Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Sfîntul Alexandru din Svir (1448-1533) „“ sfîntul care s-a învrednicit să vadă Sfînta Treime

aprilie 30, 2009 Categoria: Articole, Minunile Ortodoxiei, Vietile Sfintilor

Sfîntul Alexandru din Svir„Iar noi, minunîndu-ne de această preaminunată arătare a Treimii în chip îngeresc, ţie îţi cîntăm: Bucură-te, slujitor tainic al Preasfintei şi Celei de o fiinţă Treimi; Bucură-te, părtaş al strălucirii treimice, celei în chipul focului; Bucură-te, închinător al Dumnezeirii Celei în Trei străluciri!”
(Icosul 7 din Acatistul sfîntului Alexandru din Svir)

Ţelul duhovnicesc spre care se îndreaptă orice creştin este vederea lui Dumnezeu, aşa cum Hristos adevereşte prin cuvintele «Fericiţi sunt cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu». În aghiografia rusă există sfinţi care s-au învrednicit să o vadă pe Maica Domnului „“ Sfîntul Serafim din Sarov, pe Hristos „“ Sfîntul Siluan Atonitul şi pe Sfînta Treime „“ Sfîntul Alexandru din Svir. În Biserica Rusă credinţa în Sfînta Treime a fost exprimată diferit de către sfinţi: Sfîntul Serghie de Radonej este numit „teologul Sfintei Treimi”, Sfîntul Andrei Rubliov este iconograful Sfintei Treimi, Sfîntul Pavel Florenski este numit mărturisitorul Sfintei Treimi prin mucenicie, iar Sfîntul Alexandru din Svir este cel care s-a învrednicit să vadă Sfînta Treime, asemenea lui Avraam, prin arătarea a trei bărbaţi.

Începutul sfinţeniei „“ localitatea Mander din ţinutul Marele Novgorod. Părinţii după trup ai sfîntului Alexandru se numeau Ştefan şi Vassa. Vieţuiau în apropiere de regiunea Marele Novgorod, care în prezent se numeşte ţinutul Oloveţ. Nu erau bogaţi material, dar erau foarte credincioşi şi aveau mulţi copii. După ce a trecut vreme îndelungată, părinţii erau mîhniţi că nu li se mai născuse niciun copil. După ce s-au rugat şi au postit, au avut o vedenie prin care erau înştiinţaţi că vor avea un fiu. Acesta s-a născut în 15 iunie 1449 şi i-au pus numele Amos. Părinţii au fost încredinţaţi că acea vedenie a fost una adevărată şi drept mulţumire au hotărît de comun acord să ducă o viaţă curată pînă la moarte, fără legături trupeşti.
În vremea cînd era copil, Sfîntul Alexandru nu reuşea să înveţe la şcoală. De aceea, s-a rugat Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu să îl ajute şi a primit darul înţelepciunii şi al priceperii, încît a reuşit să ajungă un bun cunoscător al Sfintei Scripturi. Încă din copilărie se ostenea foarte mult, postea, priveghea, citea din Sfînta Scriptură, cultivînd în sufletul lui vocaţia spre sfinţenie, „căci în trup fiind, cu viaţa s-a asemănat celor fără de trup”. Chiar dacă nu vieţuia în mănăstire, el trăia ca un monah, dovedind prin asceză slujirea ce o va împlini mai tîrziu.

Mănăstirea Valaam. Nemaiputînd vieţui în această lume, a hotărît să plece la Mănăstirea Valaam. A luat blagoslovenie de la părinţi, dar nu le-a spus unde pleacă. În drum spre mănăstire a făcut un popas chiar în locul situat pe rîul Svir, unde peste cîţiva ani va construi mănăstirea închinată Sfintei Treimi. În timp ce se ruga, locul s-a umplut de lumină şi a auzit un glas care îi spunea că va deveni monah la Mănăstirea Valaam şi că se va reîntoarce în acest loc, unde va ridica mănăstirea. La Valaam, Sfîntul Alexandru a petrecut mulţi ani în ascultare neclintită faţă de stareţ şi în rugăciune neîncetată către Sfînta Treime. Între timp, după căutări îndelungate, tatăl sfîntului l-a aflat şi după ce s-au întîlnit, la îndemnul fiului, a luat hotărîrea de a vinde toată averea, de a o împărţi săracilor şi de a se călugări. Ambii părinţi au luat calea monahismului; tatăl Sfîntului Alexandru a primit numele de Serghie, iar mama lui s-a retras la o mănăstire de monahii, primind numele de Varvara.

