Şcoală de vară pentru copii din mediul rural. Reînvie tradiţia la mănăstirea Frumoasa

septembrie 6, 2008 Categoria: Stiri

Între 4 şi 17 august la mănăstirea Frumoasa din raionul Călăraşi 32 de copii din Republica Moldova au avut bucuria să participe la cea de a patra ediţie a şcolii de vară în cadrul căreea au redescoperit arta pictării icoanelor pe sticlă. Astăzi, în era tehnologiilor informaţionale performante mîna omului, care altădată realiza capodopere, devine tot mai inutilă. În toate se dă preferinţă „echipamentelor de ultimă generaţie” şi unele îndeletniciri populare dispar. Cine mai brodează azi „pe fir” o iie sau o faţă de masă? Cine-şi mai brodează o năframă pe pînză de borangic? Sau cine mai găseşte un zugrav care să picteze o icoană, după tradiţie,ca altădată? În acest sens, administraţia mănăstirii Frumoasa a decis să nu lasă să dispară meşteşugurile populare, adică şi tradiţia strămoşească! Acum patru ani au lansat o idee frumoasă, care a prins repede. Ideea consta în organizarea unei şcoli de vară pentru copiii din mediul rural şi să-i înveţe să picteze icoane pe sticlă, dar şi împletitul în fibre vegetale, floristică, oregami, broderie, croşetare. Ediţia din acest an a avut două ateliere, de iconografie şi împletitul în fibre vegetale. 32 de tineri au pictat timp de două săptămîni icoane pe sticlă şi au împletit diferite obiecte din pănuşi, care vor fi admirate la iarmarocul organizat pe 28 august chiar la mănăstire. Aceşti copii au avut posibilitatea să locuiască la mănăstire, asistînd la slujbele care se ţineau la biserică, la alte ritualuri pe care le poţi vedea doar în aşezămintele monastice. Ei s-au bucurat de comunicarea cu măicuţele şi surorile care se află la ascultare la această mănăstire, care se aseamănă cu un mic paradis. Linişte, culori, modele cu Iisus, cu Maica Domnului, cu Sfinţii Andrei, Nicolae, Pantelimon cu alte reprezentări biblice, cîntări liturgice, vorbe şi rugăciuni curate , iată de ce au avut parte copiii.

„Sunt la a patra ediţie a şcolii, este o idee formidabilă! Copii acumulează cunoştinţe noi, vin la şcoală cu noi impresii. Anul acesta am avut 32 de copii, unii au mai fost şi la alte ediţii, dar majoritatea sunt noi. Administraţia mănăstirii intenţionează să deschidă din unu septembrie şcoală de iconografie şi teologie, se va numi Sfîntul Ioan Damaschin şi vor studia iconografia, arta mozaicului, dar vor studia şi teologia. Îmi plac foarte mult copiii şi îi ţin minte pe toţi, ei îmi umplu viaţa de bucurie.Icoanele pictate rămîn în mănăstire,sunt expuse în muzeul mănăstirii. Unele sunt puse spre vînzare la iarmaroc şi se întîmplă să-şi găsească şi cumpărători” ne spune Zinaida Ştirbu, profesoară de arte plastice.
Tinerii trebuie educaţi şi crescuţi în ideea de bine, frumos, intervine în discuţie Liliana Harea, profesoară de arte plastice şi educaţie tehnologică: „Separarea pedagogiei de educaţia religioasă a dat naştere unor oameni fără suflet. Educaţia creştină care se făcea în şcoli a fost poate cel mai important modul pentru educaţia generaţiei acestor timpuri violente. Azi toate lasă de dorit. Educaţia moral spirituală în şcoală practic nu se mai face sau dacă se şi întîmplă, atunci sub o formă nu dintre cele avansate. Copiii simt un gol şi caută să-l umple cu altceva pe la discoteci, baruri sau prin alte localuri care nu adaugă nimic la înălţarea sufletului. Trebuie să avem grijă să umplem forul interior al unui copil cu bine, cu lumină. Să încercăm să-i creştem în ideea de bine. Organizarea unor asemenea şcoli este binevenită, să dea Domnul să ploaie cu mai multe proiecte similare. În acest sens administraşia mănăstirii Frumoasa a reuşit să facă un lucru nemaipomenit de valoros. Reînviem o tradiţie demult uitată pe meleagul nostru. M-am simţit foarte bine, m-am ataşat de copii, de mănăstire”.

