Osteneala-Lenevia

Ravna, osteneala – lenevia, indiferenta

ˇ Daca intrebuintam orice sarguinta si iscusinta ca sa scapam de moartea trupeasca, cu atat mai vartos suntem datori sa ne straduim ca sa scapam de moartea sufleteasca, pentru ca cel ce voieste sa se mantuiasca nici o piedica nu are, fara numai negrija si lenea. (Antonie cel Mare)38

ˇ Ma aflam in miez de zi langa Sfantul Macarie si, topindu-ma de sete, i-am cerut apa sa beau. Iar el imi zise: ”Indestuleaza-te cu umbra, caci multi calatoresc acum si umbla cu corabiile pe mare si nici pe aceasta nu o au”. Apoi marturisindu-i ganduri despre infranare, mi-a zis: ”Indrazneste, fiule, ca eu in douazeci de ani intregi nu m-am saturat nici de paine, nici de apa, nici de somn; ci painea o mancam cantarita la cumpana, apa o beam cu masura, si numai rezemandu-ma putin de pereti furam oleaca somn”. (Evagrie Ponticul)38

ˇ Nu socoti ca ai dobandit virtute, daca n-ai luptat mai inainte pana la sange pentru ea. Caci trebuie sa te impotrivesti pacatului pana la moarte, luptandu-te cu el si neslabind, dupa dumnezeiescul Apostol. (Evagrie Ponticul)38

ˇ Privegherea, rugaciunea si rabdarea necazurilor ce vin asupra noastra aduc inimii zdrobirea neprimejdioasa si folositoare, daca nu imprastiem tovarasia lor prin lacomia dupa ceva. Caci cel ce rabda in aceasta, si in celelalte va fi ajutat; iar cel nepasator si imprastiat, la iesirea din trup, cumplit se va chinui. (Marcu Ascetul)38

ˇ Inima iubitoare de placeri, in vremea iesirii i se face sufletului inchisoare si lant; iar cea iubitoare de osteneli ii este poarta deschisa. (Marcu Ascetul)38

ˇ ”Cel ce se lupta, se infraneaza de la toate”; si nu se odihneste pana nu va pierde Domnul samanta din Babilon. (Marcu Ascetul)38

ˇ Ostenelilor pentru evlavie le urmeaza mangaierea. Iar aceasta o cunoastem prin legea lui Dumnezeu si prin constiinta. (Marcu Ascetul)38

ˇ Bine este sa folosim prin cuvinte pe cei care intreaba; dar mai bine e sa conlucram cu ei prin rugaciune si virtute. Caci cel ce, prin acestea, se aduce pe sine la Dumnezeu, ajuta si aproapelui. (Marcu Ascetul)38

ˇ Calea virtutii li se arata celor ce incep sa iubeasca evlavia, aspra si posomorata. Nu fiindca asa este ea, ci fiindca firea omeneasca indata ce-a iesit din pantece la larg se da in tovarasia placerilor. Caci obisnuintele rele, fiind supuse celor bune prin implinirea binelui, s-au pierdut deodata cu amintire placerilor nesocotite. Drept urmare sufletul umbla de aici inainte cu bucurie pe toate cararile virtutilor. Pentru aceasta Domnul. Aducandu-ne la inceputul caii mantuirii, zice: ”Stramta si anevoioasa este calea care duce la viata si putini umbla pe ea”. Iar catre cei ce vreau sa se apuce cu multa hotarare de pazirea sfintelor Sale porunci, zice: ”Jugul Meu este bland si sarcina mea usoara”. Deci la inceputul nevointelor trebuie sa implinim sfintele porunci ale lui Dumnezeu cu o vointa oarecum silita, ca, vazand Domnul cel bun scopul si osteneala noastra, sa ne trimita voia Lui cea gata de ajutor, ca sa slujim apoi cu multa placere poruncilor Sale slavite. Caci atunci ni se intareste de la Domnul vointa, ca sa facem cu multa bucurie, neincetat, binele. Atunci vom simti cu adevarat ca Dumnezeu este ”Cel ce lucreaza in noi si sa vrem si sa lucram pentru bunavointa”. (Diadoh al Foticeii)38

ˇ Toti cei care intra in aceasta frumoasa lupta dura, cu multe piedici si totusi usoara, sa stie ca trebuie sa se arunce oarecum in focul ispitelor si al luptelor cu ei insisi daca voiesc sa primeasca intr-insii focul nematerialnic. Sa se cerceteze fiecare pe sine si apoi sa manance din aceasta paine cu ierburi amare si sa bea din paharul acesta cu lacrimi ca sfarsitul acestei lupte sa nu-i fie propria condamnare.

ˇ Vrednic de dispret si primejdios lucru cu adevarat este ca un calugar sa intre de la inceput molesit si descurajat in arena prevestind tuturor junghierea sa. Fara indoiala deci ne va fi de folos a incepe cu tarie, chiar daca pe urma slabim, caci sufletul care a fost odata puternic, dar acum a slabit este imboldit ca si cu o lance de amintirea vigorii anterioare. Multi au fost aceia care s-au incurajat cu acest gand, deci cand sufletul deznadajduieste pierzandu-si fericitul si vrednicul de iubire zel, sa cerceteze cu atentie din ce pricina l-a pierdut si impotriva ei luptand sa-si recastige degraba vechea sarguinta si ravna, caci nu va fi cu putinta sa se intoarca prin alta poarta decat prin cea care a iesit.