Vieţuirea pustnicească în ţinutul Svirului. În anul 1484, în timp ce se ruga Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, a auzit un glas care i-a spus să plece din Mănăstirea Valaam şi să meargă „în locul care ţi-a fost arătat mai înainte, căci în el te poţi mîntui”. A luat blagoslovenie de la stareţ şi a plecat în pustia din apropierea rîului Svir. Aici a vieţuit şapte ani fără să vadă niciun chip de om, s-a hrănit doar cu ierburi şi nu a mîncat deloc pîine. Prin rînduială dumnezeiască, a fost descoperit de nobilul Andrei Zavalişin, care l-a făcut cunoscut în tot ţinutul. Din acel moment, sfinţenia şi petrecerea duhovnicească a cuviosului Alexandru au fost făcute cunoscute pravoslavnicilor ruşi. Unii dintre aceştia au venit să vieţuiască împreună cu el în sihăstria Svirului.
Sfîntul Alexandru s-a învrednicit de revelarea Sfintei Treimi în timp ce se ruga în chilia lui, în anul 1507. La început a văzut o lumină mai puternică decît soarele, iar în lumină a văzut trei bărbaţi îmbrăcaţi în veşminte albe, luminoase, fiecare ţinînd în mînă un toiag. Aceştia i-au poruncit să adune obşte, să zidească biserica şi să întemeieze mănăstirea în numele lui Dumnezeu, adică în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh. Mănăstirea s-a întemeiat, s-a zidit şi biserică din piatră, dar Sfîntul Alexandru, chiar dacă a primit darul preoţiei, a rămas să facă ascultări la fel ca şi ceilalţi vieţuitori, cu smerenie şi cu dragoste faţă de toţi. După ce a dus o viaţă de răbdare şi înfrînare, de război împotriva slăbiciunii trupului (pielea ajunsese să-i fie atît de aspră încît dacă era lovit cu pietre nu simţea nicio durere), la 30 august (12 septembrie) 1533, sfîntul Alexandru a plecat în împărăţia Sfintei Treimi, pe care a cinstit-o şi a iubit-o cu întreaga fiinţă. Atît în vremea în care a trăit, cît şi după adormire, trupul şi moaştele lui au fost şi sunt făcătoare de minuni.

Prima aflare a cinstitelor moaşte s-a petrecut în anul 1641 (17/30 aprilie), în săptămîna Floriilor, cînd un fulger a căzut pe pămînt, în apropierea mormîntului său. Pe acel loc se desfăşurau lucrări de construcţie a unei noi biserici şi muncitorii au descoperit mormîntul, care adăpostea trupul întreg şi neatins de trecerea vremii. Moaştele, care izvorau bună mireasmă, au rămas în mănăstire pînă în 1918, cînd bolşevicii comunişti i-au împuşcat pe monahi şi au profanat mănăstirea. De atunci, nu s-a mai ştiut ce s-a întîmplat cu moaştele sfîntului, iar mănăstirea a fost transformată în spital de psihiatrie.

A doua aflare a sfintelor moaşte. Abia în anul 1997 Mănăstirea Sfîntului Alexandru a fost redeschisă oficial. După un an de căutări, cinstitele moaşte au fost găsite în depozitul Muzeului Academiei Militare de Medicină. În prezent, ele se găsesc în mănăstirea pe care Sfîntul Alexandru a zidit-o, sunt venerate cu dragoste şi evlavie pentru darurile şi facerea de minuni pe care le revarsă asupra pelerinilor ortodocşi din Rusia pravoslavnică şi din toată lumea creştin-ortodoxă.

