Din 3 august, „Adevărul“ îţi aduce o Biblie sectară la chioşcurile de presă şi librăriile din Republica Moldova
Iulie 27, 2012 Categoria: Stiri, Atitudini
Publicația „Adevărul” pe care o urmăresc cu mult interes, în același timp, apreciindu-i profesionalismul jurnaliștilor, vine astăzi cu un nou anunț editorial pentru cititorii basarabeni: „Din 3 august, „Adevărul“ îţi aduce Biblia într-un nou format, la chioşcurile de presă şi librăriile din Republica Moldova”. Mărturisesc faptul că am rămas surprins și întristat.
Într-o postare recentă aminteam de cazul când teologul clujean Radu Preda a fost folosit pentru a promova această biblie pe care dânsul a numit-o falsă. În ziua când a fost difuzat interviul, Patriarhia Română a venit cu un comunicat în această privință subliniind printre altele că „mai mulţi credincioşi ortodocşi … au fost induşi în eroare de către cotidianul Adevărul prin oferirea spre vânzare a unei Biblii neoprotestante”.
Răspunsul nu s-a lăsat mult așteptat, directorul general Adevărul Holding Peter L. Imre făcând câteva precizări: „Biblia care apare împreună cu ziarul „Adevărul” este Biblia creştină, aceeaşi pentru întreaga creştinătate, indiferent de confesiune. Din punctul nostru de vedere, ea se adresează tuturor creştinilor vorbitori de limbă română. Diferenţele de traducere şi interpretare - care apar inclusiv între ediţiile acceptate de BOR - le lăsăm pe seama bisericilor şi a teologilor”.
Reacția sarcastică din partea conducerii acestei publicații la solicitarea Patriarhiei Române a dat naștere unui val de nemulțumire din partea utilizatorilor ortodocși, vorbitori de limbă română, ai rețelei de internet. Asfel, s-au expus pe marginea atitudinii peiorative a reprezentanților holdingului mai mulți bloggeri (saccsiv, bataiosu, razbointrucuvant, acvila30, napocanews, etc) care au analizat critic această acțiune și riscurile ce implică neluarea în seamă a atenționărilor ecclesiale, iar pe de altă parte a s-au postat bloggerii neoprotestanți.
În eventualitatea evitării unui nou conflict mediatic cu substrat religios în Republica Moldova mi-ar părea bine și cred că ar fi judicios ca redacția Adevărul Moldova, pentru început, să ofere (pe lângă formatul, hârtia,calitatea, coperta și flexibilitatea acesteia) câteva explicații în plus la precizările directorului general Adevărul Holding. Este nevoie de un pic mai multă finețe și respect în tratarea unor subiecte cu implicații adânci pentru conștiința religioasă a creștinilor.
Mihai Dohot
/mihaidohot.blogspot.com/
Câteva diferenţe între Biblia în versiunea Cornilescu şi cea ortodoxă în versiunea Batolomeu Anania, aşa cum sunt prezentate pe siteul odaiadesus.ro:
Textul ortodox “ruşinaţi cei care se închină chipurilor cioplite” devine în traducerea Cornilescu “ruşinaţi cei care se închină icoanei”. În Apocalipsă, “chipul fiarei” devine pentru Cornilescu “icoana fiarei”.
În Biblia ortodoxă, Iisus Hristos este menţionat şi ca “ultimul Adam”. Cornilescu traduce şi foloseşte “al doilea Adam” pentru Iisus.
În Evanghelia după Ioan, cap. 3, verset 3, este redată discuţia lui Iisus cu Nicodim. Mântuitorul îi spune: “Dacă nu se naşte cineva de sus, nu poate să vadă împărăţia lui Dumnezeu”. Cornilescu scrie “dacă nu se naşte cineva din nou…”.
În Biblia ortodoxă a lui Anania, în cartea Apocalipsei se vorbeşte despre “mii de ani”. În versiunea Cornilescu, se precizează clar “o mie de ani”.
În versiunea Cornilescu apare deseori sintagma “calea mântuirii”, care nu apare în Biblia ortodoxă a lui Anania. Iată un exemplu: “Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim [toís dé sozoménois], este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:18) devine la Cornilescu “dar pentru noi, cari suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu”.
Lasa un comentariu
Completeaza casutele de mai jos pentru a adauga un comentariu.