ˇ Nimeni sa nu se socoteasca pe sine nevrednic votului monahicesc invocand ca motiv greutatea si multimea pacatelor sale, nici sa nu-si inchipuie ca se smereste daca nevrind sa se lipseasca de dulcea impatimire isi da ca pricini pentru staruirea in pacate insasi pacatele sale; caci unde este multa putreziciune, acolo este trebuinta si de o mare interventie chirurgicala spre a fi indepartata necuratenia. Iar cei sanatosi n-au nevoie sa vina la spital.

ˇ Daruieste lui Hristos cu sarguinta nevointele tale si te vei bucura la batranete de bogatia liberarii de patimi. Cele adunate in tinerete hranesc si-i mangaie la batranete pe cei slabiti.

ˇ Sa ne straduim, tinerilor cu zel sa alergam cu buna paza caci nu cunoastem timpul mortii. Avem dusmani din cei mai rai, este adevarat, din cei mai periculosi, inselatori si marsavi, puternici sa neadormiti, materiali si nevazuti, care doresc sa aprinda templul lui Dumnezeu prin vapaia in care ei insisi se parjolesc. Nici un tanar sa nu plece urechea la vrajmasii lui diavolii care-i spun: ”Sa nu-ti chinui trupul daca vrei sa nu cazi in boala si slabiciune, caci cu greu se va mai afla cineva (mai ales in neamul acesta de acum) care sa-si supuna trupul mortii. Scopul urmarit de diavol este acela de a ne arunca in moleseala si trandavie chiar in momentul intrarii noastre in lupta, ca apoi si sfarsitul sa corespunda inceputului.

ˇ Ceea ce li se pare multora greutatea luptei, altora nu li se pare deloc asa, ceea ce inseamna ca numai in aparenta e greutate, dar de fapt este ceva usor. Totusi Dumnezeu a ascuns greutatea celor din lume pentru ca daca ar fi stiut ei, nu s-ar mai fi lepadat nimeni si ar fi primit viata monahala. Pentru ca dupa Apostol: ”omul trupesc nu primeste cele ale Duhului caci nebunie sunt lui.” (I Cor. 2,15). Iar a voi cele ale lui Dumnezeu e propriu celui duhovnicesc. Cei ce petrec potrivit lumii ar putea sa lepede insusirile proprii rusinii daca nu i-ar chema Dumnezeu prin mestesugul Lui? Caci ”trup si sange nu pot mosteni imparatia lui Dumnezeu ” (I Cor. 15,50). Multi vazand greutatea stadionului zic: ”Daca Hristos numeste jugul bun si usor, de ce sunt supusi unei sile cei ce-l iau?” Acestia insa nu stiu ca celor ce privesc si cauta spre nadejdea celor viitoare, fericite si vesnice, li s-a spus ca acestea sunt bune si usoare; dar celor ce se tarasc pe jos si se agata cu putere de lucrurile desarte ale lumii acesteia, le sunt aspre si greu de strabatut. Cel ce se dezlipeste cu anevoie de cele de jos trebuie sa se sileasca pentru urcus. Asa si tanarul din Evanghelie declarand ca le-a facut pe toate, a gresit tocmai fata de lucrul cel mai desavarsit, dar cel ce s-a scuturat brusc de toate, zboara cu multa usurinta prin vazduhul acesta.

ˇ Binele barbatului este cand ia jugul din tineretea lui.

ˇ Calea lata si larga e cea a iubirii de sine si a cautarii placerii proprii, caci iubirea de sine nu e stramtorata de luarea in considerare a altuia. Iar ”necazurile si primejdiile omoara dulcea impatimire pe cand odihna o hraneste si o creste. Ei se stramtoreaza pe ei insisi pentru altii si in primul rand pentru Dumnezeu, din iubirea fata de El si de ei, dobandind in schimb iubirea lor.

ˇ Lenesii cauta totdeauna ce este mai usor; de fapt trecerea de la poruncile ascultarii la rugaciune sau invers, cand una din ele li se pare mai usoara, e numai un pretext pentru a scapa de una, dar a nu o face si pe cealalta. Cine are ravna adevarata le implineste pe amandoua.

ˇ Barbatul supus prin practicarea ascultarii nu va cunoaste trandavia caci prin cele ale simturilor infaptuieste cele ale gandirii, adica prin cele sensibile isi chiverniseste realitatile spirituale. Viata de obste este potrivnica lancezelii, insa barbatului traitor in pustie ii este vesnica insotitoare neparasindu-l pana in pragul mortii. Vazand chilia pustnicului isi zambeste si apropiindu-se d el se fixeaza acolo.

ˇ Doctorul ii cerceteaza pe bolnavi dimineata, iar trandavia, pe cei ce se nevoiesc la amiaza.

ˇ Stand la rugaciune, din pricina trandaviei ne aducem aminte de lucruri necesare si urgente si astfel se foloseste de toata ingeniozitatea spre a ne trage de la rugaciune cu capastru unui pretext binecuvantat.

ˇ Dracul trandaviei sufletesti aduce pe la amiaza o tremurare de trei ceasuri impreuna cu dureri de cap, fierbinteala ameteli si crampe la stomac. Pe la ceasul al noualea (15), acestea se domolesc. Punandu-se masa, ne face sa sarim din asternut; sosind vremea rugaciunii, iarasi ne ingreuneaza trupul. Stand noi la rugaciune ne cufunda in somn si ne impiedica prin cascat sa pronuntam stihurile in intregime.

ˇ Fiecare din celelalte patimi este nimicita de o virtute, dar trandavia sufleteasca este moartea tuturor virtutilor.

ˇ Silitorii se vadesc pe sine in lupta cu trandavia caci nimic nu incununeaza mai cu prisosinta monahul ca biruinta trandaviei.

