(15/28 noiembrie)
Rugaciunile incepatoare:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Condacele si Icoasele:
Condacul 1:
Între Sfintii Pãrinti ai fost biruitor, cel ce în aceastã lume decãzutã spre pãrinteasca îmbrãtisare a cuviosilor celor din vechime ne cãlãuzesti, ca o punte peste adîncul necredintei. O, fratilor, nu plîngeti, ci vã veseliti, cãci avem un neclintit îndrumãtor: Bucurã-te, Sfinte Paisie, dumnezeiascã punte cãtre Sfintii Pãrinti!
Icosul 1:
Ca înger în trup ai crescut din fragedã pruncie, pururea pe buze psalmi avînd si a inimii bãtaie dumnezeiascã slujbã. Pentru tinereasca ta neîntinare mãrire aducîndu-I lui Dumnezeu, aceste laude îti cîntãm:
Bucurã-te, a îngerilor si a Sfintilor uimire;
Bucurã-te, cãci multi au fost chemati, tu însã ai fost ales;
Bucurã-te, cel ce ai semãnat cu lacrimi, pentru a secera cu bucurie;
Bucurã-te, cel ce din pruncie ai iubit curãtia si tãcerea;
Bucurã-te, Sfinte Paisie, dumnezeiascã punte cãtre Sfintii Pãrinti!
Condacul 2:
Cãutînd sã cunosti ceea ce întrece cunostinta, încã din tineretile tale ai dorit sã primesti tunderea cea cãlugãreascã. Atît de fierbinte ti-era dorul dupã Dumnezeu, încît toti cei ce te priveau ori auzeau de tine erau uimiti de rîvna si de iubirea ta de liniste, si toti Îl mãreau pe Dumnezeu cîntînd: Aliluia!
Icosul 2:
În tinerete ai primit pregãtire în cetatea Kievului si ai fost învãtat despre lucrurile acestei lumi, despre dumnezeii cei pãgîni si filozofi, însã dorind cunoasterea celeilalte lumi, ai lepãdat toate învãtãturile, cu nãzuinta de a intra la îngereasca scoalã a cãlugãriei. Din pricina aceasta îti cîntãm tie:
Bucurã-te, cã din neamul tãu ca un ales te-ai înãltat;
Bucurã-te, cã numai stiinta lui Dumnezeu ai voit sã o înveti;
Bucurã-te, cel ce ai dorit sã devii monah, dîndu-ti seama de nestiinta ceasului mortii;
Bucurã-te, care nu ai dorit doar întelepciunea limbii;
Bucurã-te, cel ce de dragul Adevãrului ai pãtimit;
Bucurã-te, Sfinte Paisie, dumnezeiascã punte cãtre Sfintii Pãrinti!
Condacul 3:
Cu rîvnã arzãtoare te-ai aplecat asupra Sfintelor cãrti ale Pãrintilor, udînd si rãsãdind cu grijã fiecare cuvînt în caldul pãmînt al inimii tale. Pãrãsindu-i pe toti cei dragi si lumea, îndelungatã viatã de perelinãri ai început, cãutînd un învãtãtor duhovnicesc. Cu lacrimi stropindu-ti calea, pururea Îi cîntai lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3:
Vãrsînd lacrimi ca mirul cel de mult pret si rugîndu-te cu inimã înfrîntã, nestiind încotro sã purcezi, ti s-a aprins în suflet dorul de perelinare si astfel ai plecat din cetatea Kievului, cãlãtorind cu duhul întristat ca un biet strãin si cãutîndu-ti patria cea cereascã. De la Domnul ai primit smerita cugetare si dreapta socotealã, asa cã-ti strigãm tie acestea:
Bucurã-te, pelerin al rîvnei si rãbdãrii;
Bucurã-te, cel care cu lacrimi amare ai adãpat sãmînta dragostei lui Dumnezeu;
Bucurã-te, dîrz si neclintit iubitor al adevãrului;
Bucurã-te, cã numai în ceruri ti-ai sfîrsit amarnica ta cãlãtorie;
Bucurã-te, pelerin de filocalicã întelepciune;
Bucurã-te, Sfinte Paisie, dumnezeiascã punte cãtre Sfintii Pãrinti!
