Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:




Învăţături corecte şi învăţături greşite despre înmormîntare şi pomenirea morţilor

Februarie 21, 2008 Categoria: Articole, Superstitii, Abecedar crestin

—Exista vreo randuiala de inmormantare sau pomeni, care se pot face de cand suntem in viata ?

Cei vii pot face fapte bune, pomenile celor morti, etc. Grija cea mai mare pe care trebuie sa o avem este sa ne gaseasca moartea cat mai pregatiti, fara pacate, caci degeaba vom plati la o suta de biserici si manastiri si daca moartea ne gaseste in pacate grele, pierdem mantuirea. Mantuirea nu se cumpara cu bani.

—Cate zile de la inmormantare se cara apa, de ce, unde si cate zile se tamaiaza ?

Aceste obiceiuri crestinesti intra tot in fapta milosteniei si e bine sa se faca pana la 6 saptamani (40 de zile); se cara apa la persoane neputincioase, la familii cu copii multi, apa pentru consum. Tamaierea se face ca un prinos de mila si dragoste pentru cei morti. Avand in vedere insa ca in vremurile noastre apa este la robinet in tot mai multe case, acest obicei poate sa nu se mai tina.

—E bine sa participam la inmormantarea celor care si-au luat viata singuri (sinucigasi, spanzurati, otraviti, taiati )? Dar sa primim de pomana de la ei ? Ce se poate face pentru mantuirea lor?

Exista unele traditii la poporul roman in ceea ce priveste sinucigasii. Unele traditii zic ca e bine sa mergem la inmormantarea lor, a celor ce si-au luat viata singuri dar nu trebuie sa luam de pomana de la cei care dau pentru ei. Alte traditii spun ca pana la 7 ani nu se pot trece nici in pomelnic; dupa ce au implinit 7 ani se face slujba inmormantarii, cu toata randuiala cuvenita.

Asa s-a obisnuit în unele zone ale tării noastre si dacă vreun preot încearcă să schimbe acestea, întîmpină mari piedici din partea oamenilor. De ce ar fi necesară schimbarea? Deoarece Sfintele Canoane spun că cei care s-au sinucis se duc la cimitir fără preot; doar acolo la cimitir vine preotul si îi cîntă “Sfinte Dumnezeule” cînd este băgat mortul în groapă. Tot Sfintele Canoane spun să nu li se facă pomeni si nu trebuie să participe nimeni la înmormîntarea lor, iar dacă li se dă de pomană să nu primim pomana. Ei nu se trec niciodată pe pomelnic si nu trebuie să li se facă pomenile deoarece ei nu au nici o sansă să mai fie scosi din iad. Asa învată Sfintele Canoane si putem fi mai siguri că în acestea se spune adevărul, si nu în traditia poporului romîn.

—Dar la cei care au murit de moarte naprasnica (cutremur, inec, calcati de tren, de masina) cum procedam, ce se face pentru mantuirea lor ?

La acestia se procedeaza ca la un mort obisnuit , pentru ca ei nu s-au omorat singuri .

—Cei care au trait necununati la biserica, ce pot face pentru mortii lor ?

Pentru cei ce au trait necununati la biserica si unul din dansii a murit, cel ramas face spovedanie curata, cu hotararea sa duca viata curata si poate sa faca toata randuiala cu rugaciuni si pocainta, iar cei care sunt in viata si le-a murit din neam: mama, tata, copil sau alte rude, se spovedesc, se cununa si apoi pot face randuielile celor morti, altfel nu au voie sa se atinga de pomana.

—Se dau 24 de metri de panza pentru a fi platite vamile ? Vamile se platesc ? Cum ?

Acesta este tot obicei babesc. Vamile nu se platesc in acest fel, ci se platesc cu pocainta si cu Spovedania.

—Daca inainte de a cunoaste credinta am furat ceva si persoana traieste sau a murit, cum procedam ?

Daca pagubasul traieste sa-i dea lui sub o forma oarecare, pe masura valorii lucrului furat, daca nu traieste sa-i dea familiei, daca nu are cui sa-l faca milostenie.

—Daca un om moare plin de pacate, nespovedit, nepregatit, si moare in ziua de Pasti, in Saptamana Luminata, merge in Rai ? Dar daca moare in Saptamana Patimilor, merge in iad ?