ˇ Ia seama si o vei vedea razboindu-te cand stai in picioare indemnandu-te sa te asezi pe scaun, sa rezemi peretele chiliei si sa te misti de pe un picior pe altul.

ˇ Cel ce-si plange din toata inima pacatele nu cunoaste trandavia.

ˇ Staruie in locul in care te afli, impotrivindu-te moleselii care nu prin stramutare vei domoli patimile, ci prin luare aminte a mintii. Avem nevoie de rabdare ca facand voia lui Dumnezeu sa dobandim fagaduintele. Cel ce e purtat din loc in loc de trandavie s-a departat de adevaratul sau scop ca si bolnavul de sanatate. Deci nu in fuga se face cunoscuta virtutea, ci in rabdare, iar rabdarea noastra se intareste prin indeletnicirea mintii cu contemplarea si cu cugetarea la cele ce ne asteapta. Prin acestea, ingrasandu-se, mintea primeste putere precum trupul din mancarile simtite.

ˇ Cand ti se ingreuiaza ochii, apuca-te de lucrul mainilor, dar daca nu-ti vine somnul, nu parasi rugaciunea caci nu poti sa slujesti in acelasi timp si lui Dumnezeu si lucrului de mana.

ˇ Somnul este din fire, din pricina mancarii sau poate dintr-o postire exagerata din care trupul slabind, cauta sa se intareasca prin somn. Precum multa bautura vine din obisnuinta, asa si somnul mult, de aceea sa luptam impotriva lui mai ales la inceputul lepadarii, caci cu anevoie se tamaduieste o obisnuinta.

ˇ Stand la rugaciune in biserica demonii ne cufunda in somn, altii ne lovesc in stomac pe neasteptate cu dureri greu de indurat; altii ne indeamna sa vorbim in timpul slujbei, ne atrag mintea spre ganduri spurcate, ne fac sa ne rezemam ca si cum am fi obositi. Uneori ne fac sa cascam des, unii sa radem mult in vremea rugaciunii pentru a ne departa cat mai mult de Dumnezeu, altii din lenevie ne silesc sa ne grabim cand rostim rugaciunile sau invers, din iubirea de placere ne indeamna sa taraganam cantarea psalmilor, alteori ne fac sa deschidem cu greu gura pentru a rosti stihurile. Cel care insa, rugandu-se, cugeta ca se afla inaintea lui Dumnezeu, va sta ca un stalp fara a putea fi batjocorit catusi de putin de vreunul din demoni mai inainte amintiti. Cuptorul probeaza aurul, iar starea la rugaciune – sarguinta si dragostea de Dumnezeu a calugarilor.

ˇ Ochiul veghetor curata mintea, iar somnul mult impietreste sufletul. Monahul care privegheaza este dusmanul curviei, iar somnorosul – sotul acesteia. (Ni s-a poruncit sa priveghem in rugaciuni si citit caci monahul care privegheaza isi subtiaza intelegerea spre contemplarea celor inalte, insa somnul intuneca mintea si o face greoaie. Dar ia seama sa nu te predai in timpul privegherilor vorbei desarte sau gandurilor murdare, caci mai bine iti este sa dormi decat sa priveghezi ocupandu-te cu lucruri desarte.)

ˇ Privegherea este potolirea aprinderii trupesti, izbavire de visuri intinate, ochi umezit, inima inmuiata, straja in fata gandurilor rele, cuptor de mistuire a mancarilor, imblanzirea patimilor, pedepsirea limbii, alungarea nalucirilor.

ˇ Prin priveghere se slabesc pornirile poftelor pricinuite de surplusul de vigoare a trupului si de neatentia mintii. Mintea castiga timp mai mult pentru cercetarea de sine, pentru adancirea in intelesurile existentei care apar in timpul privegherii neimpiedicate de cele de afara. Aceasta ajuta la alegerea faptei bune in clipele urmatoare. Privegherea adanceste nu numai semnificatiile gandurilor prezente, ci si a faptelor trecute si vede prezentul in lumina intregului trecut si a viitorului.

ˇ Monahul priveghetor este un pescar al gandurilor care in linistea noptii poate sa le observe cu usurinta si sa le stapaneasca.

ˇ Somnul mult este pricinuitorul uitarii, iar privegherea curateste mintea. Somnul mult este pentru cel lenes un tovaras viclean caci ii rapeste jumatate din viata, daca nu si mai mult.

ˇ Calugarul nepriceput privegheaza in convorbiri, dar cand se pune la rugaciune i se impaienjenesc ochii. Calugarul lenes e destoinic in vorbarie dar voind sa se apuce de citit nu mai poate vedea de somn.

ˇ Este cu neputinta sa se cugete in somn in continuare cuvintele psalmilor, dar se intampla des sa ni le puna pe acestea in minte dracii ca sa ne inalte spre mandrie.

ˇ Nimeni sa nu aduca drept scuza neputinta sa pentru neimplinirea poruncilor evanghelice, caci sunt suflete care au facut si ceea ce este mai presus de porunca. Sa te incredinteze de aceasta cel ce l-a iubit pe aproapele mai mult decat pe sine si si-a pus sufletul pentru el, macar ca nu luase porunca de la Dumnezeu pentru aceasta.

ˇ Sufletul trandav ii ridica impotriva lui pe draci, dar inmultindu-se razboaiele se inmultesc si cununile. Cel scapat neranit nu se incununeaza numaidecat, dar cel care nu se oboseste de pe urma caderilor ce i se intampla va fi slavit de ingeri ca un luptator.

