Fariseii zilelor noastre

septembrie 4, 2008 Categoria: Articole, Serafim Rose

Un episcop pe Stil Vechi din Grecia ne-a scris cît de multă vătămare a fost adusă Bisericii Ortodoxe din Grecia de către ceea ce el numeste „boala corectitudinii”, atunci cînd oamenii citează canoanele, Părinţii sau tipicul pentru a dovedi ca sunt „corecţi”, si ca toţi ceilalţi sunt în eroare. Corectitudinea poate deveni realmente o „boală” atunci cînd este administrată fără dragoste, fără toleranţă si fără conştiinţa propriilor defecte de percepţie. O asemenea „corectitudine” nu poate produce decît schisme continue, iar în cele din urmă nu va face decît sa ajute Mişcarea Ecumenic şi prin slăbirea mărturiei Ortodoxiei sănătoase.

***

Ceea ce e izbitor printre ortodocşii de azi „“ fapt care ne va urmări si în anii 1980 „“ este duhul lumesc prin care Ortodoxia îşi pierde savoarea, duh care se manifestă în Mişcarea ecumenică, împreună cu reacţia împotriva ei, care adesea este exagerată, numai din pricină că acelaşi duh lumesc este prezent în ea.

***

Învăţătura si viaţa noastră creştină trebuie sa fie de asa natură încît sa ne permită cunoaşterea adevăratului Hristos si recunoasterea falsului Hristos (Antihristul) în momentul cînd acesta va veni. Nu cunoasterea teoretică sau „corectitudinea” ne vor oferi această înţelepciune. Vladimir Soloviov, în parabola lui despre Antihrist, a avut o viziune extraordinară atunci cînd nota faptul ca Antihristul va construi pentru ortodocşi un muzeu cu toate antichităţile bizantine posibile, numai pentru a fi acceptat.

***

Deci, tot astfel, simpla „corectitudine” din Ortodoxie fără o inimă creştină iubitoare nu va putea rezista Antihristului; dacă îl vom recunoaşte, opunîndu-i-ne ferm, o vom face mai ales cu inima si mai puţin cu mintea. Trebuie sa ne dezvoltăm în interiorul nostru simţăminte si instincte creştine drepte si sa lăsăm deoparte fascinaţia „elementelor confortabile” ale modului de viaţă ortodox, altfel vom fi „“ asa cum a observat un distins analist al convertiţilor din ziua de astăzi „“ ortodocşi, dar nu creştini.

***

Putem spune: calea împărătească a adevăratei Ortodoxii de astăzi este o mediere între extremele ecumenismului si ale reformismului, pe de-o parte, si a rîvnei fără cunostinţă (Rom. 10, 2), pe de altă parte. Pe de-o parte, adevărata Ortodoxie nu merge „în pas cu vremurile”, pe de altă parte nici face din „stricteţe”, „corectitudine” sau „canonicitate” (bune în sine) o scuză pentru vreo fariseică mulţumire de sine, pentru exclusivism si neîncredere.

***

A fi ortodox dar nu creştin, este o stare care în limbajul creştin are un nume aparte: înseamnă a fi un fariseu, a fi atît de prins de litera legiuirilor bisericeşti, încît să pierzi duhul care le dă viaţa, duhul adevăratului creştinism.

Ieromonahul Serafim Rose