Condacul 4:
În lung si în lat ai cãutat prin mînãstiri un pãrinte duhovnicesc si un bãtrîn care sã se necãjeascã cu tine si sã-ti deschidã cu drag cealaltã lume, însã nici unul n-ai aflat. Luptînd împotriva furtunii cugetelor de îndoialã, cãlãtoria pãmînteascã ti-ai continuat-o, pururea strigînd lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4:
Plîngînd fãrã de mîngîiere, maica ta s-a pogorît întru adîncã supãrare la dorinta ta de a muri monahiceste acestei lumi, însã tu n-ai pregetat a urma Pãrintilor de demult pe calea cea strîmtã cãtre ceruri, apoi, precum ai deschide o carte, ochii inimii ei de lumea Sfintilor Pãrinti au fost deschisi, cãlãuzind-o si pe dînsa cãtre viata cea cãlugãreascã. Asadar, acum aceste laude îti cîntãm:
Bucurã-te, cel pe care nici un lant al lumii acesteia nu te-a încãtusat;
Bucurã-te, cel ce maica ti-ai slobozit-o din grozãvia acestei lumi;
Bucurã-te, cel care pãmîntul cel rece al Rusiei cu ale tale fierbinti rugãciuni l-ai încãlzit;
Bucurã-te, cel ce în cuptor ai fost încercat si te-ai arãtat a fi lãmurit;
Bucurã-te, vas de neîncetatã rugãciune;
Bucurã-te, apãrãtor al cãilor Pãrintilor celor din vechime;
Bucurã-te, Sfinte Paisie, dumnezeiascã punte cãtre Sfintii Pãrinti!
Condacul 5:
În curãtie iubindu-L pe Dumnezeu din tineretile tale, o, minunate Paisie, împreunã cu prietenii tãi ai fãcut un neclintit jurãmînt: ca niciodatã sã nu sãlãsluiesti în mînãstiri în care-i slavã, tihnã si trupeascã înlesnire, ci sãrãcia lui Hristos s-o urmezi. Ai scuturat astfel toatã apãsarea pãmînteascã si cu dumnezeiascã dragoste bãtînd puternici, pe aripi de post si rugãciune spre Soarele dreptãtii te-ai înãltat, strigînd: Aliluia!
Icosul 5:
Al sufletului ochi fiindu-ti fãrã ascunzisuri, ca un adevãrat ucenic al lui Hristos întreaga fãtãrnicie ai urît si rãstignindu-te lumii, tot binele cel pãmîntesc ai lepãdat, spre a pãsi pe urmele Stãpînului. Ajuns-ai astfel cuvios al celor cuviosi, cãlãuzindu-ti ucenicii pe calea ce tu o ai bãtãtorit. De mînã îndreaptã-ne, rugãmu-ne, si pe noi, cei orbiti de patimi si ologiti de trîndãvie, dar care cu dragoste îti cîntãm:
Bucurã-te, suflet curat, neîntinat de aluatul fariseilor si al saducheilor;
Bucurã-te, israelit adevãrat în care nu este viclesug;
Bucurã-te, iubitor al chipului cãlugãresc nemãsluit;
Bucurã-te, cãci aflat-ai cea ce cu frîngere de inimã ai cãutat;
Bucurã-te, ale cãrui comori si inimã au fost cu Dumnezeu în ceruri;
Bucurã-te, cel care cu bogate haine de nuntã fiind învesmîntat, n-ai avut nevoie de zdrentele murdare ale Mariei în desert;
Bucurã-te, Sfinte Paisie, dumnezeiascã punte cãtre Sfintii Pãrinti!
Condacul 6:
Pînã la Sfîntul Munte al Athosului cercetînd în singuraticã vietuire de lipsuri si chinuri, acolo te-ai sãlãsluit. Suferit-ai foame, sete, boalã si necaz, însã nicãieri tînjita legãturã dintre un fiu si al sãu duhovnicesc pãrinte nu era de aflat. Nãvãlirile patimilor, diavoli si chiar moarte înfruntînd, nicicînd n-ai încetat a striga: Aliluia!