ˇ Facand Cineva trei nopti in pamant, a inviat pentru totdeauna, iar cel ce a biruit trei ceasuri, nu mai moare. (Hristos, Dumnezeul nostru, petrecand in pamant trei zile si trei nopti, a inviat, iar cei ce-i urmeaza, de vor birui pacatul timp de trei ceasuri nu vor muri. In general cel ce sta trei ceasuri nebiruit de o ispita s-a intarit in asa fel ca nu mai poate fi rapus de alte ispite.)

ˇ Este greu sa ne scuturam de somnul amiezii mai ales in ceasurile de vara; poate atunci si numai atunci nu e de lepadat lucrul mainilor.

ˇ Am cunoscut pe dracul trandaviei pregatind calea si mergand inaintea celui a curviei, ca molesind cu tarie trupul si scufundandu-l in somn, sa pricinuiasca in cei ce se linistesc intinaciuni prin visele spurcate. De i te vei impotrivi cu tarie, se va razboi negresit cu putere ca sa te faca sa incetezi nevointele, ca nefolosindu-ti la nimic. Dar nimic nu dovedeste mai mult infrangerea dracilor ca razboiul inversunat al lor impotriva noastra.

ˇ Trebuie sa canti putin si sa spui putine pe dinafara, sa cercetezi si sa pazesti putin gandurile caci cel ce are multe feluri de mancare la masa sa are placere sa manance din toate, iar cel ce mananca un singur fel in fiecare zi nu numai ca n-are placere in ea, ci cu vremea se si scarbeste. Sta in puterea celor desavarsiti sa se impartaseasca in fiecare zi de acelasi fel de mancare fara a se scarbi. Cat despre cantare si despre rostirea pe dinafara sa nu te legi pe tine, ci fa dupa puterea data tie de Domnul. De citit si de rugaciune sa nu te lipsesti. Fa putin din aceasta, putin din aceea si asa vei cheltui ziua placand lui Dumnezeu. Parintii desavarsiti ai nostri n-au avut o regula (pravila) pentru ca toata ziua le era lor pravila: sa cante putin, sa rosteasca putin pe dinafara, sa-si cerceteze putin gandurile, sa se ocupe putin cu mancarea …… iar acestea toate cu frica lui Dumnezeu.

ˇ Oricine lauda dulceata cuvintelor lui Dumnezeu, dar nu se hraneste din ea o face sa para amara. . Oare nu e amar cuvantul: ”De voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa urmeze Mie.”? Iar de este dulce pentru ce vrand sa implinim voia proprie il respingem? Cel ce se arata pe sine cunoscand calea care duce la cetate intreaba de ea fie din dispret, fie ca sa ispiteasca pe cel intrebat si sa rada de el, iar de cunoaste calea dar nu umbla pe ea este judecat ca unul ce o nesocoteste. Deci, daca cineva arata fratelui sau calea, dar nu are grija sa mearga el insusi pe ea, e socotit vinovat.

ˇ ”Nu cauta pe Domnul si nu intreba unde locuieste.” (Sisoe) Ce-ti voi spune deci tie care ai parasit straduinta de a cerceta pacatele si doresti sa ma vezi pe mine ”Vierme imputit, pamant si cenusa”? (Iov 42,6) (Sa nu cautam sa aflam teoretic prea multe despre Dumnezeu, izvorul puterii noastre, ci sa ne folosim de ea. Nu cere unui sarac ca mine, spune batranul, sa-ti dau cunostinta lui Dumnezeu pe care nu o posed.)

ˇ Ceasurile si cantarile sunt predanii bisericesti si bune pentru conglasuirea intregului popor; la fel in manastiri pentru conglasuirea celor din obste. (Cantand toti laolalta se produce o unitate de cuvant de gandire si simtire a celor din biserica, o simfonie.) Cei din Schit insa nu au ceasurile, nici nu canta imnuri, ci savarsesc lucrul de mana, mediteaza si fac putina rugaciune de unul singur. Iar stand la rugaciune trebuie sa te eliberezi de omul cel vechi, sa zici Tatal nostru sau sa le faci pe amandoua, apoi sa sezi la lucrul de mana. Cat priveste prelungirea rugaciunii cand stai in picioare, daca te rogi neincetat potrivit Apostolului (I Tes 5,17), nu trebuie sa o reiei de cate ori te ridici caci mintea ta e toata ziua la rugaciune. Dar cand te asezi la lucrul de mana trebuie sa spui din inima sau sa rostesti psalmi, iar la sfarsitul fiecarui psalm sa te rogi sezand: ”Dumnezeule miluieste-ma pe mine ticalosul.” De esti hartuit de ganduri atunci adauga: ”Dumnezeule, Tu vezi necazul meu, ajuta-ma!” Cand deci ai facut trei randuri in plasa, scoala-te la rugaciune si plecand genunchii si sculandu-te spune la fel rugaciunea amintita. La vecernii, cei din Schit spun 12 psalmi si la sfarsitul fiecaruia in locul doxologiei (Slava TataluiÂ…) spun Aliluia si fac o rugaciune; la fel si noaptea spun precum voieste: unul spune psalmi din inima, altul isi cerceteaza gandurile sale sau citeste Vietile parintilor. Dupa ce citeste 5-8 foi trece pe urma la lucru de mana. Cel ce canta sau rosteste psalmi din inima trebuie sa-i rosteasca cu buzele daca nu-i prin apropiere cineva.

ˇ Ţi-am spus-o de multe ori: Trezeste-te din somnul cel greoi caci nu stii ceasul in care va veni Domnul!

ˇ In privinta somnului de noapte, roaga-te de doua ori seara socotind apusul soarelui. Slavind astfel pe Dumnezeu, dormi apoi sase ore, apoi scoala-te la priveghere si petrece asa celelalte patru ore. Vara fa la fel dar scurtand timpul si spunand mai putini psalmi pentru scurtimea noptilor.