Traducerea Bibliei Cornilescu comparată cu Biblia B.O.R. şi cu
Biblia Jubiliară a sfântului Sinod al BOR. Suport comparativ, textul Originalul în Greacă şi Latină
- Nestle-Aland - ediţia 1993
…………
Biblia Anania (Verset notat cu: A ) Biblia Cornilescu ( Verset notat cu C )
A. Mt. 5: 10
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
C. Mt. 5: 10
Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
A. Mt. 25,37
Atunci îi vor răspunde drepţii
zicând: Doamne, când Te-am
văzut flămând şi Te-am hrănit?
văzut flămând şi Te-am hrănit?
C. Mt. 25,37
Atunci cei neprihăniţi îi vor
răspunde: Doamne, când Te-am
flămând, şi Ţi-am dat să
mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut?
A. Mt. 25,46
Şi vor merge aceştia la osândă
veşnică iar drepții la viaţă
veşnică.
C. Mt. 25,46
Şi aceştia vor merge la pedeapsa
veşnică, iar cei neprihăniţi vor
merge în viţa veşnică.
A. Mt.26,50
Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru
ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se
au pus mâinile pe Iisus şi L-au
prins.
C. Mt.26,50
Isus I-a zis: „Prietene, ce ai venit
să faci fă!” Atunci oamenii aceia
s’au apropiat, au pus mâinile pe
Isus, şi L-au prins.
A. Mc. 11,10
Binecuvântată este împărăţia care
vine, a părintelui nostru David!
Osana întru cei de sus!
C. Mc. 11,10
Binecuvântată este împărăţia care
vine, împărăţia părintelui nostrum
David! Osana în cerurile prea înalte!
A. Lc. 1,30
Şi îngerul I-a zis: nu te teme
Marie, fiindcă ai aflat har de la
Dumnezeu
C. Lc. 1,30
îngerul I-a zis: nu te teme,
Marie; căci ai căpătat îndurare
înaintea lui Dumnezeu.
A. Lc. 1,38
Iar Maria a zis: Iată roaba Domnului
Fie mie după cuvântul tău!
Şi îngerul a plecat de la dânsa.
C. Lc. 1,38
Datorită marii îngăduiri a
Dumnezeului nostru, în urma
căreia ne-a cercetat Soarele
care a răsărit din înălțime.
A. Lc. 1,78
Prin milostivirea milei Dumnezeului
nostru, cu Răsăritul-cel de Sus
ne-a cercetat.
C. Lc. 1,78
Datorită marii îngăduiri a
Dumnezeului nostru, în urma
căreia ne-a cercetat Soarele
care a răsărit din înălțime.
A. Lc.16,15
Şi el le-a zis: „Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi înşivă drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.
C. Lc.16,15
Isus le-a zis: „Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
A. Lc. 19,38
Zicând: Binecuvântat este Împăratul
Cel ce vine întru Numele Domnului!
Pace în cer şi slavă întru cei de sus!
C. Lc. 19,38
Ei ziceau „Binecuvântat este
Împăratul care vine în numele
Domnului! Pace în cer, şi slavă
în locurile prea înalte!”
A. In. 1,1
Întru’nceput era Cuvântul şi Cuvântul
era la Dumnezeu şi Cuvântul
Dumnezeu era.
C. In. 1,1
La început era Cuvântul, şi Cuvântul
era cu Dumnezeu şi Cuvântul
era Dumnezeu.
A. In. 2,4
Şi Iisus I-a zis: Ce ne priveşte, femeie,
pe Mine şi pe tine?
ceasul Meu încă n’a venit.
C. In. 2,4
Isus I-a răspuns: „Femeie, ce am Eu
a face cu tine? Nu Mi-a venit
încă ceasul.”
A. Fa. 15,5
Dar unii din eresul fariseilor care
Devenise credincioşi s’au ridicat
zicând că pe aceia să-i taie’mprejur
şi să le poruncească a păzi
Legea lui Moise.
C. Fa. 15,5
Atunci unii din partida Fariseilor
care crezuseră, s-au ridicat, şi au
zis că neamurile trebuie să fie
tăiate împrejur, şi să li se ceară să
păzească legea lu Moise.
A. Fa. 24,14
Dar pe asta ţi-o mărturisesc: că
potrivit Căii pe care ei o numesc eres,
aşa mă închin eu Dumnezeului părinţilor
mei, crezând în toate cele scrise în
Lege şi prooroci.
C. Fa. 24,14
Îţi mulţumesc că slujesc
Dumnezeului părinţilor mei după
Calea pe care ei o numesc partidă;
eu cred tot ce scrie în Lege
şi în Prooroci.