Impresiile copiilor, participanţi la şcoală vin să susţină în toate ideea continuităţii acestei şcoli pe viitor.

Aliona Rusu, Nişcani, raionul Călăraşi: – Am venit la şcoala de la mănăstire să învăţ cum se pictează icoanele pe sticlă, cum se lucrează cu materiale vegetale. Sub ochii mei pe banca fiecărui copil a apărut o icoană.Eu am reuşit să pictez două, prima îl reprezintă pe Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, cea de a doua este Sfînta Treime şi a treia, doar am trecut desenul, Sfîntul Benedict.

Cristina Smolenski, liceul teoretic Mihail Sadoveanu, Călăraşi: – Cel mai mult impresionează aşezarea , peisajul care adaogă şi sporeşte frumuseţea mănăstirii Frumoasa.Adevărat Paradis! Impletesc în pănuşe diferite obiecte, clopoţei, şerveţele -suport pentru ceşcuţe, panou decorativ, pînieră… Tot aici am auzit istoria mănăstirii Frumoasa, am aflat că are mai mult de 200 de ani. Întemeierea locaşului este legată de răzeşul Efrem Jurcu (Iurco) pe care l-au urmat trei monahi , Macarie, Serafim şi Ioanichie. Trăiau la început în bordee săpate în pămînt. Răzeşul a cumpărat pămînt pentru a extinde mănăstirea. Am aflat de „cartea de milostenie” în care introduceau, pentru a-i ţine în rugăciune, numele localnicilor, ţărani din Bravicea şi din alte sate, care îi ajutau să se hrănească”

Lucia Harea, cl. 10, satul Nişcani, Călăraşi: – Am venit din 4 august la Frumoasa, este minunat, cred că sunt o norocoasă, mulţi copii ar fi dorit să fie în locul meu! Ne-am împrietenit din prima zi, repede, între copii prietenia se leagă simplu, firesc. Am bloc-notesul plin cu adrese şi tot felul de cîntece, poezii auzite sau dăruite de cei cu care m-am întîlnit la Frumoasa. Eu am realizat mai multe icoane, învăţ la şcoala de pictură din Călăraşi şi îmi place foarte mult arta plastică. Mulţumiri profesoarei noastre, Zinaida Ştirbu, care ne „iniţiază cu multă răbdare în pictura icoanelor pe sticlă”. Am aflat un detaliu interesant: meşterii iconari erau analfabeţi, dar aveau har şi pictau icoanele cu stil individual. Pe icoanele picate niciodată nu se pune semnătura meşterului, peste Chipurile Sfinţilor nu poţi să semnezi… Atît de mult mă pasionează iconografia, încît mi-aşi dori să încerc să pictez icoane pe pînză. Mulţumesc tuturor celor care deja de 4 ani ajută atîţia copii din familii nevoiaşe să trăiască stări deosebite la mănăstire, printre măicuţe. Va fi o experienţă în viaţă aflarea mea în acest loc, liniştea şi spiritul duhovnicesc de aici. Mulţumiri Maicii stareţe Benedicta, tuturor măicuţelor şi tuturor celor care au ajutat.”