ˇ In privinta hainelor, cel slab trebuie sa aiba pentru neputinta lui haine de vara si de iarna, iar cel ce a ajuns sa suporte cum zice Apostolul foamea, setea si golatatea, poate petrece timpul cu o singura haina. Dar sa nu ne inaltam frate in cuget, ci sa ne lasam dusi spre cele smerite si sa nu murmuram avand doua sau trei vesminte.

ˇ Frate, sunt uimit si ma minunez cand cei din lume dorind sa castige se razboiesc, dispretuiesc fiarele salbatice, cursele talharilor, primejdiile marii si insasi moartea nedescurajandu-se catusi de putin datorita bogatiei ravnite, chiar daca nu sunt singuri ca o vor dobandi. Iar noi ticalosii si molesitii care-am primit putere sa calcam peste serpi, scorpioni si peste toata puterea vrajmasului, noi care am auzit: ”Eu sunt, nu va temeti!”, care stim limpede ca nu ne luptam din puterea noastra, ci din puterea lui Dumnezeu care ne intareste si ne inarmeaza, suntem atat de lipsiti de curaj – mai fricosi decat femeile. Dar de unde vine aceasta? De acolo ca trupurile noastre n-au fost strapunse de frica Lui (Psalmi 118,120), ca glasul suspinului nostru nu ne-a facut niciodata sa mancam painea (Psalmi 101,56). Ia aminte ca moleseala, nepasarea si iubirea de trup nu ne lasa nici sa rasuflam. De vrei sa fii ravnitor, osteneste-te, sileste-te, teme-te de Dumnezeu si El va face voia ta, caci a spus ca ”va face voia celor ce se tem de El”. (Psalmi 144,19)

ˇ Cat despre citit, este de folos a citi ”Vietile Parintilor” caci asa se lumineaza minte in Domnul.

ˇ Crede mie frate ca stiu un om pe care-l cunoaste numai Domnul ajuns la o astfel de masura, ca odata sau de doua ori, ba chiar de mai multe ori pe saptamana este cucerit de hrana duhovniceasca si dulceata ei il face sa uite cu totul de hrana simtita. Apoi cand vine la impartasirea de ea nu voieste sa se impartaseasca simtindu-se satul si scarbit de ea. Iar daca totusi se impartaseste, se defaima pe sine zicand: ”Pentru ce nu sunt intotdeauna asa?” si doreste sa mai primeasca din aceea. (Se afirma aici taina necuprinsa a intimei legaturi dintre suflet si trup. La urma urmelor, trupul este rationalitate plasticizata si sensibilizata plina de lucrarea spiritului uman si in ultima instanta de Duhul dumnezeiesc. De ce n-ar sustine atunci Duhul acest suport al vietii spirituale printr-o lucrare intensa a Lui in sufletul omenesc, deci si in trup fara sa recurga la noi adaosuri de materie pe care el sa o prefaca in materie vie si insufletita a trupului? In afara de aceasta, materia este in ultima analiza energie concentrata. Poate ca noi, prin puterea spiritului nu actualizam toata energia concentrata in trupul nostru. O lucrare mai intensa a Duhului poate actualiza lucrand direct asupra trupului, sau prin spiritul nostru mai multe zacaminte de energie condensata in trupul nostru. Mai condensate sunt aceste energii in oase, alipirea lor de carne poate avea ca urmare o umplere a carnii de mai multe energii incat se poate trai o vreme mai indelungata fara o hrana noua. Dar aceasta poate fi si urmarea concentrarii tuturor gandurilor intr-un singur gand indreptat spre Dumnezeu, ceea ce atrage in gandul astfel concentrat dar si in oasele unificate si lipite de trup puterea Duhului Sfant care actualizeaza mai multe energii concentrate in ele.)

ˇ Iarna nu se bea mult, de asemenea trebuie sa se manance mai putin, adica din toata cantitatea bucatelor se micsoreaza a 12-a parte, iar din vin si apa cate o jumatate de pahar de fiecare. Daca te tii tare si nu obosesti, este bine sa bei odata pe zi, iar de nu poti, bea de doua ori, dar de fiecare mai putin. In vremea miscarilor si razboaielor gandurilor trebuie sa mai tai putin din masura obisnuita, inca o a 12-a parte si o jumatate de pahar de bautura incat mancarea sa fie micsorata cu doua uncii, iar bautura cu un pahar.

ˇ Cei ce se carmuiesc pe ei insisi bine si cu dreapta socoteala, tin seama de trup si de inclinarea lui caci a manca dupa pofta inseamna a pofti sa mananci nu dupa trebuinta trupului ci din lacomia pantecelui. Iar de vezi ca cineva din inclinare doreste mai multe legume verzi decat uscate, dar nu din pofta, ci pentru ca este mai usor, aceasta este ceva deosebit caci exista firi care primesc mai bucuros bucate dulci, altele sarate sau acre. Aceasta nu este patima sau lacomie. Dar a pofti si a dori mancarea este pofta si ea este slujitoarea lacomiei pantecelui. Deci cand lucreaza impotriva ei si te folosesti de mancare din trebuinta, nu o faci din lacomia pantecelui.

ˇ Noi punand piciorul pe prima treapta a scarii sa nu voim sa urcam indata la cea mai de sus. Daca infaptuim cele de la mijloc ajungem prin infranare si la cele mai multe caci cei ajunsi la aceasta masura pot sa fie precum zice Apostolul si satui si flamanzi pentru ca s-au invatat in toate. (Raman stapani pe ei insisi si cand sunt satui si cand sunt flamanzi pentru ca s-au deprins sa se stapaneasca in ambele cazuri.)