A. Fa. 28, 22
Dar dorim să auzim de la tine
ceea ce gândeşti; că’n privinţa
acestei secte ne este cunoscut că
se stă`mpotrivă.
C. Fa. 28,22
Dar am vrea să auzim părere ta,
pentru că ştim că partida aceasta
pretutindeni stârneşte împotrivire.
A. Rom.5, 18
Prin urmare, aşa cum prin greşala
unuia a venit peste toţi oamenii
osânda, tot astfel prin fapta de
dreptate a Unuia, peste toţi
oamenii a venit îndreptăţirea
care dă viaţă.
C. Rom.5, 18
Astfel dar, după cum printr-o singură
greşală, a venit o osândă care a
lovit, pe toţi oamenii, tot aşa, printr’o
singură hotărâre de iertare a venit
pentru toţi oamenii o hotărâre
de neprihănire care dă viaţă.
A. Rom.5, 19
Fiindcă aşa cum prin neascultarea
unui singur om cei multi s’au făcut
păcătoşi, tot astfel prin ascultarea
Unuia cei mulţi vor deveni drepţi.
C. Rom.5, 19
Căci, după cum prin neascultarea
unui singur om, cei mulţi au fost
făcuţi păcătoşi, tot aşa prin cei
ascultarea unui singur om, cei
mulţi vor fi făcuţi neprihăniți,
A. I Cor. 11, 18
Fiindcă-n primul rând aud şi-n parte
cred - că atunci când vă adunaţi ca
Biserică, între voi sunt desbinării
B. I Cor. 11, 18
Mai întâi de toate, aud că atunci
când veniţi la adunare, între voi
sunt desbinări. Şi în parte cred.
A. I Cor. 11,19
Căci între voi trebuie să fie şi
eresuri , pentru ca să se vădească
între voi cei încercaţi.
B. I Cor. 11,19
Căci trebuie să fie şi partide între
voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi
buni.
A. II Cor. 2. 9,9
așa cum este scris: Împărtășit-a, dat-a
săracilor; dreptatea lui rămâne în veac.
C. II Cor. 2. 9,9
după cum este scris: ”A împărtășit,
a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne
în veac.
A. II Cor. 6,14
Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei
Necredincioşi, căci ce însoțire are
dreptatea cu fărădelegea? sau
părtăşie are lumina cu întunericul?
B. II Cor. 6,14
Nu vă înjugaţi la jug nepotrivit cu
cei necredincioşi. Căci ce legătură
este între neprihănire şi fărădelege?
sau cum poate sta împreună
lumina şi întunericul?
A. Tes. 1,4
ştiind noi, fraţilor iubiţi de Dumnezeu, că El v’a ales,
C. Tes. 1,4
Ştim, fraţi preaiubiţi de Dumnezeu, alegerea voastră.
A. Tit. 3,10
Pe omul eretic după întâia şi a
mustrare îndepărtează-l.
C. Tit. 3,10
După întâia şi a doua mustrare,
depărtează-te de cel ce aduce. dezbinări.
A. Tit. 3,11
ştiind că unul ca acesta s-a înstrăinat
și rătăceşte-n păcat, osândit de
de sine însuşi.
C. Tit. 3,11
căci ştim că un astfel de om
este un stricat și păcătuieşte,
de la sine fiind osândit.
A. Fil. 1,11
Plini de roada dreptății care vine prin
Iisus Hristos spre slava și lauda
Lui Dumnezeu.
C. Fil. 1,11
plini de roada neprihănirii, prin Isus
Hristos, spre slava și lauda lui
Dumnezeu.
A. Col. 2,18
Nimeni să nu vă lipseacă de răsplata
prin „smerenie de bunăvoie” sau prin
„slujire de îngeri” vârându-se el în
cele ce n-a văzut şi-n zadar smerindu-se
cu mintea lui cea trupească.
C. Col. 2,18
Nimeni să nu vă răpească premiul
alegerii, făcându-şi voia lui însuşi
printr-o smerenie şi închinare la
îngeri, amestecându-se în lucruri pe
care nu le-a văzut, umflat de o mândrie
deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti.
A. Gal. 3,11
Iar faptele trupului sunt cunoscute;
îndreptăţeşte în faţa lui Dumnezeu
este lucru învederat, pentru că
dreptul din credinţă va fi viu.
