Romana

Русский

Cu noi este Dumnezeu!

Informatii Utile


Categorii articole:



Beţia de cuvinte duhovniceşti – Laurentiu Dumitru

iulie 2, 2007 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti

De la Revolutia din Decembrie pana astazi s-au editat, slava Domnului, mii de titluri de carte de spiritualitate ortodoxa. Mii de titluri in milioane de exemplare. Cu siguranta ele n-au ajuns doar in bibliotecile teologilor si oamenilor ce frecventeaza biserica. Cu toate acestea e de ajuns sa deschizi televizorul la stirile zilei si sa vezi ce anume troneaza in lumea noastra ce se vrea a fi crestina: „adulterul, desfranarea, necuratia, destrabalarea, inchinarea la idoli, fermecatoria, vrajba, certurile, zavistiile, maniile, galcevile, dezbinarile, eresurile, pizmuirile, uciderile, betiile, chefurile si cele asemenea acestora” pe care Sfantul Pavel le numeste generic faptele trupului (cf. Galateni 5, 19-21).
Unde sunt deci roadele cartilor duhovnicesti, ziditoare de suflet? De ce atat de putine roade? Si de ce la atat de putini oameni?

Se naste astfel intrebarea fireasca: Cati din cei ce cumpara si citesc carte duhovniceasca aplica in viata lor cuvintele de folos, cuvintele ziditoare de suflet? Unii, poate, s-ar putea grabi sa-mi raspunda: „Majoritatea din cei ce cumpara!”. Cred insa ca se pripesc. La milioanele de exemplare de carti ortodoxe tiparite, in lumea noastra ar trebui sa domneasca „dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia” (cf. Galateni 5, 22-23). Insa nu le poti observa decat ici si acolo, ceea ce confirma parca, inca o data, cuvantul Mantuitorului care numeste pe crestini „turma mica” (cf. Luca 12, 32). Durerea si nedumerirea noastra insa ramane.

E nevoie de lectura ziditoare de suflet, ea trebuie sa fie in meniul nostru duhovnicesc de fiece zi. Parintele Teofil, imi amintesc, recomanda sa citesti Scriptura, in special Noul Testament, si scrierile Parintilor pentru a-ti hrani mintea cu cuvinte mantuitoare. Ele nu-ti pot veni in minte daca nu le-ai pus acolo, spune Cuviosul. Reamintirea cuvintelor ziditoare e de folos in lupta cu gandurile desarte, pacatoase. Dar viata crestina nu se rezuma la atat, Parintele Teofil recomandand in multe din cuvintele sale, angajarea intr-o viata crestina autentica, deci trairea cuvintelor celor ziditoare. Dupa cum vedem cuvintele cartilor ziditoare nu zidesc prin ele insele, ci devin „de folos” doar daca ne hotaram a le implini in viata noastra.

Din nefericire, multi dintre noi suntem fanii credintei, spectatori ai ei, colectionari de cuvinte frumoase! A trecut vremea luptei crestinilor cu leii in arene, nu intelegem insa ca astazi trebuie sa luptam cu leii patimilor din noi, sa aplicam la viata noastra cuvintele duhovnicesti pe care le citim.

Rasfoind des la standurile de carte noile aparitii, aud discutiile pe care le poarta unii crestini interesati de carte duhovniceasca. Unii compara cuvintele intre ele, altii spun ca un anume sfant e „mai tare” ca altul, ca nu stiu care parinte „le zice bine!„, sau ca „e beton!„. Altii, pare-mi-se mie, pasionati de scrierile Areopagitului sau ale lui Grigorie Palama, trec cu vederea cartile usurele (light) ca cele ale Parintilor Cleopa, Arsenie, Porfirie, Paisie sau ale Cuviosului Siluan, de buna seama ele fiind considerate „platitudini duhovnicesti” dupa cum se exprima, jenandu-se tare, Cristian Badilita cand vorbea de scrierile Sfantului Siluan.

Acestor cititori doar ai raftului cu polemici si scolii din vremea patristicii le recomandam sa se mai coboare, in unele rastimpuri, la cartuliile acestea usurele, caci vor afla mare folos.