ˇ A fi molesit, a nu voi sa sporesti cum ti-o cere insasi firea, inseamna a te lasa stapanit si purtat ca un obiect. Dar fiind om nu poti fi redus prin trandavie la starea totala de obiect, ci devii robul patimilor. A fi molesit inseamna a te lasa inchis in inchisoarea neputintei si monotoniei plictisitoare, inseamna a cadea din plinatatea fiintei intr-o existenta paruta, intr-un cosmar in care nu faci si nu mai poti face nici un gest de eliberare, ci cu tine se fac, desi ti se pare ca faci tu insuti lucruri care nu le faci de fapt tu. Aceasta este moartea sufleteasca de pe pamant care culmineaza in viata de apoi.

ˇ Dormitul pe scaun te duce cu timpul la smerenie, insa preda-te lui Dumnezeu in frica Lui.

ˇ Asculta frate! Ai ajuns slabanog de vrei sa fii slujit de altul? Nu-ti dai seama ca aceasta este spre osanda, mai ales pentru un tanar care mai degraba ar trebui sa slujeasca altuia? Crede-ma ca eu pana ce n-am primit instiintare de la Dumnezeu sa ma linistesc in izolare, ma slujeam singur chiar in vreme de boala pregatindu-mi putina mancare si aprinzand focul. Nu face ceea ce faci ca de nu vei muri in chip pacatos, ci de ai vreo nevoie, nu vorbi mai mult de ea decat este trebuinta, caci cel ce nu si-a zidit chilia sa cum o va zidi pe a altuia? Nu stii ca Domnul a zis: ”Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa slujeasca”? nu te lasa abatut de la cestea ca de nu ”sangele tau va fi asupra ta” (III Imparati 2,38). Am intrebat si am auzit ca un tanar nu foloseste alt tanar chiar de l-ar adapa cu cunoasterea intregii Scripturi.

ˇ Vegheaza frate ca esti muritor si vremelnic. Strange calul tau in fraul cunostintei ca nu cumva privind ici si colo sa innebuneasca dupa femei, mai bine zis dupa barbati si sa te arunce pe tine calaretul lui. Roaga-te lui Dumnezeu ca sa ”intoarca ochii tai ca sa nu vada stricaciunea”. De vei dobandi o inima de barbat vor fugi de la tine toate razboaiele. Fa-te usturator ca spirtul pe rana si nu lasa sa se adune imputiciunea si necuratia. Dobandeste plansul ca sa te instrainezi pe tine de indrazneala ce destrama sufletele celor ce au castigat-o pe aceasta. (Calul e altceva decat calaretul; pofta trupului si vrerea pacatului starnita de aceasta pofta altceva decat adevaratul stapan peste toate cele din care se constituie omul, desi voia subiectului poate ceda si se poate pune intr-o anumita masura in slujba poftei si a pacatului. Subiectul este tarat oarecum fara voia lui sau cu pe jumatate de voie in cele pe care pe de alta parte le simte contrare lui, putand fi dus prin repetitie pana la moartea sufleteasca incat omul sa devina un fel de automat, sau obiect purtat de impulsuri regulate in colo si-ncoace.)

ˇ Nu toti care sunt in manastire sunt monahi, ci cel ce face lucrul monahului pentru ca s-a spus: ”Nu tot cel ce-Mi zice Doamne, Doamne va intra in Imparatia Cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Care este in ceruri.” Deci de ce-ti razi de tine frate nenorocit caci de intrebi si nu starui, ci intreband iarasi le spui altora cautand slava desarta si sa placi oamenilor. Pentru aceasta culcandu-te esti ispitit si vine asupra ta demonul care te inabusa si pentru aceasta ingaduie Dumnezeu sa fii pedepsit prin indepartare ca sa te ocarasti pe tine insuti, dar tu nu intelegi. Acesta este timpul care ni s-a dat sa ne cercetam patimile noastre si de a ne tangui. Cand sezi in chilia ta si esti supus ispitelor ocaraste-te pe tine in toate si arunca neputinta ta inaintea lui Dumnezeu si El te va ajuta si-ti va da putere ca sa sporesti intru El.

ˇ Cand ai vreo suferinta in trup, te infranezi de la lucrurile care te vatama, atunci de ce dar nu lupti sa te infranezi cand sufera sufletul? Foloseste puterea ta si Dumnezeu te va ajuta pentru rugaciunile sfintilor caci inseteaza sa vada mantuirea noastra Cel ce s-a jurat pe sine ca ”nu voieste moartea pacatosului, ci sa se-ntoarca si sa fie viu.” Adauga si tu cei doi banuti ai tai si-L vei bucura pe El ca si vaduva aceea. Leaga-ti barca de corabia Parintilor tai si acestia te vor carmui spre Iisus.

ˇ In privinta limbii, a pantecelui si a indraznelii fa si tu ce poti ca sa te-nfranezi caci fara osteneala, trezvia si plansul din inima, nu pot fi tinute. Adu-ti aminte ca ”mult poate rugaciunea lucratoare a dreptului”.

ˇ Nu cauta sa te slujeasca cineva, ci slujeste-te singur!

ˇ Trebuie intru totul sa ne lipim de Sfintii Parinti si din pilda vietii lor, din vorbirea si suspinul acestora sa ne umplem de pocainta cea dupa Dumnezeu. Aceasta se aseamana cu ceea ce faceau oile lui Iacov, care privind la nuielile din apa, zamisleau si nasteau dupa chipul lor pestrit. Astfel daca intiparim si noi pildele lor ca sa ne folosim in acelasi fel de lucruri, nu vom intarzia sa pasim pe aceeasi cale cu ei.

