Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Aducerea Icoanei celei nefăcute de mîna a Domnului Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, din cetatea Edesei, în pazită de Dumnezeu împarateasa cetăţilor a Constantinopolului

august 29, 2009 Categoria: Articole, Icoane, Sarbatori

Спас Ðерукотворный. Ðовгород Великий. Вторая половина XII века
Facînd multe minuni Domnul si marele Dumnezeu si Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, pentru a Sa bunatate, precum este scris în Sfintele Evanghelii, si ducîndu-se pretutindeni aceasta veste, a auzit si Avgar, domnitorul Edesei. Si dorea sa vada pe Iisus Hristos aievea si nu putea, pentru ca era cazut în boala fara leac, caci avea lepra neagra care îi cuprinsese tot trupul, de-l topea si-l mînca; si pe lînga aceea avea si boala veche cu dureri pe la încheieturi. Lepra însa îl înspaimînta si îl umilea, iar cealalta boala îi da dureri iuti si grele; pentru aceea nu iesea afara, si nu-l vedea nimeni din cei supusi ai lui. Iar în zilele Sfintelor Patimi ale Domnului Dumnezeului si Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, scriind el o epistola a trimis-o cu un oarecare Anania, învatîndu-l sa zugraveasca statul, parul si fata si tot chipul trupesc, cu toata nevointa, si sa-i aduca Chipul acela al lui Hristos, de vreme ce Anania era foarte iscusit la mestesugul zugraviei.

Iar epistola avea aceste cuvinte: „Avgar, domnul cetatii Edesei, lui Iisus Mîntuitorului Bunului Doctor, ce petrece în Ierusalim, sa se bucure. Auzit-am de Tine si de tamaduirile ce se fac de Tine, fara ierburi. Ca precum auzim, faci pe orbi sa vada si pe ologi sa umble, pe leprosi curatesti, duhurile necurate si demonii gonesti si pe cei ce se afla cu boli îndelungate îi lecuiesti si pe morti înviezi. Si auzind acestea toate despre Tine, am gîndit una dintr-acestea doua: Ca au Fiul lui Dumnezeu esti facînd acestea, au Dumnezeu. Drept aceea dar, scriind, Te-am rugat sa iei osteneala si sa vii pîna la mine, ca sa-mi tamaduiesti si boala ce am, si sa Te afli aicea cu mine. Ca am înteles ca si iudeii cîrtesc asupra Ta si vor sa-Ti faca rau; eu am o cetate mica, însa de cinste, care ne va fi din destul amîndurora, a petrece cu pace”.

Спас на убрусе (Св. Мандилион). Симон Ушаков. 1658 г.Deci Anania mergînd la Ierusalim si dînd Domnului epistola, îi lua aminte de-L semuia cu multa chibzuinta. Dar neputînd sa se apropie din pricina multimii ce se adunase, s-a suit pe o piatra ce era mai înalta putintel de la pamînt, si îndata îsi puse ochii asupra Lui, si-si întari mîna pe hîrtie scriind asemanarile cele ce vedea. Însa nu putea nicicum sa-i însemneze chipul, pentru ca se arata cu alta fata si cu schimbata înfatisare. Iar Domnul, ca un cunoscator al celor ascunse si cercetator al inimilor, cunoscînd gîndul aceluia, a vadit ceea ce se facea pe ascuns. Caci cerînd apa sa se spele, i s-a dat si o mahrama în patru colturi; si dupa ce s-a spalat a sters cu ea preacurata si dumnezeiasca Sa fata. Si, o, minune: s-a întiparit pe acea mahrama dumnezeiescul Sau chip si fata; si El a dat-o lui Anania, zicîndu-i: „Mergi de o da celui ce te-a trimis, si du-i si epistola aceasta: Fericit esti, Avgare, de vreme ce nu M-ai vazut si ai crezut în Mine. Ca scris este pentru Mine, ca cei ce M-au vazut sa nu creada în Mine, iar cei ce nu M-au vazut, aceia sa creada si sa fie vii. Iar despre cele ce Mi-ai scris ca sa vin catre tine, sa stii ca Eu trebuie sa plinesc toate cele pentru care sunt trimis; iar dupa ce le voi plini Ma voi sui catre Tatal, Cel ce M-a trimis. Si cînd Ma voi sui, îti voi trimite pe unul din ucenicii Mei, anume Tadeu, care si boala îti va tamadui si viata vesnica îti va da si pace, si tie si celor ce sunt cu tine. Si cetatea îti va întari, ca sa nu poata nimeni din vrajmasi împotriva ei”. Punînd la sfîrsitul epistolei si sapte peceti, însemnate cu slove evreiesti care talmacindu-se, arata: Teu Tea, Tion Tavma, adica: A lui Dumnezeu fata, dumnezeiasca minune.