C. Gal. 3,11
Şi că nimeni nu este socotit
neprihănit înainte lui Dumnezeu,
prin lege, este învederat, căci
cel neprihănit prin credinţă va trăi.
A. Gal 5. 18
Iar faptele trupului sunt cunoscute;
Aceste sunt: desfânarea, necurăţiile
neruşinarea.
C. Gal 5. 18
Şi faptele firii pământeşti sunt
cunoscute, şi sunt acestea:
preacurvia, curvia, necurăția
desfrânarea.
A. Gal 5. 20
Idolatrie, vrăjitorie, duşmănii
Certuri, gelozii,întărâtări, gâlcevi
dezbinări, erezii.
C. Gal 5. 20
Închinarea la idoli, vrăjitoria,
vrajbile, certurile,zavistia, mâniile,
neînţelegerile, desbinările, certurile de
partide
A. Ev. 7,24
Dar Iisus are o preoţie netrecătoare
prin aceea că El rămâne în veac.
C. Ev. 7,24
Dar El, fiindcă rămâne „în veac”,
are o preoţie care nu trece de la
unul la altul.
A. Ap. 13,15
şi i sa dat ei să-i dea chipului Fiarei
un duh pentru ca chipul Fiarei să şi
grăiască și facă-n în aşa fel ca toți
cei ce nu se vor închina chipului Fiarei
să fie ucişi.
C. Ap. 13,15
I s-a dat puterea de să dea suflare
icoanei fiarei, ca icoana fiarei să fie
omorâţi toţi cei ce nu se vor
închina icoanei fiarei.
A. Ap. 20,5
Cei morţi nu învie până ce nu se vor
sfârşi miile de ani. Aceasta este
învierea cea dintâi.
C. Ap. 20,5
cei morţi n-au înviat până nu s-au
sfârşit cei o mie de ani.
Aceasta este întâia sa înviere.
………………………….
Comparând versetele de mai sus se poate observa cu ușurință reinterpretarea intenționat diferită a Sfintei Scripturi, în comparație cu textul original.
Scopul urmărit este să acrediteze noua doctrină căreia D.C. îi subscrie și o auto justificare pentru aderararea la o alta comunitate religioasă separată de Biseriă, întemeiată de John Smith în sec. XVI.
Tot John Smith este primul care se autobotează și pretinde apoi ca poate transmite acest ”har” prin succesiune de la Sfinții Apostoli.
D.C. abandonează învățătura de credință și Biserica în care a crescut, a învățat și s-a format ca preot ortodox, recurge chiar la denaturarea gravă a credinței creștine prin reinterpretarea cuvântului Sfintei Scripturi.
Acestea sunt doar mici observaii. Judecata este la Domnul. Singurul judecător al lui și al nostru este: azi și în veacul ce va să fie, Domnul nostru Iisus Hristos.
Observații aspra textului comparat
Înlocuirea Cuvântului ”drept” cu expresia ”evlavios” este justificată numai în temeiul rândurilor de mai sus și nu în temeiul înțelesului adevărat al cuvântului revelat.
La Mt. 25, 37,46
Cuvântul ”drept ” nu poate fi înlocuit cu ”evlavios” nici formal, nici literal.
Rom. 5, 18-19 și în multe alte versete, se face aceeași înlocuire: drept, dreptate, îndreptățire, este substituit cu: ” evlavios”, ”neprihănit”, ”neprihăniți” după voia sa, schimbând astfel complet sensul și înțelesul original.
Evlavios poate fi oricine de orice credință ar fi el: catolic, protestant, neoprotestant, musulman, budist etc…
Toți aceia care mărturisesc o credință oricare din cele câteva sute de mii existente pe pământ, și îngăduite de Dumnezeu, pot fi evlavioși în credința lor, dar aceasta nu înseamnă că sunt și drepți în temeiul dreptei credințe și a învățăturii revelate nouă de Însuși Mântuitorul nostru în Biserica Sa, prin Sfinții Apostoli.
Mt. 26,50
În nici un caz, în nici un text evanghelic, Mântuitorul nu i-a poruncit lui Iuda: ”Ce ai venit să faci fă!”. Aceasta este licență D. C. sau a celor care l-au coordonat.
Mc. 1,10
”Osana întru cei de sus!” Cei de sus… a fost înlocuit cu: locurile… pentru că doctrina neoprotestantă , noua doctrină a lui D. C. nu-i mai acceptă pe Sfinții lui Dumnezeu, nu mai recunoaște nici Revelația Divină a Sfintei Tradiții a Bisericii Drept măritoare de Dumnezeu, nici tâlcuirea revelată a Sfintei Scripturi.
