Sfîntul Nicolae Velimirovici. Unui veteran rus care îşi plînge patria răstignită

februarie 22, 2008 Categoria: Articole, Nicolae Velimirovici

Alină-te, frăţioare dragă. Hristos a înviat! Şi noi plîngem împreună cu tine; alină-te. Pentru sfînta lui Hristos Rusie plîngem şi noi, toţi ortodocşii. În primul rînd slavii ortodocşi. Însă nu numai slavii. Şi toţi ceilalţi ortodocşi. Acum doi ani, se aflau închinători sîrbi la liturghia pascală din Nazaret. Preotul, un arab, a slujit, după care a şi vorbit. A vorbit despre învierea Domnului şi despre pătimirea poporului rus. Au plans arabii, au plîns şi sîrbii. Vărsînd lacrimi, în cele din urmă, preotul a tras aer în piept şi a strigat: „Dar noi, arabii, credem cu tărie că vom fi martorii unei noi învieri a lui Hristos prin Rusia!” S-a înfăţişat privirilor o privelişte minunată. Întreg poporul striga plîngînd: „Amin! Amin! Amin!”, bătînd din mîini şi din picioare.

Alină-te, frăţioare dragă. Hristos a înviat! Nu întreba de ce Dumnezeu chinuie Rusia. Stă scris: pe cine iubeşte Dumnezeu, îl şi pedepseşte, şi-l bate. Chiar aşa scrie, că Milostivul Dumnezeu pe cine iubeşte bate. Îl bate în împărăţia păinîntească pentru a-l proslăvi mai tare în cea cerească. Îl bate ca să nu se lipească de putregaiul pămîntesc, de idolii lumeşti, de idolii amăgitori ai puterii şi iscusinţei şi bogăţiei omeneşti, de umbre trecătoare şi ispite morbide.

Fără bătăi mari, Ortodoxia nu ar fi reuşit să ducă adevărul lui Dumnezeu prin atîtea gropi şi bezne de veacuri şi veacuri, şi nu ar fi reuşit să străbată o cursă cu obstacole atît de lungă, păstrînd adevărul şi sfinţenia şi curăţia. Fără pătimiri, Ortodoxia nu ar fi dăinuit nici o sută de ani în curăţia sa. În 19 veacuri, ea n-a avut nici un veac întreg de pace şi libertate, fără prigoană, fără bătaie, fără robie, foc, spaimă şi groază. Acest lucru nu îl înţeleg celelalte credinţe. Acest lucru nu îl pricep ereticii. Nici unul dintre popoarele ce au ales împărăţia pămîntească drept ideal de fericire nu înţelege şi nu pricepe ce se face astăzi cu Rusia ortodoxă. Acest lucru îl înţeleg numai clarvăzătorii, care văd împărăţia cea veşnică şi fără moarte a lui Hristos ca pe o realitate. Însă şi clarviziunea e fiică a suferinţei.

Alină-te, frăţioare dragă, alină-te cu învierea lui Hristos. Nu cîrti împotriva ateilor ce prigonesc poporul rus. Ei sau mongolii, totuna sunt. Închinători la idoli şi unii, şi ceilalţi. Mongolii se închină idolilor din materie. Împilatorii de astăzi ai Rusiei se închină idolului materiei. Ei se închină materiei ca unui dumnezeu, industriei ca unui dumnezeu, statului ca unui dumnezeu. Ei se numesc pe sine atei (=oameni fără Dumnezeu), şi adevăr grăiesc Şi dacă s-ar numi pe sine închinători la idoli, tot adevăr ar grăi. Tu însă, cînd vorbeşti despre nefericirea ruşilor, nu uita că împilalorii, nu împilaţii sunt astăzi cele mai nefericite fiinţe de pe pămîntul rusesc. Să-ţi pară rău de ei; să nu îi osîndeşti. Că precum iarba se vor usca. Unui după altul îşi vor ieşi din minţi şi de la putere. Slugi ale lui Dumnezeu sunt, chiar dacă nu văd asta. Toată apa o dau tot la moara lui Hristos. Prin urletele lor împotriva lui Hristos, ei lucrează pentru Hristos. Nu le e dat acum să vadă asta. Dar cînd vor trece ca nişte umbre, atunci vor vedea. Şi se vor tîngui amar, fiindcă nu vor avea să primească nimic mai mult decît blestem – fiindcă plata lor le-a fost plătită pe de-a-ntregul aici, pe pămînt, în chipul acestei puteri şi stăpîniri trecătoare. Iar tu nu plînge, ci să te bucuri. S-a pîrguit recoltă mare de sutlete în Rusia. În aceste zile, poporul rus pătimitor umple Raiul mai mult decît oricare alt popor creştin din lume.

Bucură-te: Hristos a înviat!

Sfîntul Nicolae Velimirovici

* text extras din cartea Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul I, Editura Sophia, 2006.