Eufemia Toma
„Apostolat în Ţara Făgăraşului”
/apostolatintarafagarasului.blogspot.com/

Moastele Sf. Alexandru din Svir

Moastele Sf. Alexandru din Svir

Moastele Sf. Alexandru din Svir

Moastele Sf. Alexandru din Svir

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Name (required)

Email (required)

Comentariul

16 Comentarii
  1. Slavva aprilie 30, 2009 9:17 pm

    HRISTOS A INVIAT!
    Apropo, moastele acestui sfint este o dovada mare pentru oamenii invatati care nu cred in Dumnezeu. Privind pielea de pe picioare si mini ale acestui sfint care sint din sec.XVI nu ne putem imagina cum sau pastrat pina astazi!!!

  2. alexandra februarie 7, 2010 8:48 am

    imi plac foarte mult pozele de sus si chiar si viata lui

  3. gabriela martie 2, 2010 7:13 pm

    Este cea mai frumoasa minune facuta de Dumnezeu. Este inca o dovada pt cei care nu cred in Dumnezeu si in minuni. Tare mi-as dori sa ajung si eu acolo.

  4. gabriela martie 2, 2010 7:15 pm

    Vreau si eu mai multe poze poate cineva sa ma ajute,va rog…

  5. Ioana Irina septembrie 22, 2010 9:42 pm

    Pe cat este praznuit?

  6. Victor septembrie 24, 2010 7:42 am

    30 (17) aprilie
    12 septembrie (30 august)

  7. DaniG februarie 16, 2011 12:28 am

    As vrea sa stiu ”de ce? ” trebuie sa ne inchinam la moaste?Si unde as puea sa gasesc in Biblie scris despre acest ritual?Rog seriozitate!!!

  8. Victor februarie 16, 2011 9:46 am

    Un temei pentru cinstirea moastelor si al credintei in puterea ce iradiaza din ele ni-l da Sfanta Scriptura prin invierea unui mort aruncat peste osemintele proorocului Elisei (IV Regi 13,21). Dar nu orice trup care nu se descompune poate fi considerat trup sfintit, fiindca uneori lipsa de descompunere este rezultatul pacatului, si nu al virtutii. De aceea, la slujba inmormantarii se citeste rugaciunea de dezlegare a trupului, pentru ca trupul sa se elibereze din legatura pacatului si sa se intoarca in pamantul din care a fost facut. Cu adevarat sfinte sunt moastele sfintilor care au fost canonizati ca atare de Biserica soborniceasca si care s-au dovedit ca facatoare de mi­nuni.

    Incoruptibilitatea sfintelor moaste nu este rezultatul unor fenomene naturale, ci este darul lui Dumnezeu fata de cei care L-au preamarit prin viata lor sfanta si curata.

    Puterea dumnezeiasca ce lucreaza prin trupurile Sfintilor dupa moartea lor e o continuare, dar si o intensificare a puterii ce lucra prin trupurile lor cat au fost in viata. Chiar umbra trupului lui Petru avea puterea sa vindece pe bolnavii peste care trecea (Fapte 5, 15). Unii bolnavi se vindecau prin simpla atingere de stergarele folosite de Sfantul Apostol Pavel (Fapte 19, 11).

    De aceea, cei ce se roaga langa osemintele sfantului nu se adreseaza propriu zis acestor oseminte, ci per­soanei sfantului. Cinstirea trece la persoana, ca si in cazul cinsti­rii icoanelor.

  9. andrei iulie 7, 2011 5:43 pm

    Raspuns la mesajul lui dani care cere seriozitate!!!

    Cinstirea Sfintelor Moaste

    Cat priveste moastele sfintilor, Biserica si credinciosii au convingerea ca prin atingerea de ele si prin rugaciunile adresate sfantului langa moastele lui, adeseori se infaptuiesc vindecari si alte fapte minunate datorita legaturilor duhovnicesti care se sta­bilesc intre credinciosi si persoanele reprezentate in icoane sau ale caror moaste s-au pastrat, si in ultima analiza datorita lui Hristos, prin energiile necreate.

    Un temei pentru cinstirea moastelor si al credintei in puterea ce iradiaza din ele ni-l da Sfanta Scriptura prin invierea unui mort aruncat peste osemintele proorocului Elisei (IV Regi 13,21). Dar nu orice trup care nu se descompune poate fi considerat trup sfintit, fiindca uneori lipsa de descompunere este rezultatul pacatului, si nu al virtutii. De aceea, la slujba inmormantarii se citeste rugaciunea de dezlegare a trupului, pentru ca trupul sa se elibereze din legatura pacatului si sa se intoarca in pamantul din care a fost facut. Cu adevarat sfinte sunt moastele sfintilor care au fost canonizati ca atare de Biserica soborniceasca si care s-au dovedit ca facatoare de mi­nuni. Incoruptibilitatea sfintelor moaste nu este rezultatul unor fenomene naturale, ci este darul lui Dumnezeu fata de cei care L-au preamarit prin viata lor sfanta si curata.