Acestea sunt vorbe babesti si nu trebuie crezute. Numai Dumnezeu stie acestea.

—ESTE CORECTA ADMINISTRAREA SFINTEI IMPARTASANII LA PERSOANELE INCONSTIENTE ?

Primirea Sfintei Impartasanii este strans legata de Spovedanie chiar si pe patul mortii. Cel care e inconstient nu mai poate face aceasta. De asemenea este legata si de vointa persoanei respective. Impartasania pe patul de moarte nu se refuza niciodata, cu conditia insa ca muribundul sa o ceara. Chiar daca a cerut Impartasania inainte de a fi inconstient, nu poate fi impartasit un muribund, deoarece devenind inconstient nu poate marturisi pacatele. Preotul trebuie sa fie cu luare-aminte la impartasirea muribunzilor inconstienti, pentru a nu comite chiar un sacrilegiu. Cel inconstient este ca si mort, iar canonul 83 al sinodului 6 Trulan spune: “Nimeni sa nu dea Euharistia trupurilor moarte, caci scris este: ( Matei 26 ; 26), insa trupurile mortilor nu pot sa ia, nici sa manance”. Apoi Taina nu lucreaza de la sine si nu produce efecte fara vointa si efortul celui care o primeste. Chiar daca muribundul a fost unul din bunii credinciosi, dar este inconstient, nu se cade sa-i administram Sfanta Impartasanie, pentru ca vointa lipseste. Poate ca de la ultima Spovedanie, respectivul crestin a savarsit pacate pe care nici preotul, nici membrii familiei nu le stiu si nici cel in cauza nu le poate spune. Si, chiar de le-ar sti, marturisirea pacatelor si primirea Sfintei Euharistii nu se face prin intermediari, ci este un act de vointa si raspundere personala.

Membrii familiei trebuie in acest caz mustrati pentru lipsa de grija fata de cel in cauza si pentru neglijarea celor sfinte. Impartasirea nu trebuie lasata niciodata in ultima clipa a vietii. Ea nu trebuie sa se dea niciodata spre moarte, ci spre viata.

—SE POATE CUNOASTE EVOLUTIA STARII MURIBUNDULUI DUPA FELUL CUM “CADE” SFANTA IMPARTASANIE ?

Se spune adesea ca, daca Impartasania sta pe varful linguritei, cel in cauza nu mai are mult de trait, iar daca sta spre coada linguritei va mai trai. Asemenea si daca Impartasania pluteste, cel in cauza va trai, iar daca se lasa la fundul linguritei, va muri.

Aceste interpretari nu au absolut nici un temei, ci sunt influente provenite din vrajitorie. Se stie ca Impartasania pentru bolnavi se pregateste o data pe an, in Joia Patimilor, la Sfanta Liturghie, si apoi se sfarama si se usuca marti in Saptamana Luminata. Cand se impartasesc bolnavii, se pun cateva faramituri intr-o lingurita, peste care se toarna vin, agheasma sau apa curata pentru a putea fi inghitita. Daca Impartasania va fi tinuta mai mult timp sau faramiturile vor fi mai mari, ele vor cadea la fundul linguritei. Daca dimpotriva vor fi mai mici sau se vor administra repede, vor pluti. De asemenea daca se toarna vin cu sticla in lingurita, faramiturile de Sfanta Impartasanie vor fi impinse in functie de locul de pe lingurita in care se tine sticla. Sau daca faramiturile sunt adaugate in lingurita dupa ce s-a turnat vinul, atunci vor sta in locul in care au fost puse. Aceste interpretari sunt rodul imaginatiei si sunt foarte amagitoare, Dumnezeu fiind “Stapanul vietii si al mortii” si doar El stiind clipa si ceasul mortii. Deci nu se cuvine sa facem ghicitorie cu Sfanta Impartasanie.

—ESTE CORECT SA NE IMPARTASIM PENTRU CEI MORTI NEIMPARTASITI?

Din punct de vedere liturgic, aceasta practica este o inovatie, caci nu este mentionata in nici o carte de cult. Din punct de vedere dogmatic, respectam principiul conform caruia Sfintele Taine se administreaza doar persoanelor vii. Simpla rostire a numelui celor decedati nu inseamna si impartasirea lor, sufletele lor imateriale neputandu-se impartasi cu ceva material, asa cum este Sfanta Euharistie.

