uneşte tainic cu Domnul şi prin aceasta îşi umple sufletul cu har şi cu toate bunurile duhovniceşti pe care le aduce o asemenea unire: „Cel ce mănîncă trupul Meu şi bea sîngele Meu rămîne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6, 56). Îşi sporeşte viaţa duhovnicească: „Cel ce Mă mănîncă va trăi prin Mine” (Ioan 6, 57); „Cel ce mănîncă pîinea aceasta va trăi în veac” (Ioan 6, 58). Sf. Ignatie Purtătorul de Dumnezeu susţine că Sf. Împărtăşanie «este leacul nemuririi». Acelaşi lucru îl învaţă şi Liturghiile Sf. Vasile şi a Sf. Ioan Gură de Aur. Acestea din urmă au cuvintele: «Mă împărtăşesc eu (se împărtăşeşte) robul lui Dumnezeu… spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci». Sf. Împărtăşanie păstrează şi strînsa legătură cu întregul Trup al Bisericii, în care Domnul Se află fără întrerupere.

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.