Cuviosul Porfirie – Despre Antihrist şi 666

aprilie 8, 2014 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti

L-am întrebat într-o zi, în chilia lui:

”Părinte, în ultima vreme se vorbeşte mult despre 666, despre venirea lui antihrist care se apropie – unii susţin chiar că a şi venit; se vorbeşte de asemenea mult despre pecetluirea electronică a mâinii drepte sau a frunţii, despre confruntarea dintre Hristos şi antihrist şi despre zdrobirea celui din urmă, despre a Doua Venire a Domnului. Sfinţia-voastră ce spuneţi de toate acestea?”.

Părintele a răspuns:

”Ce să spun? Eu nu spun că am văzut-o pe Maica Domnului, că va avea loc război şi altele asemenea. Ştiu că va veni antihrist, că va avea loc a Doua Venire a Domnului, dar când vor fi acestea, nu ştiu. Mâine? Peste 1000 de ani? Nu ştiu. Dar nu mă neliniştesc din pricina asta, căci ştiu că ceasul morţii înseamnă pentru fiecare din noi a Doua Venire a Domnului. Iar ceasul acesta este foarte aproape”.

666 şi antihristul

Mi-a zis:

”Părinte Athanasie (m-a luat de mână aşa, strâns), eu acum sunt orb, ochii mei trupeşti nu mai lucrează, pentru că am cancer la hipofiză, dar am ochi duhovniceşti şi văd. Înainte să pleci, vreau să îmi spui ce a spus Gheronda Emilianos [Simonopetritul] despre 666 şi despre antihrist?”.

Era în zilele de după Cernobâl, lumea era tulburată şi oamenii mergeau cu zecile în fiecare zi, mai ales la Părintele Porfirie, care era aproape, în Atena, şi neliniştiţi îl întrebau:

”Ce va fi? Va veni antihrist să ne pecetluiască cu 666?”.

Şi m-a întrebat iar:

”Ia spune-mi, fiule, ce spune Gheronda Emilianos despre 666 şi antihrist?”.

Iar eu îi răspund: ”Gheronda, ne-a spus la o sinaxă de curând să nu ne neliniştim. Noi să ne îngrijim să avem o relaţie vie cu Hristos, iar lui antihrist să nu îi dăm multă însemnătate, căci altfel, acela va deveni centrul vieţii noastre, iar nu Hristos”.

Îndată a lovit cu mâinile de pat de bucurie şi a spus:

”Ce spui, fiule? Ce spui, fiule? Slavă Ţie, Doamne, că am găsit un duhovnic care să fie de acord cu mine! Măi, copile, ce-au făcut duhovnicii, aici în lume?! Au tulburat sufletele, au creat o mulţime de probleme, familiale şi psihologice cu acest 666. Nu mai poate lumea să doarmă şi au început să ia medicamente de cap şi pastile de somn, ca să poată să doarmă. Ce-i asta? Hristos nu vrea asemenea lucruri, fiul meu. Să-ţi mai spun ceva?”.

Îi zic: ”Părinte, ce?”. Îmi spune: ”Pentru noi, creştinii, atunci când Îl trăim pe Hristos, nu există antihrist. Ia spune-mi? Aici unde stau eu în pat poţi să stai şi tu?”. Îi spun: ”Nu, Părinte”. Îmi spune: ”De ce?”. I-am răspuns: ”Pentru că, dacă stau peste dumneavoastră, vă voi strivi”. Îmi spune: ”Dar când poţi să stai?”. Îi zic: ”Atunci când plecaţi dumneavoastră, Gheronda, pot să stau eu”.

Îmi spune: ”Exact, fiule, aşa se întâmplă şi cu sufletul nostru. Când avem în noi pe Hristosul nostru, poate veni antihrist? Poate intra vreo altă fiinţă potrivnică în sufletul nostru? Aşa că, fiule, pentru că nu Îl avem pe Hristos în noi, de aceea azi suntem neliniştiţi cu privire la antihrist. Când Îl punem pe Hristos în noi, toate devin Rai. Hristos este totul şi în acest chip să le vorbeşti şi tu oamenilor, fiule, şi de ce este potrivnic nu ne temem. [ …]

Căci, fiule, pe primii martiri i-au băgat la fiare, iar ei se însemnau cu semnul crucii şi fiarele se făceau ca nişte mieluşei. Îi aruncau în mare, iar ei îşi făceau semnul crucii şi marea se prefăcea în uscat şi mergeau pe ea. Îi aruncau în foc şi ei îşi făceau semnul crucii, iar focul se prefăcea în răcoare. Binecuvântatul meu fiu, ce suntem noi astăzi? Credem în Hristos? În crucea noastră? Dar de ce S-a pogorât Hristos? Nu S-a pogorât ca să întărească neputinţa noastră? Aşa, fiule, să îi spui şi lui Gheronda [Emilianos]. Iar tu să le spui oamenilor să nu se teamă de antihrist. Suntem fii ai lui Hristos, suntem copii ai Bisericii”.

Acest lucru m-a mirat foarte tare. Şi a adăugat: ”Să îţi spun ceva?”. Zic: ”Părinte, vă rog”. ”Patriarhul Dimitrie cum a venit în Atena?”. Îi zic: ”Cu avionul”. ”Ei, bine, ştiu că a venit cu avionul, că doar nu venea înot! Cu ce acte a intrat, vreau să zic?”. Îi zic: ”cu paşaportul, Gheronda”. – ”Grecesc sau turcesc?”. Îi zic: ”Nu ştiu”. – ”Ei, acum faci şi pe înţeleptul! Cu paşaport turcesc a venit! Şi care este simbolul naţional al Turciei, ştii?”. Îi zic: ”Nu ştiu, Gheronda”. – ”Hai, c-ai întrecut măsura! Nu ştii care este simbolul naţional al Turciei? Semiluna! Şi ştii cum este numită semiluna de către Părinţii Bisericii noastre, după apariţia lui Mohamed?”. Îi zic: ”Nu ştiu, Gheronda”. ”Ei, o să îţi iau diploma aia şi am să ţi-o rup. Ce fel de teolog eşti?” […].

”Semiluna este semn al antihristului. Dacă semiluna este semn al lui antihrist şi Patriarhul nostru are pe paşaportul lui semnul antihristului (cu tot cu ştampilele lor, şi câte ştampile nu pun şi în interior şi în exterior?!), asta vrea să spună că Patriarhul nostru este antihrist? Nu, măi, copile! Nu, măi copile! Să nu îngrădim atât de mult mesajul Evangheliei! Hristos nu este atât de îngust la minte pe cât suntem noi, oamenii, pe care nu ne interesează decât să ne apărăm drepturile. Aşa să îi spui lui Gheronda şi aşa să spui şi oamenilor: nici de antihrist nu ne temem, şi nici de 666”.

Părintele Porfirie Kavsokalivitul
Antologie cu sfaturi ale Părintelui Porfirie, pp. 71, 72-75, 2003.
/pemptousia.ro/