„Vulturul şi cocoşul” – Sf. Siluan Athonitul

septembrie 24, 2009 Categoria: Articole, Pilde si povestiri, Siluan Athonitul

„Un vultur zbura în înăltimi, se desfăta de frumusetea lumii si gîndea în sinea lui: „Trec în zbor peste depărtări întinse: peste văi si munti, mări si rîuri, cîmpii si păduri; văd multime de fiare si păsări; văd orase si sate si cum trăiesc oamenii. Dar cocosul de la tară nu cunoaste nimic în afara ogrăzii în care trăieste si nu vede decît cîtiva oameni si cîteva dobitoace. Voi zbura la el si-i voi povesti despre viata lumii”. Si vulturul a venit să se aseze pe acoperisul gospodăriei si a văzut cît de tantos si de vesel se plimba cocosul în mijlocul găinilor lui si s-a gîndit: „înseamnă că e multumit cu soarta lui; dar, cu toate astea, îi voi povesti cele ce cunosc”.

Si vulturul a început să-i vorbească cocosului despre frumusetea si bogătia lumii. La început cocosul l-a ascultat cu atentie, dar nu întelegea nimic. Văzînd că nu întelege nimic, vulturul s-a mîhnit si i-a fost greu să mai vorbească cu cocosul. La rîndul lui, cocosul, neîntelegînd ceea ce-i povestea vulturul, se plictisea si-i era greu să-l asculte. Si fiecare a rămas multumit de soarta lui. Asa se întîmplă atunci cînd un om învătat vorbeste cu unul neînvătat si, încă si mai mult, atunci cînd un om duhovnicesc vorbeste cu unul neduhovnicesc. Omul duhovnicesc este asemenea vulturului, dar cel neduhovnicesc este asemenea cocosului. Mintea omului duhovnicesc cugetă ziua si noaptea la legea Domnului [Ps 1, 2] Si se înaltă prin rugăciune spre Dumnezeu, dar mintea celui neduhovnicesc e lipită de pămînt sau e bîntuită de gînduri. Sufletul celui duhovnicesc se desfătează de pace, dar sufletul celui neduhovnicesc stă gol si împrăstiat. Omul duhovnicesc zboară ca vulturul spre înăltimi, simte cu sufletul pe Dumnezeu si vede lumea întreagă, chiar dacă s-ar ruga in întunericul noptii; dar omul ne-duhovnicesc se bucura sau de slava desartă, sau de bogătii, sau caută desfătările trupesti. Si atunci cînd un om duhovnicesc se întîlneste cu unul neduhovnicesc, legătura amîndurora e lucru plictisitor si anevoios. („¦)

Inainte de a fi atins de har, omul traieste gandind ca totul e bine si in buna randuiala in sufletul lui; dar cand il cerceteaza si locuieste in el harul, atunci se vede cu totul altfel si numai cand harul il paraseste din nou, isi da seama in ce mare nenorocire se gaseste. Un fiu de imparat a plecat departe la vanatoare si, pierzandu-se in codrul des, nu s-a mai putut intoarce la palatul sau. Multe lacrimi a varsat cautand calea, dar nu a gasit-o. Pierdut in padurea salbatica, el tanjea dupa imparatul, tatal lui, si dupa imparateasa, maica lui, dupa fratii si surorile lui. Cum sa traiasca el, fiul de imparat, intr-o padure salbatica si pierduta? Hohotea cu amar gandindu-se la viata sa de altadata in palatul tatalui sau si suspina cu durere dupa mama sa. Asa, si mai mult inca, se intristeaza si tanjeste sufletul atunci cand pierde harul. Cand preafrumosul Iosif a fost vandut rob egiptenilor de fratii sai intr-o tara straina indepartata, el plangea nemangaiat dupa tatal sau; si cand a vazut mormantul Rahilei, mama lui, a hohotit cu amar si a zis: „˜Mama mea, vezi oare ca sunt dus in robie intr-o tara indepartata?”.
Asa, si mai mult inca, se chinuie si tanjeste sufletul care a pierdut harul Duhului Sfant si a fost dus in robie de gandurile cele rele. Dar cine nu cunoaste harul, acela nici nu-L cauta. Si asa, lumea s-a alipit de pamant si oamenii nu stiu ca nimic de pe pamant nu poate inlocui dulceata Duhului Sfant. Cocosul de la tara traieste intr-o mica ograda si este multumit cu soarta lui. Dar vulturul care zboara in inaltimi si care vede de sus departarile azurii, cunoaste multe tari, a vazut paduri si campii, rauri si munti, mari si orase; daca insa ii tai aripile si-l pui sa traiasca impreuna cu cocosul in ograda de la tara, cat de mult ii vor lipsi cerul albastru si stancile pustii! Asa si sufletul, cand este parasit de harul pe care l-a cunoscut, e nemangaiat si nu-si gaseste odihna in nimic”.

Cuviosul Siluan Athonitul,
„Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei”
/razbointrucuvant.ro/