    Puterea dumnezeiasca ce lucreaza prin trupurile Sfintilor dupa moartea lor e o continuare, dar si o intensificare a puterii ce lucra prin trupurile lor cat au fost in viata. Chiar umbra trupului lui Petru avea puterea sa vindece pe bolnavii peste care trecea (Fapte 5, 15). Unii bolnavi se vindecau prin simpla atingere de stergarele folosite de Sfantul Apostol Pavel (Fapte 19, 11).

    Men­tinerea osemintelor lor in stare de incoruptibilitate este o arvuna a viitoarei incoruptibilitati a trupurilor dupa inviere si dupa de­plina lor indumnezeire. Ele se mentin incoruptibile pentru ca in efe se mentine o putere dumnezeiasca din vremea cand trupurile lor erau unite cu sufletul. Ba, mai mult, asupra lor se prelun­geste starea de indumnezeire sporita a sufletelor lor din starea actuala. Aceasta se datoreaza faptului ca puterile sufletului si harul dumnezeiesc din el isi prelungesc lucrarea si in trup, infaptuind si in acesta o stare de sfintenie, cat timp sfantul traieste pe pamant, si un fel de stare de incoruptibilitate, dupa trecerea su­fletului sfantului, prin moarte, la o stare mai accentuata de in­dumnezeire.

    Mentinandu-se incoruptibile, osemintele Sfintilor arata ca sufletul lor si harul Sfantului Duh din ei raman mai de­parte intr-o legatura cu trupurile lor, asa cum arata si Sfantul Grigore de Nyssa. De aceea, cei ce se roaga langa osemintele sfantului nu se adreseaza propriu zis acestor oseminte, ci per­soanei sfantului. Cinstirea trece la persoana, ca si in cazul cinsti­rii icoanelor. Moastele sunt astfel o anticipare a trupului pnevmatizat de dupa inviere. Cultul sfintelor moaste pastreaza vie in constiinta credinciosului ideea ca trupul n-a fost facut sa moara, ci sa invieze si sa se invesniceasca in Hristos.

  10. CRISTIAN STANCULET septembrie 5, 2011 6:35 pm

    Pe acesti Duhovnici ii pastreaza Dumnezeu pentru a ne fi pilda si a invata din intelepciunea si smerenia lor . Fara Ei si CREDINTA IN DUMNEZEU -LUMEA -ar fi mult mai rea .

  11. Adrian Pop septembrie 6, 2011 8:41 am

    DUMNEZEU sa-i lumineze Calea.

  12. Alexandru august 30, 2012 1:36 pm

    Stie cineva de unde pot cumpara o icoana cu acest sfant?

  13. nicoleta decembrie 30, 2012 5:14 pm

    Cum se poate ajunge la aceasta manastire?

  14. Stela iulie 31, 2013 10:36 am

    Buna ziua. Dumnezeu m-a ajutat pe mine pacatoasa sa vizitez Manastirea Sfintei Treimi unde se afla moastele Sfintului Alexandru din Svir si sa sarut Sfintele sale maini si picioare neacoperite. Vreau sa spun ca bucuria si emotia trairii acestui moment a fost de nedescris. Sunt convinsa ca Sfintul Alexandru este printre noi, ne asculta si ne indreapta pe calea cea dreapta. Sfinte Alexandre, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

  15. Nicusor august 30, 2013 10:40 am

    Doamne ajuta!

    Minunat este Dumnezeu si toti sfintii Sai!
    Impresionant material.

    Sunt din Romania, cum pot gasi si eu o icoana cu sfantul Alexandru?

    Numai bine.

    Dumnezeu sa va binecuvanteze!

  16. […] Logos: Sfantul Alexandru din Svir (1448-1533) – sfantul care s-a invrednicit sa vada Sfanta Treime […]