ˇ A fi desavarsit inseamna dupa Sfantul Apostol Pavel a tinde mereu in sus: ”Cele dinapoi uitandu-le si spre cele dinainte intinzandu-ma” (Filipeni 3,13). Aceasta este desavarsirea omului: tensiunea continua, neoprirea, nealunecarea in jos, este desavarsirea in mers cu privirea atintita la tinta finala.

ˇ De voiesti sa te mantuiesti cu adevarat, asculta cu fapta: ridica de la pamant picioarele tale si inalta-ti mintea la cer si acolo sa-ti fie cugetarea ziua si noaptea. Dispretuieste-te cu toata puterea ta, noaptea si ziua, luptandu-te sa te vezi putin mai prejos de orice. Aceasta este calea cea adevarata si afara de ea nu este alta pentru cel ce voieste sa se mantuiasca in Hristos care-l intareste pe el. Cel ce voieste sa alerge! Cel ce voieste sa alerge! Cel ce voieste sa alerge! Sa alerge sa ia cununa. Iti dau marturie despre aceasta inaintea lui Dumnezeu cel viu Care voieste sa daruiasca viata vesnica tot celui ce voieste. De voiesti, lucreaza frate!

ˇ Binele il castigi miscandu-te, numai cel ce ramane lenes in cele rele, nu se misca, nu alearga, iar miscarea este sustinuta de vointa. Cel ce ”se lasa in voia raului” nu se misca propriu-zis, este inert pentru ca nu se foloseste de vointa. Cel ce vrea sa faca binele, sa fie bun, voieste sa fie mereu mai bun, sa faca tot mai mult bine. In rau se aluneca tot mai jos, aproape lipsit de orice vointa; binele are o tinta niciodata deplin ajunsa – e Dumnezeu. Raul n-are nici o tinta sau indeamna doar la repetarea unei placeri de scurta durata. Fericirea vesnica incununeaza o vointa ce se intareste continuu. Trandavia nu realizeaza pe om si de aceea nu se incununeaza cu fericirea plinatatii netrecatoare a vietii.

ˇ Cel ce voieste sa biruiasca se si sileste pe sine fie la post, fie la priveghere, fie la orice alt lucru. De pilda, daca e dator sa nu manance cum e obiceiul pana la ora noua dar slabiciunea ii cere sa manance la ceasul al treilea (9), sa se sileasca sa nu manance pana la ceasul al saselea (12). Cu privegherea, la fel, caci astfel silinta se impotriveste lucrarii dracilor. In ceea ce priveste pogoramantul, aceasta este un ajutor dat trupului. (Nevointa aceasta perseverenta si tenace este un mijloc de intarire a vointei sau a spiritului impotriva pornirilor inferioare care-l robesc pe om. Pofta e printre primele, mania – dintre ultimele. Numai omul intarit prin nevointa, omul linistit si generos se poate face lacas al Duhului Dumnezeiesc. Numai el este liber pentru relatia de iubire adevarata cu Dumnezeu si cu semenii. Numai acest om este tare si nu e preocupat din slabiciune pentru sine. Demonii il slabesc pe om cu aparenta ca-l fac sa se preocupe de sine sau cu acest scop.)

ˇ Fratilor, plang si ma tanguiesc pentru mania ce ne ameninta caci toate le facem impotriva a ceea ce trebuie. Fiindca s-a spus: ”De nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si fariseilor nu veti intra in Imparatia Cerurilor”, si faradelegile noastre au intrecut cu mult pe cele ale celorlalte neamuri.

ˇ Impotriveste-te rautatii si Domnul ii va aduce pe dusmanii tai sub picioarele tale, cei potrivnici ajungandu-ti in cele din urma prieteni. Lupta-te pana la moarte pentru adevar si Dumnezeu va lupta pentru tine. Nu cere ajutor de la oameni, caci cel ce-si pune nadejdea in ei cade repede, iar ajutorul lui Dumnezeu intrece cu mult ajutorul a zeci de mii de oameni. Pentru aceasta a zis Proorocul: ”Domnul este ajutorul meu si nu ma voi teme, ce-mi va face mie omul.” Sprijineste-ti deci inima ta in Domnul, imbarbateaza-te si fii tare, iar El va fi negresit langa tine. (Numai luptand cu toata puterea, e prezent si Dumnezeu in tine, luptand cu puterea Lui impreunata cu puterea ta. Daca lupt molesit, Dumnezeu nu lupta cu tarie in mine. In taria luptei mele este prezenta taria luptei lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea sa fii tare, dar nu sunt tare de nu simt puterea mea incordandu-se. Insa in incordarea aceasta este lucrator Dumnezeu pe masura ei.)

ˇ Daca la Dumnezeu toate sunt cu putinta si asa credem, sa facem intru El tot ce putem iar El ii va nimici pe cei ce ni se impotrivesc caci ”El risipeste sfaturile neamurilor si nimiceste uneltirile carmuitorilor. Iar voia Lui ramane in veac.” (Psalmi 32,10) Sustine pe cat poti adevarul si lupta-te pentru el. Sa stam intru adevar si nu vor intarzia dusmanii sa vina la picioarele noastre. Astfel se va slavi Dumnezeu prin robii Sai.

ˇ Sfantul Varsanufie cere ca omul sa nu se robeasca unei legi pe care sa si-o dea odata pentru totdeauna, ci sa lucreze de fiecare data asa cum imprejurarea ii spune ca este de folos. Libertatea in bine, aceasta e recomandarea. Sa nu se ingradeasca omul printr-o lege a repetitiei formale.