Icosul 6:
Departe lepãdînd înselãciunea diavoleascã si asupra tuturor ispitelor fãcîndu-te biruitor, ai fost cercetat din a lui Dumnezeu fãgãduintã de cãtre cel ce întru monahism te-a tuns, de Staretul Vasile, care învãtîndu-te felurite vietuiri cãlugãresti, a plecat, singur lãsîndu-te iarãsi. Noi, cei care fii sub mantie îti suntem, tie astfel îti strigãm:
Bucurã-te, cel care suferit-ai cu trupul pentru ca sã încetezi a mai pãcãtui;
Bucurã-te, mare binefãcãtor al Muntelui Athos;
Bucurã-te, mirarea îngerilor si diavoleascã ranã;
Bucurã-te, nevoitor care ai înaintat din putere în putere;
Bucurã-te, cãci în a ta sãrãcie aveai lumea întreagã;
Bucurã-te, Sfinte Paisie, dumnezeiascã punte cãtre Sfintii Pãrinti!
Condacul 7:
Pe cînd duceai viatã de ostenealã si în Sfîntul Munte Athos, dorind a descoperi taina cea din veac ascunsã, ti-a fost trimis de Dumnezeu un împreunã-nevoitor. Poruncile lui Dumnezeu truditu-te-ai cu dînsul a le face si într-un suflet fiind, si voile în fata celuilalt tãindu-si-le fiecare, ai dragostei adevãrate pentru Dumnezeu mostenitori amîndoi v-ati fãcut, strigînd: Aliluia!
Icosul 7:
Avînd deplinã pace în nevointã, ostenindu-te, arzînd cu duhul si în desãvîrsitã smerenie si dragoste de Dumnezeu înaintînd, ai fost cercetat de multi care doreau sã fie ucenicii tãi si împotriva vointei tale îngãduitu-i-ai pe toti acesti copii ai tãi care nãdãjduiau spre ale tale iubitoare îndrumãri (povãtuiri), înmulteascã-ti-se fiii, asa încît împreunã sã ne socotesti chiar si pe noi, cei care-ti cîntãm tie:
Bucurã-te, cel ce vrerea proprie o ai tãiat si ai ajuns voia lui Dumnezeu;
Bucurã-te, al traditiei Apostolilor mostenitor;
Bucurã-te, înnoitorul vietii de obste;
Bucurã-te, cel ce te-ai silit a lua prin strãduintã Împãrãtia Cerurilor;
Bucurã-te, cel ce inima îndureratã cu dragoste o ai îmbrãtisat;
Bucurã-te, cel ce cu smeritã cugetare pe toti i-ai povãtuit;
Bucurã-te, Sfinte Paisie, dumnezeiascã punte cãtre Sfintii Pãrinti!
Condacul 8:
Dobîndind o turmã de ucenici care lumea cea desartã a o pãrãsi si cugetele spre lucrurile cele dumnezeiesti a le îndrepta au dorit, fost-ai ales de cãtre Dumnezeu al fiilor pãstor. Cãutat-ai o datã un pãrinte duhovnicesc, acum însã tu esti duhovnicescul pãrinte care la ceruri ne înalti pe noi, cei ce lui Dumnezeu Îi strigãm: Aliluia!
Icosul 8:
Întãrind viata cea de obste, din copierea vechilor scrieri ale Pãrintilor ai fãcut tinta de cãpãtîi a mînãstirii. Pururea cãutînd un sãlas în care sã te adîncesti în lumea marilor Sfinti Cuviosi locuitori în pustie, dorit-ai din inimã sã pregãtesti spre tipãrire manuscrise cãlugãresti, de dragul viitorilor cãutãtori de Dumnezeu si al nostru, care cu pocãintã îti cîntãm:
Bucurã-te, iubitor pãrinte al celor alungati si singuri;
Bucurã-te, vãzãtorule de Dumnezeu;
Bucurã-te, mult-pãtimitorule;
Bucurã-te, cel care te-ai jertfit pentru copiii tãi;
Bucurã-te, rãsãritul cel nou al vietii cãlugãresti;
Bucurã-te, cel ce cu lacrimile tale ai adãpat pomul cel adormit al stãretiei;
Bucurã-te, blînd mustrãtor al sufletelor pe care le-ai îndemnat spre portile Raiului;
Bucurã-te, Sfinte Paisie, dumnezeiascã punte cãtre Sfintii Pãrinti!