Aceasta va fi înlocuită de tradiții noi, de origine omenesacă, proprii multiplelor comunități autointitulate creștine, apărute după sec. XVI, în urma reformei lui Martin Luter.
Acelaș mod de interpretare se poate observa și la Lc. 19 ,38. Aceasta demonstrează că nu este o scăpare accidentală a lui D. C. ci o reinterpretare voită a cuvântului Sfintei Scripturi pentru a o pune in acord cu noua doctrina.
Lc. 1,30
Nici Harul nu mai este acceptat de D. Cornilescu.
La Ioan 1,1
Este o scăpare sau o confuzie nepermisă unui exeget al credinței creștine.
Cuvântul era [ LA ] Dumnezeu are semnificația corectă.
Cuvântul era [ CU ] Dumnezeu, are semnificație eronată. Cu Dumnezeu nu poate să mai fie un Dumnezeu. O eroare din neatenție, din necunoastere? Sau intentionată! …dar cu certitudine inadmisibilă pentru cineva care-și zice creștin.
Fa.15,5 și Fa. 28, 22
Eres și sectă sunt înlocuite înlocuite cu ”partidă. ” Oare de ce evită D. C. aceste cuvinte biblice? Simte el oare ceva inconfortabil în noua lui misiune, în legătură cu cuvintele eres și sectă? Până unde poate fi permisă implicarea personală a traducătorului în reinterpretarea cuvântului revelat?
1 Cor. 11,18
Cuvântul Biserică este înlocuit cu Adunare.
Era pe vremea când comunitățile cultelor neoprotestante evitau cuvântul Biserică. Nu le era pe plac. Nu voiau să se asemuiască bisericii.
Astăzi se poate observa o ”evoluție”…
CMB (Comunitatea Mondială a Bisericilor ) la care din nefericire a aderat și BOR prin liderii ei religioși, se simte confortabil cu cât mai multe ”biserici” afiliate.
Această organizație, a ”ecumenismului” politizat, a fost numită inspirat de către Părintele Dumitru Stăniloae, panerezia universală.
CMB, emite directive către toate comunitățile religioase și fiecare din ele poate să țină cont, sau nu de directivele respective. Un fel de for al Noului Babilon.
În acest mod probabil comunitățile de toate felurile se simt îndreptățite să se auto-denumească biserici. Întrebarea este: sunt ele, în diversitatea lor extrem de eterogenă, pe placul lui Dumnezeu?
Cunoaștem voia lui Dumnezeu. Este înscrisă în Sfânta Scriptură:
Ef. 4, 3. străduindu-vă să păstraţi unitatea duhului întru legătura păcii. 4. Un singur Trup şi un singur Duh, aşa cum aţi şi fost chemaţi la o singură Nădejde a chemării voastre; 5. un singur Domn, o singură Credinţă, un singur Botez,
I Cor 1,10. ”…toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere.”
Biserica nu este ceea ce spun formal oamenii că este.
Ea este ceea ce spune Iisus Hristos că este!
Biserica (nu bisericile ) este una singură. Ea este: ” Biserica Dumnezeului celui viu stâlp și temelie a adevărului. ” Tim. 3,15.
”Sa nu ne părăsim propria noastră Biserică ( congregație) așa cum le este unora obiceiul…” Ev. 10, 25.
O biserică nu poate fi biserică dacă este întemeiată din voia liberă a unei persoane oarecare, sau a unor grupuri de persoane, fără rânduiala și temelia apostolică, ( Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos I Cor. Cap. 3,11.), asa cum s-a întâmplat în ultimii două sute de ani, și cărora azi li se dă certificat de autenticitate din partea ”democrațiilor mondiale” sau a CMB.
Col 2, 18.
E clar că D.C. nu a înțeles sensul corect al acestui verset, sau nu a vrut să-l înțeleagă.
Evr. 7, 24
Pentru modul de interpretare al acestui verset, pentru denaturarea lui, nu există nici o scuză sau îngăduință.
Apoc. 13, 15
Lui D. C. În noua lui haină, i se pare potrivit să batjocorească Sfintele Icoane la care s-au închinat el, învățători lui, parinți lui, bunici și stră, străbunicii lui.