ˇ Sa nu te molesesti cu trupul caci te va dobori! (Moleseala trupului este moleseala sufletului; trupul trandav si pretentios a scapat de sub puterea si controlul sufletului sau sufletul nu mai are putere asupra lui. Este un trup care cedeaza usor la orice ispita, care nu vrea si de aceea nu mai este in stare sa se incordeze fara greutate.)

ˇ Frate, ”silirea in toate” si smerenia il duc pe om de graba le sporim.

ˇ Sa nu judeci pe cineva, sa nu dispretuiesti sau sa smintesti pe cineva. Nu gandi despre cineva cele ce nu le-ai vazut la el caci aceasta-i spre pieirea sufletului. Ia aminte la tine si asteapta moartea cea grabnica. Spune-ti cuvantul fericitului Arsenie: ”Arsenie pentru ce-ai iesit din lume? Ce-ai venit sa cauti aici?” Alearga spre Iisus ca sa-L apuci. De vrei sa te mantuiesti iuteste-ti pasul ca sa te afli in aceasta buna impreuna-vestire cu sfintii Batrani. De vrei sa te mantuiesti lucreaza!

ˇ Este o mare bucurie sa ceara cineva un lucru cu frica lui Dumnezeu. Acesta va indrazni sa creada ca cererea lui se va implini. Dar daca ceri samanta pentru ogorul tau, cultiva-l ca sa-l pregatesti pentru plivirea ei, caci despre pamantul cel bun si cultivat se spune ca a dat cate o suta de roade pentru una.

ˇ Nu poate fi omul tare decat in Dumnezeu. Cand este singur este slab. In omul credincios nu se poate deosebi ce este al lui de ce este al lui Dumnezeu. Lui i se pare ca tot ce face, Dumnezeu face dar pune atata ravna ca si cum totul ar depinde de el caci fara ravna si efortul lui n-ar lucra Dumnezeu, insa chiar ravna lui isi are provenienta de la Dumnezeu. Va fi tras la raspundere daca n-a lucrat asa cum voieste Dumnezeu, sau va fi rasplatit daca lucreaza asa. Dar n-ar fi putut lucra cum vrea Dumnezeu daca n-ar fi avut intarirea lui Dumnezeu si e osandit cand n-a lucrat asa pentru ca n-a primit ajutorul lui Dumnezeu.

ˇ Numai prin multe lupte repetate se intareste omul in asa fel ca ispita sa nu mai aiba putere asupra lui.

ˇ Ni se cere sa facem ceea ce sta in puterea noastra si nimic mai mult caci acoperamantul si mila lui Dumnezeu va intari neputinta noastra.

ˇ De unde vine trandavia si ce trebuie facut cand se iveste ea? Este o trandavie a firii din oboseala si una de la draci. De voiesti sa le deosebesti cerceteaza astfel: cea de la draci se iveste in cineva inainte de timpul cand are nevoie de odihna, caci incepand sa lucreze inca inainte de a ispravi o treime sau o patrime din lucrare, trandavia il indeamna sa lase lucrul si sa se scoale. Deci nu trebuie sa primeasca indemnul ei, ci sa faca rugaciune si sa sada la lucrul lui cu rabdare. Astfel, vazand vrajmasul ca omul face rugaciune tocmai din pricina trandaviei, pentru a nu-i mai prilejui asemenea fapta fuge. Cea a firii se iveste cand omul se osteneste peste putere si se sileste a lucra mai mult decat poate. Astfel trandavia firii se naste din neputinta trupului. In acest caz trebuie sa-si incerce omul puterea si sa-si odihneasca trupul in frica de Dumnezeu. (Trandavia care este produsa de o prea mare oboseala a trupului are in ea ceva spiritual si care arata in ea o influenta a celui rau. Simt o trandavie pentru ceva si atunci cand fac ceea ce nu-mi produce o placere trupeasca, este un fel de autosugestie, descurajare care tot prin autosugestie se poate invinge. Ea se invinge cu vointa dovedind astfel ca ea provine si dintr-o vointa slaba.)

ˇ Daca din trandavie se naste o atipire care ma impiedica de la lucrul pe care-l fac, oare trebuie sa ma ridic sau sa raman sezand? Sa te ridici si sa nu incetezi a te ruga lui Dumnezeu si va alunga Domnul atipirea de la tine.

ˇ Foloseste toata puterea ta caci multi au fost cu Iisus si multi s-au instrainat de El.

ˇ Cel ce cauta cu adevarat viata vesnica se straduieste sa pazeasca cuvantul lui Dumnezeu pana la varsarea sangelui in taierea voii sale.

ˇ Fericiti cei ale caror osteneli s-au facut intru cunostinta, caci i-au odihnit de orice povara si ei au biruit reaua lucrare a dracilor, mai ales pa a celor ai lasitatii, care impiedica pe om de la orice lucru bun. Ei cauta sa aduca o lene in mintea care voieste sa staruie in Dumnezeu, incercand sa o departeze de la aceasta cale. Socotesc ca daca este in noi iubirea, rabdare si infranarea, nu vor putea dracii sa faca nici un lucru cu noi, mai ales de va cunoaste mintea ca lenea este cea care le distruge pe toate. Si-o vei dispretui pe ea, daca vei fi parasit toata materia vazuta. (Fil.XI)

ˇ Uraste toate cele din lume si toata odihna trupeasca fiindca acestea te fac dusman al lui Dumnezeu, caci precum omul care are un dusman lupta cu el, asa trebuie sa luptam si cu trupul nostru ca sa nu se odihneasca. (Fil. XI)