Condacul 9:
Cetele îngeresti în ceruri neîncetat te mãresc, cãci în cinul cãlugãresc atît de multi ai adus, încît mînãstirea ta s-a umplut pînã peste margini. Ai pornit astfel spre pãmîntul Moldovei ca sã durezi o cetate monahiceascã, pururea învãtîndu-ti fiii în rugãciunea inimii si în smerenie. Asa povãtuieste-ne pe calea mîntuirii si pe noi, cei ce lui Dumnezeu Îi cîntãm: Aliluia!
Icosul 9:
Urmînd chinurile lui Hristos si pe urmele cuviosilor celor din vechime pãsind, ai fost cãpetenie biruitoare în rãzboiul cel duhovnicesc, avînd rugãciunea ca sabie si scrierile Sfintilor Pãrinti ca ochi ai sufletului prin care ti s-a dãruit vedere dincolo de aceastã lume. Pentru aceasta îti strigãm:
Bucurã-te, cel care ai urmat pasii Sfîntului Antonie cel Mare;
Bucurã-te, reziditor al vietii chinoviale ca pe vremea Sfîntului Pahomie cel Mare;
Bucurã-te, cel ce în nord Tebaida Egiptului ai reînviat-o;
Bucurã-te, cel în care toatã nevointa crestineascã s-a cuprins;
Bucurã-te, mîngîietor al cãlugãrilor necãjiti din vremurile de pe urmã;
Bucurã-te, Sfinte Paisie, dumnezeiascã punte cãtre Sfintii Pãrinti!
Condacul 10:
În anii de osteneli, noapte si zi, cu pana de copist ai întocmit scrierea cea duhovniceascã ce se cheamã Filocalia. Cum inima ta odihnã a aflat în aceste duhovnicesti învãtãturi de neîncetatã rugãciune lãuntricã, tãcere si nevãzut rãzboi, si noi pretuim osteneala ta de iubire si lui Dumnezeu Îi strigãm: Aliluia!
Icosul 10:
Vãzînd mãretia ostenelilor tale si harul dat tie de cãtre Dumnezeu, inimile ni se fac neputincioase. Cum oare în viata cea fãrã de sfîrsit parte cu tine sã avem noi, cei ce poruncile tale am dispretuit? Ai milã de noi, cei nãruiti, care cu jale îti strigãm si zicem:
Bucurã-te, cel ce pana de copist în cerneala smereniei ai înmuiat-o;
Bucurã-te, cel care cuvintele Sfintilor Pãrinti pe zapisul inimii le-ai înscris;
Bucurã-te, cel ce mintea Pãrintilor ai dobîndit;
Bucurã-te, cel care cãrtile duhovnicesti ca pe holdele de grîu le-ai secerat;
Bucurã-te, cãci precum o albinã strîngînd nectar, dulcile ziceri ale Pãrintilor celor din vechime le-ai adunat;
Bucurã-te, culegãtor al „florilor de cîmp” de filocalicã întelepciune;
Bucurã-te, Sfinte Paisie, dumnezeiascã punte cãtre Sfintii Pãrinti!
Condacul 11:
Duioase cîntãri eu, desi nevrednic, tie îti dãruiesc, cãci a cui inimã poate sã nu-ti cînte lin, cu lacrimi, auzind de a ta Sfîntã viatã; cãci si sufletul cînd s-a despãrtit de trup dupã o întreagã viatã de pasnicã amãrãciune, n-a încetat a cînta: Aliluia!
Icosul 11:
Cunoscînd mai dinainte ziua grabnicei tale plecãri cãtre cealaltã lume, ostenelile nevointei tale nu le-ai împutinat, ci sporitu-le-ai din dragoste pentru Dumnezeu. Ai plecat de la noi, unit fiind cu Dumnezeu, o, Sfînt Pãrinte al nostru si învãtãtor. Noi, ai tãi fii duhovnicesti, orfani rãmasi acum, nu încetãm a cînta:
Bucurã-te, vãzãtor care mai dinainte zãrit-ai cînd vei pleca spre cealaltã lume;
Bucurã-te, cãci pentru singurul lucru care trebuie ai vietuit si ai murit;
Bucurã-te, cã vãzîndu-ti pletele albite de patristicã întelepciune, tie ne închinãm;
Bucurã-te, cel care cu Dumnezeu te-ai contopit;
Bucurã-te, cel ce trimis-ai ucenici sã semene mintea Pãrintilor;
Bucurã-te, sãmîntã înfloritoare de strãveche întelepciune;
Bucurã-te, Sfinte Paisie, dumnezeiascã punte cãtre Sfintii Pãrinti!