DC: continuă războiul cu Icoanele dedeși acesta a luat sfârșit acum 1300 de ani. Icoanele sunt cinstite legitim de biserică după cel de al șaptelea Sinod Ecumenic de la Nicea din anul 787. Hotărâre a fost luată de toți ierarhii biserici Domnului Nostri Iisus Hristos călăuziți de Duhl Sânt. Cine este mai presus de Biserică și de voia lui Dumnezeu?
”Cine ești tu omule care te opui vrerii lui Dumnezeu?” pentru că te-ai depărtat de El cu duhul…
Reaua credință este dovedită și în traducerea de la Ps. 96, 7 (97, 7 la D.C. ):
”Să se ruşineze toţi cei ce se închină chipurilor cioplite şi se laudă cu idolii lor.”
textul original devine la DC.: ”Sunt ruşinaţi toţi cei ce slujesc icoanelor şi care se fălesc cu idolii: toţi dumnezeii se închină înaintea Lui.”
Conform Sfintei Scripturi, idolii sunt: animale, păsări, oameni, zei, aștri, soarele, pietrele. Porunca este: ”la acestea să nu te inchini.”
Comparăm următoarele versete din Facerea cu născocirea lui DC:
Ieşirea - a doua carte a lui Moise
Cap. 25. 9. Cortul şi toate vasele şi obiectele lui să le faci după modelul ce-ţi voi arăta Eu; aşa să le faci! Cap. 26.1. “Cortul însă să-l faci din zece covoare de in răsucit şi de mătase violetă, stacojie şi vişinie; în ţesătura lor să faci chipuri de heruvimi alese cu iscusinţă.
Sunt heruvimii idoli? I-a spus Dumnezeu lui Moise sa pună idoli în cort?
Cel care se opune rânduielilor bisericii înseamnă că se opune lui Dumnezeu, pentru că Iisus Hristos este Capul Bisericii, iar rânduielile au fost după voia Lui și învățătura Lui.
D.C crede că poate asemui în voie liberă chipul fiarei cu icoana.
Cel mai blând cuvânt care poate fi folosit pentru aceasta este: blasfemie!
Încă o dată este dovedit că pentru a fi pe placul noilor lui stăpâni, devine un supus fidel al noii doctrine, destul de șubredă și fragilă la o analizaă mai exigentă.
Ap. 20, 5 și 20,7
Reprezintă o altă gravă eroare de reinterpretare a textului în scopul mai sus amintit.
D.C. o găsește justificată pentru susținerea doctrinei hiliaste neoprotestante mult uzitată în urmă cu mai multe zeci de ani potrivit căreia: ”În anul 2000 va fi sfârșitul lumii.
Anul 2000 a rămas în urmă. Sunt mulți ani de atunci.
Nu am văzut, nici nu am auzit de vreun predicator sau pastor al comunităților neoprotestante cerându-și scuze pentru erorile grave de înțelegere și interpretare tendențioasă a Sfintei Scripturi, pentru ducerea în ispită a atâtor suflete nevinovate, căzute victime ale unor învățături contrafăcute prin falsificarea Sfintei Scripturi.
Cu aceeași impetuozitate continuă lucrarea lor chiar dacă minciuna a fost dovedită de timpul invocat, făcându-i de rușine pe învățătorii adoptivi ai doctrinei hiliaste.
Ei au crezut că Dumezeu este la voința lor, nu ei trebuie să urmeze voia Lui Dumnezeu revelată de Sfânta Scriptură în Sfânta Biserică.
Prin dreapta crediță știm că:
Iar despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl ( Ma. 12.32.)
Nu s-a căit nimeni ”în sac și cenușe” pentru ducerea în ispită a atâtor suflete nevinovate, amăgite cu învățături omenești diversificate. Nu sa căit DC nici după ce mâna cu care a scris acele erorile biblice i sa uscat, și așa și-a trăit ultimii 30 de ani din viață. Nu a înțețes nimic din aceasta, nici el nici coreligionalii lui.
Personal îmi amintesc, cum mica dar extrem de incisivă comunitate neoprotestantă din satul copilăriei mele, cam 10 sau 12 persoane,”propovăduia” cu mare agresivitate, cu mult aplomb, ”sfârșitul lumii în anul 2000”. În Timișoara tinereților mele am reîntâlnit aceeași activitate febrilă de pregătire a lumii pentru ”sfârșitul lumii în 2000”.
Iartă-i Doamne că Ți-au greșit Ție din prea multă trufie.
Sunt multe alte erori grave, dar evidențierea lor ar fi o lucrare mult prea amplă.
