Preacuviosul Părintele nostru Iacov Pustnicul

decembrie 9, 2007 Categoria: Calendar

Acest fericit Iacov ducîndu-se la muntele ce este treizeci de stadii de la oraşul Cirului zăbovea neavînd peşteră, nici casă, nici colibă, ca prin acestea să scape de fireştile nevoi. Trupul lui era legat cu lanţuri foarte grele pe sub cămaşa sa cea de păr, cu care erau legate şi gîtul şi mijlocul său. Asemenea avea lanţuri spînzurate împrejurul gîtului său, două pe partea dinainte şi două pe partea dinapoi, care petrecîndu-se prin cercul cel de jos de alăturea, închipuiau litera H; şi pe la coatele mîinilor avea cîte un lanţ de fier. Hrana lui era seara linte muiată. Iar din aceste osteneli el a secerat darurile Duhului Sfînt. Căci pe un prunc mort, pe care îl plîngea tatăl său care zicea către sfîntul:

„Ştiu, robule al lui Dumnezeu că poţi, numai nu te îngreuia a face rugăciune”. Sfîntul înduplecîndu-se de lacrimile tatălui, l-a înviat pe copil şi l-a dat sănătos în mîinile tatălui său. Din multele fapte ale sfîntului acestuia numai una să pomenim. Un oarecare aducea sfîntului apă de departe, de două ori pe săptămînă. Şi închipuindu-se diavolul pe sine întru asemănarea sfîntului, întîmpină pe la mijlocul căii pe cel ce ducea apă, şi luîndu-i apa îl trimitea acasă, pentru ca prin lipsa de apă să pună pe sfîntul în nedumerire. Iar o dată venea aducătorul de apă şi nesimţindu-l spurcatul diavol, l-a văzut bătrînul şi i-a zis: „Ce este aceasta, fiule? Multă vreme a trecut de cînd n-ai adus apă, şi am ajuns nu în mică supărare pentru lipsă de apă”. Iar acela i-a răspuns: „Pururea părinte, la ceasul şi ziua rînduită, eu aduc apă, dar tu, întîmpinîndu-mă, cînd într-un loc, cînd într-altul, nu-mi îngăduiai ca să vin aici”. Iar sfîntul a zis către dînsul: „De acum înainte, măcar de mii de ori de mă vei vedea că te întîmpin şi te opresc, sau te cert pe tine, fiule, să nu-mi dai vasul pînă ce nu vei ajunge la locul acesta”. Aşa nevoindu-se şi mare făcător de minuni făcîndu-se, întru bucurie s-a mutat către Domnul.