Mai exista obiceiul ca, pe langa rostirea numelui celor morti, persoana care se impartaseste vine cu una sau mai multe lumanari in plus la impartasire sau chiar roaga pe preot sa rosteasca si numele celor decedati.

Obiceiul este neintemeiat, asa cum am amintit mai sus si din cauza lipsei vointei persoanei, si din cauza lipsei Spovedaniei. Apoi, cei care au murit nespovediti sunt in mare majoritate persoane care au fost certate cu Biserica. A considera ca putem lua Impartasania pentru persoane care n-au facut pocainta si nicicum n-o mai pot face, nu inseamna decat sa desconsideram Sfanta Taina a Spovedaniei. Ceea ce putem face pentru cei raposati este doar rugaciunea si milostenia, concretizate in slujbele pentru morti si “datul de pomana”.

—CE IMPORTANTA ARE ROSTIREA DE CATRE PREOT, LA POMENIREA UNUI MORT, A CUVINTELOR “NESPOVEDIT, NEIMPARTASIT SI FARA LUMINA” ?

Se mai folosesc si expresii ca “nepregatit”, “negrijit” sau “fara lumina”.

In Ardeal, acest obicei nu exista decat extrem de rar. Eram in anul 1994 la schitul Posaga din judetul Alba. Un crestin scria toate pomelnicele oamenilor. Cand i-am dictat nume de morti la care am adaugat, nestiutor fiind pe atunci, si aceste expresii, s-a oprit si ma privea mirat, apoi a explicat ca n-a mai auzit asa ceva.

La pomenirea raposatilor insa nu conteaza aceste adaosuri, ci rugaciunea pentru ei si milostenia. Dumnezeu ii stie ca au murit nepregatiti si nu este necesar sa-L mai avertizam inca o data asupra acestui fapt.

—Dacă ţi-a murit cineva, în primele 3 zile este păcat să mergi la cimitir.

Pe cei dragi îi vizitezi cît mai des. Mergînd zilnic la mormînt, îţi vei arăta iubirea faţă de cel plecat din sînul familiei. Cînd spunea Iisus să lase morţii să-şi îngroape morţii, se referea la starea sufletească a acelora.

—Cel care moare duminica este iertat, pentru că ziua de duminică este sfîntă.

Nu timpul cînd moare omul contează, ci cît de pregătit este pentru întîlnirea cu Hristos, adică, să fie spovedit şi împărtăşit. Dreptul poate muri oricînd, căci va ajunge în rai, iar cel păcătos în iad, chiar dacă moare în ziua de Paşti.

—După săptămîna luminată, urmează chipurile săptămîna neagră în care nu se fac parastase.

Culoarea neagră, la noi, este asociată cu necazul şi patima. Săptămîna neagră e săptămîna patimilor. Atunci, nu rugăciunile pentru cei morţi sunt interzise, ci distracţiile şi petrecerile.

—Trebuie pusa lînă în tron sub cel mort ca să se încurce sufletul şi să nu se facă strigoi. Să se pună 4 fuse în cele 4 colţuri ale coşciugului ca să nu se facă mortul strigoi. Trebuie măsurat sau legat sub formă de cruce sicriul sau corpul mortului cu o sfoara iar sfoara îngropata sub pragul casei. Mortul trebuie păzit să nu treacă pisica peste el sau pe sub el, că se face strigoi.

Am citit Sf. Scriptură de mai multe ori şi multe alte cărţi şi nu am găsit nimic scris despre strigoi. Sunt multe poveşti cu astfel de personaje, dar rămîn poveşti şi nu se vor adeveri niciodată, aşa cum nici zmeii sau feţii frumoşi cu stea în frunte nu au fost văzuţi de nimeni: “Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă” (1 Timotei 4;7).

—Să nu primeşti pomană de la femeia care n-a născut copii.

Naşterea de prunci este un dar de la Dumnezeu. Ca şi în cazul postului, cum spunea Sf. Ap. Pavel “cel ce mănîncă să nu-l osîndească pe cel ce nu mănîncă, iar cel ce nu mănîncă să nu-l defăimeze pe cel ce mănîncă”, primiţi de la oricine căci şi darurile voastre vor fi primite!

—Să nu atingi mortul cu mîna stîngă.

Dar cu mîna dreaptă avem voie să-l atingem?