Luând în seamă foarte serios erorile de mai sus fără a mai pune la socoteală și gravele greșeli gramaticale, se poate obseva cu ușurință, chiar și de către cei mai puțin avizați, că a fost schimbat semnificativ înțelesul Sfintei Scripturi.
Analizând doar aceste erori evidențiate sumar, observăm că ele favorizează interpretări multiple.
Este posibilă și facilă conceperea încă a altor doctrine așa zis creștine, dacă i se pare cuiva că nu sunt încă destul de multe.
Nici nu este de mirare că citirea și interpretarea liberă a Sfintei Scripturi, după voia și înțelegera fiecăruia și în afara învățăturilor Bisericii, fără temelia Sfintei Tradiții, care a fost suspendată definitiv în toate comunitățile nou înființate, cu scopul nedeclarat al diseminării libere (după voia și înțelegerea fiecaruia) a învățăturilor creștine, a dus la apariția atâtor învățături paralele cu Biserica Cea Una Sfântă și Sobornicească și Apostolească Biserică a Domnului Nostru Iisus Hristos.
Întoarcera la cuvântul și adevărul lui Iisus Hristos pentu toți cei care merg alături de biserică, este singura cale care duce la mântuire.
Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc( I Cor. 3.15 )
Slavă Domnului nostru Iisus Hristos!. Amin.
………………..
Dicţionar. (Dcționarul explicativ al limbii române, editat de Academia Română)
Drept = În limbaj biblic înseamnă acordul omului cu planul Lui Dumnezeu de a mântui lumea.
Partid = grup de oameni uniţi prin comunitatea concepţiilor politice, ideologice, și intereselor sociale.
Partidă = partid; grupare, tabără. ◊ Expr. A fi de partida cuiva = a fi partizanul unei grupări. A lua partida cuiva = a trece de partea cuiva, a lua apărarea cuiva.
Neprihănit = persoana fără prihană, fără păcat, fără vină, pur, curat, nepătat, imaculat, cast.
Eres = credinţă în forţe miraculoase, supranaturale; concepţie falsă, prejudecată,
superstiţie; eroare.
Erezie = 1. doctrină sau credinţă religioasă care se naşte în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele cunoscute, și care este condamnată de biserica respectivă. 2. greşeală, eroare, rătăcire.
Eretic = susţinător al unei erezii.
……………………………………
Înțelegera greșită, produce doctrine greșite.
……………………
Învățătura de credință protestantă și neoprotestantă continuă să suțină perseverent și neabătut, contrar tuturor dovezilor prin care li se relevă o greșită interpretare a Sfintei Scripturi, că Iisus Hristos ar fi avut frați trupești.
Se aduce ca argument:. Mt. 1,25 ; Lc. 2,7 ; In. 2,4 și altele.
Să le analizăm pe rând:
Evanghelia după Matei 1, 25
Şi nu a cunoscut-o până ce ea L-a născut pe Fiul ei. Şi I-au pus Acestuia numele Iisus.
În limbajul biblic: a cunoaşte (o femeie): a avea legături trupeşti (cu ea). Evanghelistul e preocupat aici numai de faptul că Iisus S’a născut din Fecioară (prin zămislirea de la Duhul Sfânt). Textul de faţă nu atestă în mod explicit pururea-fecioria Mariei, aşa cum ea reiese din restul Evangheliilor şi din tradiţia Bisericii, dar nici nu o infirmă. Adverbul-prepoziţie héos = până, până ce, până când, are şi semnificaţia de continuitate, perpetuitate (Bailly). Verbul care o precede, ouk egínosken = nu a cunoscut-o (redat în limbile moderne prin perfectul compus), este în original imperfectul durabil (Osty), adică exprimă o acţiune care nu se termină, care nu are un capăt. Compară pe héos de aici cu cel din 2 Regi 6, 23: [Micol] „n’a avut copii până în ziua morţii ei“; Ps 109, 1: „Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale“; Mt 28, 20: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului“; Luca 2, 37: [Proorociţa Ana] „văduvă până la optzeci şi patru de ani“. În toate cazurile, héos nu semnifică un capăt al acţiunii sau situaţiei care-l angajează (că adică Micol ar fi avut copii după moarte, că Fiul n’ar mai fi şezut de-a dreapta Tatălui după înfrângerea vrăjmaşilor, că Iisus n’ar mai fi cu apostolii după sfârşitul veacului, că proorociţa Ana s’ar fi recăsătorit după vârsta de 84 de ani), de unde rezultă fără echivoc că textul de faţă nu implică o legătură maritală între Iosif şi Maria, nici înainte şi nici după naşterea lui Iisus.
