Răspuns celui ce condamnă Biserica Ortodoxă – de Sfîntul Ambrozie de la Optina

octombrie 16, 2009 Categoria: Articole, Religii si secte, Sfintii de la Optina

Scrisoarea d-voastră de pe 25 februarie am primit-o, dar din pricina stării mele bolnăvicioase si lipsei de timp nu v-am putut răspunde. Îmi scrieŢi despre fratele mai mare, care e om bun si a fost si un bun creŞtin, însă acum din cauza confruntărilor contemporane s-a tulburat în privinŢa învăŢăturii Bisericii Ortodoxe; si mă rugaŢi pe mine păcătosul să-i scriu ceva pentru întărirea lui în adevăr. Dacă fratele d-voastră mi-ar fi scris el însuŞi despre aceasta, atunci i s-ar mai fi putut răspunde. Dar asa cum el singur nu-mi scrie nimic, apoi nu stă în firea lucrurilor ca eu să-i scriu lui despre ceva. Dar cred că pot să vă scriu d-voastră cîteva cuvinte despre părerile greŞite ale fratelui. Iar d-voastră veti decide singură, după cum ŞtiŢi.

1. Fratele d-voastră vă scrie că „evangheliŞtii au foarte puŢine dogme”.

Dogmele principale ale Bisericii Ortodoxe sunt numai două: dogma despre Sf. Treime si dogma despre întruparea Fiului lui Dumnezeu. Despre aceste două dogme vorbeŞte toată Evanghelia. Dar scurt si pe înŢeles acestea sunt expuse în introducerea oricărei psaltiri. Cartea aceasta poate fi găsită oriunde, nu numai în bisericile din sate, ci si în casele particulare ale ortodocŞilor. D-voastră singură veti citi si îi puteŢi arăta si fratelui.

2. Fratele d-voastră scrie: „dogmele – sunt poziŢii clar formulate. Dogmele au fost alcătuite la Soboarele Ecumenice”.

Dogma nu este o poziŢie omenească clar formulată, ci adevărul dumnezeiesc despre Dumnezeu, adevăr pe care oamenii singuri nu l-ar fi putut concepe, dacă nu ar fi fost descoperit de ÎnsuŞi Dumnezeu. Adevărul îl poti examina, adevărul îl poŢi cunoaŞte, adevărul îl poŢi susŢine. Însă adevărul nu poate fi presupus. Oamenii buni nici nu se exprimă astfel.

3. Fratele d-voastră susŢine: „De la dogme pînă la duhul creŞtin, ca si pînă la steaua de pe cer”.

Nu este adevărat. Cînd Fiul lui Dumnezeu întrupat a descoperit ucenicilor Săi – Apostolii, dogma despre Sf. Treime, spunînd: „mergînd, învăŢaŢi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui si al Fiului si al Sfîntului Duh”, atunci de această dogmă a legat inseparabil si învăŢătura despre duhul creŞtin, zicînd: „Învătîndu-le să păzească toate cîte v-am poruncit vouă” (Mt. 28, 19-20). Tuturor celor cu judecată sănătoasă le este cunoscut că duhul creŞtin si împreună duhul lui Hristos constă în respectarea poruncilor lui Hristos. Iar fratele d-voastră a născocit un alt duh creŞtin. Dar cum poate fi duh creŞtin fără Hristos? Acesta este un fel de duh născocit, si asa-zis improvizat, si nicidecum nu e vrednic a fi numit cu nume creŞtin, deoarece gîndeŞte să-i iubească pe toŢi fără părtinire, atît pe creŞtini, cît si pe turci si pe păgîni. Hristos însă, Domnul, în învăŢătura Sa a pus diferenŢă între aceŞtia, spunînd în Evanghelie: „iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ti fie Ţie ca un păgîn şi vameŞ” (Mt. 18, 17). Dar chiar si ÎnsuŞi Atotbunul Domn pe cei drepŢi îi iubeŞte, iar pe cei păcătoŞi doar îi miluieŞte. Iar adevăraŢii creŞtini, imitînd pe Domnul, procedează la fel: arătînd pentru toŢi compasiune si îngăduinŢă, dragoste deplină însă arătînd numai pentru drept-credincioŞi.