Valeria Manoli, satul Cuzmenii Vechi, raionul Făleşti: – Imi place mult să mă aflu aici, la această tabără, sunt la a treia ediţie. Acum am descoperit „secretul ” pictării icoanelor pe sticlă, în ceilalţi doi ani am învăţat şi oregami şi floristică. Imi place mult şcoala, dar eu caut ceva legat de muzică, sunt pasionată de muzică. Cel mai mult îmi place că şcoala se organizează la mănăstire, am învăţat multe, de exemplu, aici am aflat că există culori de ulei, sunt foarte frumoase”

Andrei Vidraşcu, Cărpineni, Hînceşti: – Cînd am venit, am crezut că vin la o şcoală unde voi picta cu mîna, dar aici mi-au dat pensulă şi culori. Nu am avut această bucurie niciodată în viaţă să am atîtia culori! Eu am talent , mă uit la un desen şi pot să-l reproduc în creion. Am învăţat şi cuvinte noi: pensulă, paletă, peniţă, tuş, chenar. L-am pictat pe Sfîntul Pantelimon, vindecător de boli…”

Elena Păun, oraşul Călăraşi, liceul Vasile Alecsandri: – Pentru mine participarea la această şcoală este o nouă experienţă. Nu mă pot lăuda cu zugrăvitul icoanelor, eu sunt pasionată de împletirea fibrelor vegetale. Am descoperit cîte obiecte interesante poţi să confecţionezi din pănuşe de porumb, o simplă pănuţă.

Sofia Istrati, comuna Răciula, Călăraşi: -Am descopetit că pot picta, mănăstirea imi place, m-au impresionat măicuţele, sunt harnice, binevoitoare. Niciodată n-am mîncat bucate mai gustoase ca la Frumoasa, la mănăstire.

Adelina Ţurcanu, oraşul Chişinău: – Am reuşit să pictez trei icoane pe sticlă cu culori de ulei, pentru mine este ceva nou.Am pictat Icoana Domnului Iisus Hristos, Sfînta Pelagheia, acum incerc să schiţez chipul Sfintei Alexandra. Sunt foarte bucuroasă, plec acasă cu mulţi prieteni noi, dar şi cu amintiri de neuitat: aflîndu-mă la mănăstire în Codru, sîmbătă noaptea am văzut eclipsa de lună şi în aceeaşi seară am admirat, împreună cu alţi copii, cum cade o stea. Aştept să mi se împlinească dorinţa! Am învăţat multe rugăciuni noi, am încercat să deprind cîntările din Biserică, sunt deosebite”.

Cineva spunea că nu trebuie să încerci să ajuţi lumea întreagă, este bineplăcut să poţi ajuta un singur om şi ţi se deschide poarta fericirilor. Duminică, cînd trebuia să ne despărţim, cei 32 de copii căutau oamenii care i-au fericit să le deschidă Porţile!

Pictura icoanelor pe sticla: Se spune că icoana pe sticlă se lucrează după model (izvod, izvor). Vechii zugravi scoteau izvodul pentru a se executa cîteva lucrări, apoi cu grijă era pus la păstrare. Icoanele pe sticlă au apărut pentru prima dată în Ardeal (regiune mai înstărita, cu păduri folosite ca sursă de combustibil pentru fabricile de sticlă).Primele icoane au fost găsite la Nicula lîngă Cluj, apoi la Sibiel, Făgăraş. Există cîteva elemente tipice unei icoane pe sticlă: se desenează un personaj sau mai multe, restul spaţiului se umple cu chenare de flori, chenare de sfoară răsucita, steluţe. In Moldova icoanele sunt împodobite cu flori mari. Pentru icoanele lucrate după tipic se folosesc pensule foarte subţiri sau peniţă. In timpurile de odinioară pensulele se făceau din păr de coadă de pisică neagră culese noaptea. S-a încercat şi cu păr din coadă de cal sau de veveriţă. Culorile se folosesc aproape necombinate, poate doar mai stinse sau mai luminate.

Icoanele pe sticla sunt caracterizate de numărul mare de personaje, dar întotdeauna există un personaj central cum ar fi Maica Domnului ce apare în trei ipostaze: veselă cu Pruncul în braţe, îndurerată cu Iisus pe cruce sau la Naşterea Domnului. Rama icoanelor se freacă cu lumînare si cu peria pentru a se obţine un luciu de icoană veche.
Un detaliu interesant este faptul că icoanele pe sticlă au un chenar pentru a se sti pînă unde se intinde icoana. Chenarul poate ocoli toată lucrarea sau numai o parte sub formă de buclă sau cupolă.

/frumoasa.md/