—După ce te întorci de la înmormîntare te speli pe mîini şi arunci de trei ori cu apa peste umăr, în spate.

Este foarte bine să te speli cînd vii de la orice lucrare, chiar şi de la mort, dar nu are rost să arunci apă înapoi peste umăr, că în mod sigur mortul a fost acoperit cu pămînt şi nu vine după tine, iar dacă e să vină moartea n-o poţi alunga cu cîteva picături de apă.

—Dacă ţii lumînarea cuiva care moare, cad păcatele lui asupra ta.

Lumînarea este semnul jertfei. O lumînare bine lucrată nu scoate fum, nu picură ceară, ci se transformă toată în lumină. Lumina este forma superioară de existenţă a materiei. De aceea Dumnezeu a făcut mai întîi lumina. Ţinînd lumînarea cuiva este ca şi cum l-ai călăuzi. Aşa îl călăuzeşti la Sf. Botez spre viaţa în Hristos, la Cununie spre o viaţă de familie binecuvîntată de Dumnezeu şi la înmormîntare spre împărăţia cerurilor. Pe vremea Sfîntul Apostol Pavel unii se botezau pentru cei morţi. Asta nu înseamnă că le luau ei păcatele.

—Să se pună o cruce acolo unde a murit un om în afara locuinţei (în cîmp, pe marginea şoselei, pe marginea apei).

În toate timpurile şi în toate credinţele a existat convingerea ca este viaţă după moarte (nemurirea sufletului). De aceea locurile unde erau depuse trupurile moarte se marcau printr-un semn. Faraonii şi-au înălţat încă din viaţa piramide, necreştinii puneau la căpătîi cate o piatră mai mare, iar creştinii au pus “Semnul Fiului Omului”, adică crucea. Acest semn sfînt se pune la mormînt pentru a atrage atenţia oamenilor sa nu profaneze acel loc, să nu împrăştie osemintele care se vor ridica din morminte la porunca lui Dumnezeu: “Domnul însă mi-a zis: prooroceşte asupra oaselor acestora şi le zi: oase uscate ascultaţi cuvîntul Domnului! Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh şi veţi învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul” (Iezechel 37;4-6).

Însă crucea pusă acolo unde a ieşit sufletul nu are nici un rost pentru ca acolo nu a rămas nimic: trupul a fost dus la cimitir şi pus într-un mormînt, iar sufletul a fost luat de îngeri şi dus la cer în faţa Dreptului Judecător. Crucea este un semn creştinesc. Ea nu-l mîntuieşte pe cel care o are şi nici nu-l osîndeşte pe cei ce nu o are.

—Dacă unul dintre soţi a murit şi s-au blestemat între ei trebuie dezlegaţi prin rugăciuni şi în acelaşi timp trebuie trecut un cal alb peste mormîntul celui decedat.

În cărţile de slujbă (Molitfelnic şi Agheasmatar) există rugăciuni de dezlegare de blesteme, dar ele nu sunt condiţionate de prezenţa vreunui animal. Şi apoi ce s-ar face laponii şi eschimoşii care nu au cai?

—Dacă moare un copil, cînd îl scot din casă, părinţii trebuie să tragă înapoi de sicriu şi să zică: Noi nu te lăsăm pe tine să pleci; tu lasă-ne pe noi să nu ne iei cu tine!

Cei îndureraţi de pierderea celor dragi, trag de coşciug nu pentru ca le este frica să nu moară şi ei, ci din părere de rău că pierd o fiinţă mult iubită. Chiar dacă zic ceva sau nu zic, cel mort nu poate hotărî nimic, fiindcă Stăpînul morţii şi al vieţii este Dumnezeu.

—Dacă moare un copil pînă la vîrsta de 7 ani să nu-i dai lumînări sa le ducă morţilor tăi pentru că el nu ştie cum să le dea.

În primul rînd oamenii ar trebui să ştie ca mortul nu duce lumînările noastre morţilor noştri pe numele cărora le-am aprins, ci aceştia primesc de la Dumnezeu mîngîiere.

—Dacă a murit fără lumînare să nu-i faci pomană decît sîmbăta.