Astazi multi dintre noi colectionam carte duhovniceasca, conferinte / predici pe suport electronic (in format mp3 pe Cd-uri). Nu mai avem loc de ele. Ne imbatam cu vorbe frumoase. Am auzit multi tineri la iesirea de la o Conferinta sustinuta de un parinte duhovnicesc spunand: „A fost frumooooos„! Ma tem ca multi dintre noi reducem credinta la estetica. Nu mai cautam sa ne folosim pentru viata noastra, ci cautam cuvinte ce suna frumos. Colectionam cuvinte, ca sa fie acolo. Eu insumi faceam colectie de astfel de vorbe. Imi amintesc cum m-a smerit staretul de la Lainici in urma cu vreo 8-9 ani. I-am cerut un cuvant de folos si mi-a raspuns intrebandu-ma daca am de gand sa-l si aplic la viata mea. ,Depinde.” i-am raspuns. Staretul imi face un semn cu mana inspre pangarul cu carti si-mi zice: ,Iata, o gramada de cuvinte de folos”. ,Le-am cam citit” raspund, pentru ca, intr-adevar, aveam majoritatea titlurilor ce se gaseau acolo. ,Si le-ai si pus deja in practica de mai cauti alte cuvinte?”. ,Nu, nici macar o mica parte”. Mi-am amintit apoi de un cuvant din Pateric care spune ca unui frate ce i se daduse ascultare sa citeasca intreaga Psaltirea nu reusise sa citeasca decat primul verset al ei: „Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut” (Psalmi 1, 1). Intrebat de ce n-a ispravit Psaltirea, acesta spune smerit ca n-a pus inca in lucrare cuvantul primului verset, dar cand va aplica cele spuse acolo va trece mai departe cu cititul. Decat sa nu traim ce citim, mai bine sa citim mai putin si cu folos.

Nu spun ca trebuie sa fim ignoranti, Doamne pazeste! Desi sunt convins ca-n rai sunt multi din aceia care au crezut ca Mina e o sfanta, nu un sfant sau care spuneau incorect „Doamne Doamne cerestate„, Scriptura spune: „fiti dar intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii” (Matei 10, 16). 

Stim ca au fost parinti care nu citeau tomuri intregi, dar aveau inima smerita (exemplul din Patericul athonit cu parintele ce credea ca Inaltarea e o sfanta, insa era facator de minuni este antologic). De asemenea, Cuvioasa Maria Egipteanca, icoana pocaintei, stim ca s-a mantuit fara sa fi citit un colt de carte sfanta, insa pentru nevointa si smerenia ei, Dumnezeu a revarsat Cuvintele Vietii vesnice in inima ei.

Aceste exemple de prin Vietile sfintilor si patericuri nu ne indeamna la ignoranta, ci ne invata sa avem smerenie, sa nu ne semetim, sa nu ne incredem prea mult in noi, in cunostintele noastre.

A fi ignorant astazi e o catastrofala carte de vizita, mai ales ca ignoranta poate fi nascuta din indiferenta, pentru ca astazi nu mai poti spune ca n-ai putut avea acces la scrierile Parintilor. Imi spunea cineva: ,Ehe, pe vremuri, inainte de Revolutie, pai ce, gaseai scrierile Sfintilor Parinti.? Dar acum sa tot citesti si sa te folosesti de Cuvintele Parintilor.”. Imi spunea duhovnicul cat de greu se gaseau, spre exemplu, cartile Sfintilor Serafim de Sarov sau Teofan Zavoratul. Erau de gasit doar dactilografiate sau copiate de catre vreun crestin mai ravnitor. Azi insa ele sunt pe toate tarabele, dar nu stim sa le mai pretuim. Mai grav decat ignoranta este sa nu aplici ceea ce citesti.

Exista in majoritatea dintre noi o prapastie intre a sti si a face. Oare de ce nu ne temem ca Hristos va da pe fata aceasta prapastie dintre cat am cunoscut din cele mantuitoare si cat am trait?

E o vorba care spune ca ,se vor deschide cartile la Judecata”. E vorba de vadirea celor savarsite de noi in viata aceasta trecatoare. De cate ori imi amintesc vorba asta ma gandesc insa nu la Cartea Vietii care se va deschide, ci ma gandesc ca se vor deschide, pentru ultima oara in fata noastra, cartile ziditoare de suflet pe care le-am citit si atunci un inger ne va „talcui” nu intelesul adanc al unor pasaje dificile, ci ne va arata toate cele spre folos pe care le-am ignorat sau chiar dispretuit, pe cele pe care le-am considerat ca nu-i de nasul nostru intelectual.

Cred ca fiecare carte ziditoare de suflet parcursa ne va judeca pe noi. Sa ne rugam insa Bunului Dumnezeu sa nu ne judece dupa cuvintele cartilor pe care le citim, caci unii dintre noi, la cat am acumulat din zestrea Parintilor, ar fi trebuit sa fim deja imbracati in Lumina, insa inca mai bajbaim in intuneric!

 

In ce priveste cititul, una este a citi pentru a strange cunostinte, iar alta a citi pentru a te zidi. Cand citesti ca sa acumulezi informatie, trebuie sa citesti mult; cand citesti ca sa te zidesti nu tre­buie sa citesti mult, ci doar sa cada in inima ceva din cele citite – si atunci opriti-va si cugetati, straduindu-va sa va lamuriti lucrul acela, adancindu-l mai mult in inima. Asta este totuna cu a-l preface in obiect al cugetarii la cele dumne­zeiesti. Asa va veti hrani si dezvolta sufletul, nu-l veti umple ca pe un sac… (Sfantul Teofan Zavoratul – Mantuirea in viata de familie)

Laurentiu Dumitru

Lasa un comentariu

Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.

Trebuie sa fii logat pentru a comenta.