Deci Avgar primind pe Anania cu bucurie si cazînd si închinîndu-i-se sfintei si preacuratei Icoane a Domnului, cu credinta si multa osîrdie, îndata s-a tamaduit de boala, ramînînd putina lepra numai pe fruntea lui. Iar dupa mîntuitoarea patima a lui Hristos si dupa suirea Lui la cer, mergînd Sfîntul Apostol Tadeu la Edesa, a pus pe Avgar în scaldatoarea Botezului. Si botezîndu-l si pe el si pe toti cîti erau sub ascultarea lui, în numele Tatalui si al Fiului si al Sfîntului Duh, a iesit Avgar din apa curatit si de acea putina ramasita de lepra.

De atunci cinstind în tot chipul, închinîndu-se acelei dumnezeiesti asemanari a Chipului Domnului, si vrînd ca sa fie cinstita de catre toti, pe lînga celelalte ale lui bunatati, a adaugat si aceasta: Ca pogorînd chipul unui zeu, ridicat deasupra portii celei de obste a cetatii si sfarîmîndu-l, a pus în locul lui acea nefacuta de mîna Icoana a Mîntuitorului nostru si Dumnezeu, înfrumusetînd-o, si scriind aceste cuvinte: „Hristoase Dumnezeule, cel ce nadajduieste întru Tine, nu este trecut cu vederea niciodata”. Si a dat porunca ca oricine va intra pe acea poarta sa dea cinstea si închinaciunea ce se cuvine cinstitei si de minuni facatoarei Icoanei lui Hristos, si apoi sa intre în cetate. Aceasta porunca pioasa a barbatului aceluia, a fost tinuta cît a trait el si fiul sau în viata aceasta. Iar dupa ce nepotul lui a ajuns domnitor, a dat cu piciorul dreptei credinte si însusi s-a întors la slujirea idolilor, si a vrut sa ridice deasupra portii Edesei un idol si sa pogoare Icoana lui Hristos. Cunoscînd aceasta din dumnezeiasca aratare episcopul cetatii, a pus nevointa mare, si de vreme ce locul unde sta Icoana era rotund, a aprins înaintea dumnezeiestii Icoane o candela, si a pus o caramida dinainte, si zidind-o pe din afara cu var, a tocmit zidul de nu se vedea. Nemaivazînd, Icoana Domnului, pagînul a renuntat la lucrul ce începuse a face.

Si a trecut multa vreme, încît iesise din mintea oamenilor unde era ascunsa dumnezeiasca Icoana. Iar cînd Osroe, împaratul persilor, pradînd cetatile si orasele Asiei, a ajuns si la Edesa, si a pornit asupra ei toata mestesugirea de lupta, a dat mare frica oamenilor cetatii. Acestia scapînd numai la Dumnezeu si rugîndu-L cu lacrimi, aflara grabnica mîntuire; caci într-o noapte s-a aratat o femeie preaslavita episcopului Eulalie, zicîndu-i: „De veti lua dumnezeiescul chip al Mîntuitorului cel nefacut de mîna care este ascuns deasupra acestei porti, aratîndu-i si locul, toate le va face bune”. Deci episcopul mergînd si sapînd în locul acela a aflat dumnezeiasca Icoana nestricata, si candela aprinsa de atîtia ani, înca si în caramida ce era pusa în preajma candelei. Si aratînd Icoana tuturor s-au umplut de nespusa bucurie si veselie.