Unde scrie aşa ceva? Acesta este tot o “teologie băbească” fără nici un temei în Biblie sau în Sfînta Tradiţie. În general pomenile se fac sîmbăta pentru că atunci Domnul Iisus Hristos a fost în mormînt cu trupul. De multe ori auzim spunîndu-se despre cineva care a murit: “Maică, a murit cu lumînarea aprinsă, a plecat cu lumina, s-a mîntuit.” “Dar cum a murit maică: spovedit, împărtăşit?” ,,O, nu maică! Cît m-am rugat eu de el şi n-a vrut în ruptul capului să se spovedească şi să se împărtăşească, ca nu-i suferea pe popi”. “Dar la Biserica a fost Duminica? N-a călcat ăsta pragul Bisericii decît la Botez, la Cununie şi acum, la moarte pentru ultima data”. “Dar păcate a făcut în viaţă?”. “Maică, şapte hotare umbla; i-au plăcut mult beţia şi femeile”. lată, oamenii trebuie să ştie că este bineplăcut să aprindem lumînarea. Dar lumînarea este doar UN SIMBOL (al luminii dumnezeieşti) şi O JERTFĂ‚ (fiindcă dai nişte bani pe ea). Dacă are lumînare cînd moare nu neapărat se mîntuieşte, iar dacă moare fără lumînare nu neapărat se osîndeşte (mai ales dacă a avut o viata aleasă, creştinească).

Ziua în care se face pomana nu are nici cea mai mica importanţă. Pomana trebuie făcută după puterea materiala şi din tot sufletul.

—La mort să te duci neaparat cu două lumînări, una pentru mort şi una pentru înger.

Lumînarea simbolizează lumina adevărului şi a sfinţeniei, care este Dumnezeu, şi ne arată cum trebuie să fie viaţa oricărui creştin. Lumînarea poate avea şi alte semnificaţii. Atunci cînd se aprinde la citirea Sfintei Evanghelii simbolizează lumina adevărului care a străbătut întunericul necredinţei. La Botez se aprinde pentru luminarea sufletului celui botezat care vine de la întuneric la lumină, făcîndu-se fiu al luminii lui Hristos. La cununie cele doua lumînări pe care le ţin naşii simbolizează pe cei doi Sfinţi Arhangheli, Mihail şi Gavriil. La moarte, lumînarea simbolizează lumina pe care dorim să o aibă pe calea veşniciei. Mortului să-i ducem o lumînare dar îngerului nu, fiindcă el nu are nici un păcat (dacă ar avea păcat ar fi diavol).

—Niciodată seara şi în ziua de luni sa nu dai nimic din casă că nu mai ai spor toata săptămîna. Să nu dai bani sau sa nu împrumuţi pe cineva cu bani în ziua de luni.

Oare, aşa să fie? Unde scrie că nu trebuie să facem fapte bune lunea? Zgîrcenia este un păcat care îi stăpîneşte pe mulţi şi atunci au găsit diverse justificări: să nu dai niciodată din casa seara, nici în zi de sărbătoare, nici lunea ca-ţi merge rău toata săptămîna, nici marţea ca sunt trei ceasuri rele etc. Ori porunca lui Dumnezeu este aceasta: “Celui ce cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta” (Matei 5;24); “împarte pîinea ta cu cel flămînd, adăposteşte în casa ta pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Daca dai pîinea ta celui flămînd şi tu saturi sufletul amărît, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei” (Isaia 58;7-10). Să nu uităm că: MAI MARE FERICIRE ESTE A DA DECÂT A LUA.

—De cîte ori trebuie să se tragă clopotele daca avem un mort bărbat sau daca avem mort o femeie?

Nu este scris nimic în cărţi la rînduiala slujbei Înmormîntării referitor la de cate ori să se tragă clopotul la morţi, sau să se diferenţieze bătăile clopotului în funcţie de sexul mortului. Acestea sunt credinţe false.

—Putem face pomana de dulce in posturi sau in zilele de post?

Nu, nicidecum. Asa ceva nu se mai numeste pomana, ci chiar este pacat.

— Daca dam ceva de pomana, este obligatoriu sa facem cruce peste acel lucru sau acea mancare?

Nu este obligatoriu sa facem cruce deoarece milostenia noastra e primita si fara a fi insotita de anumite gesturi.

— Ce este ruperea unei cununi deasupra mortului?

Acest ritual are drept scop ruperea cununiei dintre soţ şi soţie, pentru ca cel rămas în viaţă să se poată căsători. Practica aceasta nu are nici un temei religios, dovedeşte lipsa de credinţă şi afectează direct învăţătura despre Taina Sf. Cununii.