Evanghelia după Luca Cap. 2 Versetul 7.
Şi L-a născut pe Fiul ei Cel întâi-născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, fiindcă pentru ei nu era loc la han.
În limbajul biblic, termenul de întâi-născut nu implică în mod necesar existenţa unor fraţi mai mici, ci se referă exclusiv la prescripţiile Legii Vechi care-i acordau primului născut de parte bărbătească o demnitate aparte şi prerogative speciale, sub incidenţa chiar a sacralităţii (cf. Iş 13, 2; 13, 14). Este şi motivul pentru care Pruncul Iisus este adus la templu (vezi mai departe, versetele 22-23). În monarhia ereditară, primul-născut devine în mod automat „Prinţ-Moştenitor“ (al tronului) şi poartă acest titlu (Delfin, Diadoh, Ţarevici), chiar dacă rămâne şi unicul-născut; după cum un suveran se intitulează ab initio, de exemplu, Ferdinand I sau Mihai I, fără ca din aceasta să rezulte necesitatea de a-i urma un al II-lea. Ca atare, expresia de faţă se cere interpretată nu numai din unghi legal-juridic, ci şi duhovnicesc, aşa cum o face Apostolul Pavel. În Col 1, 15 el vorbeşte de Iisus Cel „Întâi-Născut a toată zidirea“, adică Fiul născut din Tatăl înainte de crearea lumii. Or, e de la sine înţeles că după cum Fiul Tatălui nu este „cap de serie“ al făpturilor, nici Iisus, Fiul Mariei, nu este „cap de serie“ al unor fraţi mai mici. Pavel clarifică şi mai pregnant această problemă în Rom. 8, 29: aleşii lui Dumnezeu (din Biserică) alcătuiesc o familie în care Iisus Hristos devine „Întâiul-Născut între mulţi fraţi“. Sensul duhovnicesc e cât se poate de clar. Vezi şi Col. 1, 18; Evr. 1, 6; Apoc. 1, 5.
Evanghelia după Ioan Cap.2 Versetul 4.
Şi Iisus i-a zis: „Ce ne priveşte , femeie, pe Mine şi pe tine? Ceasul Meu încă n’a venit“.
Literal: „Ce este mie şi ţie?” Semitism frecvent atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, întrebare care, de obicei, întâmpină o intervenţie inoportună. În cazul de faţă, ea e motivată prin sintagma următoare: „Ceasul Meu încă n’a venit”.
Adresare aparent ireverenţioasă a unui fiu faţă de mama sa, dar familiară în limbajul ebraic. Iisus o foloseşte intenţionat, atât aici cât şi, mai târziu, pe cruce (In 19, 26) ca o rezonanţă a textului din Fc 3, 15-20, dar cu semnificaţie duhovnicească: aşa cum femeia Eva devine „mama tuturor celor vii”, femeia Maria – „Eva cea nouă” – devine mama lui Mesia şi, prin El, a tuturor viilor din împărăţia lui Dumnezeu. Semnificaţia e atestată de faptul că Iisus ascultă rugămintea mamei Sale de a începe, aici şi acum, lungul şir al minunilor care-I adeveresc Dumnezeirea.
Şi, văzându-L, au rămas uimiţi, iar mama Sa I-a zis: „Fiule, de ce ne-ai făcut una ca asta? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi“. Lc.2,48
Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?L.2,49
În chiar faţa lui Iosif, pe care Maria îl desemnează drept „tată“ în sensul legal şi social al cuvântului, Iisus Îşi declară, pentru prima dată, conştiinţa de Sine ca Fiu al lui Dumnezeu. Expresia „tatăl Tău“ folosită aici de Maria, şi aceea de „tatăl Său“, folosită de Luca însuşi în versetul 33, fac parte din procedeul stilistic prin care Evanghelistul pregăteşte replica revelatoare a lui Iisus; inserţia lor în text certifică ştiinţa autorului
de a construi ceea ce se cheamă o „lovitură de stil“.
Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. I. 14,6
Adevărat! Adevărat! Adevărat!
În adevăr prin El aflăm calea care duce la viața veșnică.
Dacă oameni își fac învățături și ”adevăruri” după voia și înțelegerea lor omenească, sau a oricărei entitătăți care-i bântuie, mai pot fi ei urmașii lui Iisus Hristos în Duh și Adevăr?