Condacul 12:
Desi de cuvintele tale cele dulci si de a ta fatã luminoasã am fost lipsiti a le privi, ca singurã mîngîiere în necazuri avem a ta cereascã mijlocire si mostenirea ta cea fãrã de sfîrsit ce vine spre a noastrã caldã îmbrãtisare. Osteneala de dragoste neclintiti tinînd, lui Dumnezeu Îi strigãm: Aliluia!
Icosul 12:
În patria ta cereascã te-ai unit acum de-a pururi cu ai tãi iubiti învãtãtori, Pãrintii din vechime. Cum în lumea cea mai presus de ceruri a îngerilor si a Sfintilor te afli, rugãmu-te de scaunul lui Hristos sã te apropii pentru a sufletelor noastre mîntuire, aceste cîntãri zicîndu-ti:
Bucurã-te, cãci urmele tale ce duc cãtre Împãrãtia Cerurilor vom urma;
Bucurã-te, cã Dumnezeu a descoperit frumusetea rugãciunii tale;
Bucurã-te, cãci nu esti din aceastã lume;
Bucurã-te, al mînãstirilor înnoitor si insuflarea cãlugãrilor;
Bucurã-te, cel ce ai reaprins lumina stãretiei, lãsînd lant viu de ucenici;
Bucurã-te, cãci pe acest pãmînt fiind, mintea si inima ti-erau în ceruri;
Bucurã-te, Sfinte Paisie, dumnezeiascã punte cãtre Sfintii Pãrinti!
Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)
O, mult lãudate si prea fericite Pãrinte Paisie, primeste aceastã smeritã rugãciune a noastrã, fiind ferit prin smerenie urcatã pe învãtãturile Sfintilor Pãrinti cãtre înãltimile rugãciunii, ajutã-ne pe noi, care nu stim cum sã ne ostenim si cum sã ne rugãm. Îndurã-te de noi, ucenicii tãi cei fãrîmati, învãtîndu-ne dragostea de cele bune si slobozindu-ne de chinurile cele viitoare pe toti cei ce lui Dumnezeu Îi cîntãm: Aliluia!
Apoi se zice iarasi Icosul 1:
Ca înger în trup ai crescut din fragedã pruncie, pururea pe buze psalmi avînd si a inimii bãtaie dumnezeiascã slujbã. Pentru tinereasca ta neîntinare mãrire aducîndu-I lui Dumnezeu, aceste laude îti cîntãm:
Bucurã-te, a îngerilor si a Sfintilor uimire;
Bucurã-te, cãci multi au fost chemati, tu însã ai fost ales;
Bucurã-te, cel ce ai semãnat cu lacrimi, pentru a secera cu bucurie;
Bucurã-te, cel ce din pruncie ai iubit curãtia si tãcerea;
Bucurã-te, Sfinte Paisie, dumnezeiascã punte cãtre Sfintii Pãrinti!
si Condacul 1:
Între Sfintii Pãrinti ai fost biruitor, cel ce în aceastã lume decãzutã spre pãrinteasca îmbrãtisare a cuviosilor celor din vechime ne cãlãuzesti, ca o punte peste adîncul necredintei. O, fratilor, nu plîngeti, ci vã veseliti, cãci avem un neclintit îndrumãtor: Bucurã-te, Sfinte Paisie, dumnezeiascã punte cãtre Sfintii Pãrinti!
Traducere:Monahul Vasile – Mãnãstirea Vatopedi, Sfîntul Munte Athos
Notã. Acest acatist a fost alcãtuit în limba englezã de doi tineri monahi ai Mãnãstirii „Monks Lagoon” – Alaska, asezãmînt dependent de Mînãstirea „Sfîntul Gherman” din Alaska, fondatã de Pãrintele Serafim Rose. Traducerea s-a realizat dupã varianta publicatã în revista „Orthodox Word”, nr. 179/1994, pg. 256. Acatistul a fost publicat în revista „Epifania” nr. 3, 4, 5/1998.