— DE CE EXISTĂ‚ TRUPURI CARE NU PUTREZESC?

Mai întîi trebuie să spunem că, trupurile care nu putrezesc pot fi de două feluri.

Există trupuri care nu numai că nu putrezesc, dar devin izvorîtoare de miresme şi chiar de mir; acestea sunt trupurile unor sfinţi care prin vieţuirea lor au fost cinstiţi de Dumnezeu. Astfel de trupuri creştinii le numesc sfinte moaşte, şi se cinstesc după cuviinţă.

Dar există şi trupuri care nu putrezesc din pricina fie a unor blesteme fie a unor păcate grele care au rămas nespovedite. Dacă se descoperă prin voie dumnezeiască astfel de cazuri, preoţii bisericii, fac slujbe de dezlegare pentru sufletul celui răposat.

— CE RITUALURI PĂGÂNEŞTI SE MAI PRACTICĂ‚ LEGAT DE SLUJBA ÎNMORMÂNTĂRII?

- Păzirea ca mortul să nu se facă strigoi — prin împungerea în inimă a unei ţepuşe şi/sau prin închiderea pisicilor din casă pe toată perioada cît stă mortul în casă.

- Ruperea legăturilor de la picioarele mortului — pentru ca acesta să poată păşi pe lumea cealaltă.

- Conducerea pe ultimul drum cu fanfară şi orchestră — pentru a crea o atmosferă pompoasă şi fastuoasă.

- Punerea diferitelor obiecte in buzunarul mortului (ac, aţă, bani etc) — pentru ca să aibă pe lumea cealaltă.

- Trecerea cocoşului şi a găinii peste groapă — pentru izgonirea duhurilor rele.

- Îngroparea morţilor in cavouri — pentru a face din locul lor de veci o adevărată capodoperă.

- Ducerea la altar a unui cocoş alb — ca jertfă pentru cei ce mor neîmpărtăşiţi.

- Pregătirea praznicului în zile de post cu mîncare de frupt — zicînd că mortul nu mai posteşte.

Toate aceste practici enumerate mai sus reprezintă abateri grave de la credinţa ortodoxă şi trebuiesc înlăturate pentru că denaturează învăţătura de credinţă a Sfintei noastre Biserici.

— ESTE CORECTĂ‚ EXPRIMAREA “A TRECUT ÎN NEFIINŢĂ”?

Această exprimare nu este corectă deoarece cuvîntul nefiinţă este echivalent cu ideea de inexistenţă, neant. Noi ştim că sufletul omului este scînteie dumnezeiască care nu moare niciodată.

— CARE POMENI SUNT PRIMITE ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU?

Nu sunt primite pomenirile celor care trăiesc în păcate grave, celor certaţi, şi celor care fac pomana din bani furaţi.

— DE CE SECTARII SPUN CA NOI NU MAI PUTEM ŞI NU MAI SUNTEM DATORI SĂ‚ NE RUGĂM PENTRU CEI ADORMITI?

Într-adevăr, sectarii exclud posibilitatea intervenţiei celor vii pentru cei morţi, spunînd că Dumnezeu va judeca pe fiecare în parte, invocînd textul din 2 Corinteni 5,10 “Pentru că toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată a Lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine ori rău.” Că Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele lui este foarte adevărat, dar că posibilitatea de a ne ruga pentru cei morţi este exclusă nu poate fi adevărat. Cum putem argumenta acest lucru?

Noi vedem că în Sfînta Scriptură se pune mare preţ pe rugăciunea unora pentru alţii: “Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii;”(1 Timotei 2,1) iar la Iacov 5,16 se spune: “Mărturisiţi-vă deci unuia altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului. ”

Deci, dacă rugăciunile noastre folosesc celor vii, cum dar să nu folosească şi celor morţi de vreme ce sufletele lor trăiesc?

— ÎN VECHIUL TESTAMENT SE FOLOSEAU RUGĂCIUNILE DE MIJLOCIRE PENTRU CEI ADORMIŢI?

Da, şi în Vechiul Testament avem mărturii de rugăciune pentru cei adormiţi. Astfel, la Macabei cartea a doua “Drept aceea sfînt şi cucernic gînd a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat.” (2 Macabei 42-46), iar Proorocul Baruh spune: “Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit.”(3, 4-5).