Luînd episcopul aceasta Icoana si facînd Litanie si multumind a mers la locul unde spargeau persii cetatea. Si daca s-au apropiat, a picurat untdelemn din candela în focul cel gatit ce avea sa arda cetatea, si a ars pe toti de i-a prapadit. Iar daca s-a apropiat episcopul cu dumnezeiescul chip de padure unde era focul mare de multime de copaci, îndata s-a pornit vînt mare, si a întors para focului asupra celor ce-l facusera si i-au izgonit. Si asa cetatea Edesa s-a izbavit de vrajmasii sai, prin milostivirea lui Hristos Dumnezeul nostru, si prin aratarea preasfîntului Chip cel nefacut de mîna.

Dupa multi ani împaratul Romano, cel ce se chema Lacapenos, pe care si Porfiroghenit îl numesc, cel ce a împaratit cu ginerile sau Constantin, fiul împaratului Leon cel întelept, a fost adusa acea sfînta mahrama, care avea pe ea Chipul cel nefacut de mîna al dumnezeiestii fete a lui Hristos, în Constantinopol din Edesa care era stapînita de saracini împreuna cu toata Siria. Si s-a facut aducerea aceea în acest chip: Romano cel batrîn care stapînea atunci, si-a pus în gînd sa îmbogateasca cetatea împarateasca si cu aceasta icoana. Pentru aceea în multe vremi a trimis la Edesa, si a cerut acea dumnezeiasca omeneasca închipuire a Domnului, de la Amira cel ce se afla acolo, fagaduind ca va plati si bani si va slobozi pe prinsii de razboi, dar si ca nu se va mai porni cu vrajmasie ostile crestinilor împotriva acelor hotare. Si au cazut la învoiala.

Si de vreme ce a dat voie Amira si a lasat a fi asa, luînd episcopii Samosatelor, Edesei si altii cu frica lui Dumnezeu acea Sf. Icoana si epistola scrisa de Hristos, au purces în cale spre Constantinopol; iar pe cale se faceau nespuse minuni. Si daca au sosit la locul Optimatelor si la biserica Nascatoarei de Dumnezeu ce se numeste a lui Eusebiu, apropiindu-se multi bolnavi cu credinta, s-au tamaduit de multe feluri de boli. Iar un îndracit zicînd: „Ia-ti Constantinopole slava, cinstea si bucuria, si tu Porfirogenitule împaratia ta”, îndata s-a tamaduit.

Iar în cincisprezece zile ale lui August, în anul de la Hristos noua sute cincizeci si noua, pe vremea împaratiei lui Romano, au sosit arhiereii ce duceau Sfînta Icoana la Constantinopol la biserica Nascatoarei de Dumnezeu, cea din Vlaherne, unde a fost primita cu închinaciune, cu cinste si cu bucurie atît de împarat cît si de domnul si de întregul popor. Iar a doua zi, adica în saisprezece, dupa sarutare si închinaciune, ridicînd Icoana lui Hristos pe umere patriarhul Teofilact si împaratii cei tineri, pentru ca cel batrîn lipsea din pricina slabiciunii, si toti cei mai de cinste si toata plinirea bisericii au petrecut-o cu cinste, pîna la poarta cea de aur. Apoi ridicînd-o de acolo cu cîntari si cu laude, si cu faclii aprinse, au sosit la vestita si marea biserica a întelepciunii lui Dumnezeu. Si facînd si acolo cinstirea ce se cadea, s-au suit la palatele împaratesti, si intrînd în biserica Nascatoarei de Dumnezeu, zisa a Farului, au pus acolo cinstitul si sfîntul Chip al Domnului Dumnezeului si Mîntuitorului nostru Iisus Hristos. A Caruia este slava în veci. Amin.

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.