4. Fratele d-voastră spune: „eresul este abaterea de la părerea majorităŢii”.

Nu este adevărat. Eresul este abaterea de la adevărul dumnezeiesc si nu de la părerea majorităŢii. Nu majorităŢii a încredinŢat Domnul adevărul, spunînd: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăŢia” (Luca 12, 32). Biserica Catolică numără de cîteva ori mai mulŢi adepŢi decît Biserica Ortodoxă, dar abătîndu-se de la adevăr, s-a abătut în eres. „Eres” provine de la cuvîntul grec „atrew” alegere. Biserica adevărată primeŞte toată Scriptura, atît cea veche cît si cea nouă, în tot cuprinsul si plinătatea ei. De exemplu: într-un loc din Sfînta Evanghelie Domnul spune: „Iar cînd va veni Mîngîietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (In. 15, 26). Iar în alt loc al Evangheliei e spus că Domnul, dăruind Sf. Apostoli puterea de a dezlega păcatele, suflînd peste ei, le-a zis: „LuaŢi Duh Sfînt. Cărora veŢi ierta păcatele, le vor fi iertate si cărora le veŢi ţine, vor fi Ţinute” (In. 20, 22-23). Biserica Ortodoxă acceptînd amîndouă aceste lucruri, mărturiseŞte că Duhul Sfînt purcede de la Tatăl si se transmite celor drepŢi prin Fiul. Biserica Catolică însă, lăsînd la o parte primul pasaj din Evanghelie si cuvintele Domnului, si bazîndu-se numai pe pasajul al doilea, susŢine că Duhul Sfînt purcede si de la Fiul, si prin aceasta introduce în dogma Sf. Treimi două începuturi. Absurditatea căreia se descoperă si prin asemănarea cu soarele. De la soare se naŞte lumina si purced razele. Nimeni nu susŢine că razele purced si de la lumina solară, ci doar că fără lumina solară razele nu au strălucire. AŞa si Arie a lansat o erezie grozavă pe temeiul a două pasaje evanghelice, lăsînd esenŢialul la o parte. La evanghelistul Ioan, Domnul, spunînd despre egalitatea Sa cu Tatăl după Dumnezeire, a zis: „Eu si Tatăl Meu una suntem” (In. 10, 30), În alt loc zicînd că El, după firea omenească, e mai mic decît Tatăl, a spus: „pentru că Tatăl este mai mare decît Mine” (In. 14, 28). Arie, alegînd pentru susŢinerea părerii lui al doilea pasaj, si respingîndu-l pe primul, a lansat un eres dăunător. AŞa au procedat şi toŢi ereticii, sustinînd învăŢătura lor greŞită pe pasaje selectate din Sfînta Scriptură, însă adevărata învăŢătură se susŢine prin toată plinătatea Sfintei Scripturi.

5. Fratele d-voastră atribuie ura si vrăjmăŞia adevăraŢilor păstori ai Bisericii ce s-au adunat la Soboarele Ecumenice.

Nu este drept. Dacă a fost ură si vrăjmăŞie, asta numai din partea ereticilor. Însă adevăraŢii păstori se adunau la Soboare din dragoste către aproapele si pentru liniŞtirea adevăraŢilor creŞtini tulburaŢi de dezbinările si învăŢăturile greŞite ale ereticilor; în al doilea rînd, pentru examinarea si confirmarea adevărului, după porunca Domnului: „CercetaŢi Scripturile că socotiŢi că în ele aveŢi viaŢă veŞnică. Si acelea sunt care mărturisesc despre Mine” (In. 5, 39). În al treilea rînd păstorii Bisericii se adunau din cînd în cînd la Soboare pentru apărarea adevărului si după obligaŢiile lor, pentru că Domnul numeŞte nevrednici pe acei păstori care, văzînd pe eretici, care ca niŞte lupi sfîŞie turma lui Hristos, nu îi alungă pe aceia, ci se eschivează de la apărarea dîrză a turmei lor.

6. Fratele d-voastră zice: „eu consider că poate să existe un om care recunoaŞte toate dogmele credinŢei si cu toate acestea să fie foarte departe de duhul creŞtin”.

Adevărat că uneori, cu părere de rău, se întîmplă si astfel. Numai că aceŞti oameni, dacă vor voi să-si corecteze viaŢa lor, foarte uŞor capătă calea mîntuirii. Cine are noŢiuni greŞite, confuze despre credinŢa si adevărul creŞtin, aceluia nu-i este lesne să capete mîntuire, chiar si cînd va voi. Cu atît mai mult e imposibil pentru el să aibă duhul creŞtin si duhul lui Hristos.

Din toate cuvintele fratelui d-voastră se vede că el a nimerit în secta indiferenŢilor, care învaŢă: crezi precum doreŞti, numai să ai dragoste fată de aproapele. IndiferenŢii Ţin să-si susŢină părerea lor pe învăŢătura lui Ioan Teologul. Dar în epistolele acestuia este spus că în afară de duhul lui Hristos este duhul linguŞirii si duhul antihristului. De aceea Sf. Ioan îi avertizează ca să nu credem oricărui duh, ci să cercăm duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu (I In. 4, 1).

7. D-voastră scrieŢi că fratele a absolvit cursul UniversităŢii din Petersburg.

Dacă cineva ar sta să convingă pe fratele d-voastră că nu e nevoie să înveŢi la gimnaziu, nici la universitate, numai să ai dragoste către aproapele si vei primi o funcŢie bună în judecătoria regională, sau chiar la palatul de justiŢie, ar crede oare fratele d-voastră aceasta? La fel trebuie să gîndească si despre aceea că este cu neputinŢă să aibă duhul lui Hristos cel care nu are o cunoaŞtere corectă si adevărată despre dogmele credinŢei creŞtine.

Din lipsa de timp si din pricina sănătăŢii slabe nu am posibilitate să vă scriu mai mult. Ci pe scurt vă voi spune: dacă fratele d-voastră e un om sincer si conŞtiincios, precum scrieŢi, atunci să se roage cu credinŢă Domnului nostru Iisus Hristos, ca să-l lumineze în adevăr, iar după aceea să citească, de asemenea cu credinŢă, „Mărturisirea Ortodoxă” de Petru Movilă.

Cum va rîndui Atotbunul Dumnezeu pentru fratele d-voastră aŞa să si fie. Domnul voieŞte ca toŢi să se mîntuiască si la cunoŞtinŢa adevărului să vină.

Apropiata Luminată Sărbătoare a Învierii lui Hristos vă doresc să o întîmpinaŢi în bucurie si alinare duhovnicească.

31 Martie 1875

/sihastru.net/