/parohiamacin4.org/

Facebook Twitter

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Name (necesar)

Email (necesar)

Site web

Comentariul

14 Comentarii
  1. Valentina Februarie 25, 2008 1:09 pm

    Este binevenit acest articol. Demult asteptam asa ceva.

  2. Mioara Coada Martie 11, 2008 11:34 am

    Nu s-a pomenit nimic despre colovele care se fac in timpul Postului Pastelui. Sunt sambete in fi vrut sa stiu care sunt aceste sambete, se poate? Multumesc mult

  3. Victor Martie 11, 2008 12:14 pm

    Coliva a fost introdusă în practica Bisericii după minunea sfântului Teodor Tiron, săvârșită la 50 de ani după moartea sfântului, în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), care dorind să-i batjocorească pe creștini, a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sf. Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimeni nimic din piață, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (coliva). Nu mult după aceasta, sărbătoarea a Sf. Mare Mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare a fost rânduită în calendar, pe vremea Patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397).

  4. theodor Mai 16, 2008 11:44 am

    e un articol excelent!iar cine crede in aceste vrajitorii si invataturi babesti sunt demni de mila!nu sunt de la Iisus Hristos ci de la satana tatal minciunii!a crede in strigoii si in fantome mai nou cazul din Medgidia e lipsa de cultura teologica!rade dracul de noi!

  5. laur Octombrie 4, 2009 9:49 pm

    cit timp dupa inmormintarea unui parinte trebuie sa tii post trupesc [adica sa nu ai raport sexual cu sotul sau sotia?]

  6. Victor Octombrie 5, 2009 8:31 am

    laur, despre doliu s-a discutat aici:
    http://www.logos.md/forum/showthread.php?t=623

  7. Valeria Decembrie 25, 2010 11:25 am

    1.Daca a fost o moarte naprasnica,ce se fac cu hainele raposatului?
    2.Se spune ca pina la 40 de zile in camera unde a stat raposatul se pun 2 pahare unu cu apa si unu cu vin si sufletul lui vine si bea din ele,este corect asa ceva?
    Multumesc mult,astept raspuns.

  8. Slavian Decembrie 27, 2010 12:47 am

    Pentru Valeria! 1. Hainele răposatului pot fi date de pomană pentru iertarea păcatelor lui(ei). 2. Cît despre paharele cu apă și vin nu este corect, este ceva strpin învățăturii bisericești. Corect este să pomeniți acea persoană în rugăciunile voastre din fiecare zi, precum și la Biserică la slujbe să o scriți spre a fi pomenită. Deasemenea este bine, după măsura posibilității, să faceți milostenie pentru el (ea). Aceste două momente practic sînt foarte importante, pe lîngă praznicele care se fac după rînduiala Biserici. Doamne ajută!

  9. Ionut Iunie 11, 2012 12:26 pm

    se stie ca prin unele zone ale tarii se practica “purtarea bărbii” in semn de doliu, pentru 40 de zile…exista vreun temei pentru asa ceva sau este vorba de o traditie? ma intereseaza acest lucru pentru ca am fost intrebat de o persoana si nu am stiut sa raspund.

  10. Victor Iunie 13, 2012 1:53 pm

    Ionut, e o traditie purtarea barbii in semn de doliu.

  11. pavel tinca Octombrie 30, 2012 9:24 pm

    Daca este necesar sa se dea patru prosoape cind facem parastas pentru raposati. Cind dam de pomana o farfurie de mincare daca putem sa-I pomenim pe toti cei raposati din rudele noastre sau se da pentru fiecare cite o farfurie.

  12. Victor Noiembrie 2, 2012 10:55 am

    Pavel, acestea sunt niste obiceiuri. Poti da pomene cate vrei si pentru cati vrei crestini raposati.

  13. antonelia vasile Ianuarie 28, 2013 6:21 pm

    este dine sa fac parastas de pomenire a mamei mele care face doi ani pe 6 mai in ziua de flori.am aflat multe si pentru aceasta multumesc mult.DOAMNE AJUTA

  14. stefy Iulie 12, 2013 11:54 pm

    La pomana de 6 saptamanii cu o seara inainte mebrii familiei au voie sa faca baie si sa arunce apa,sau nu se face face in casa decedatului…