Întîlnirea cu moartea

noiembrie 15, 2010 Categoria: Articole, Pilde si povestiri

O străveche legendă arabă istoriseÈ™te trista poveste a ienicerului sultanului din Bagdad. Într-o zi, tînărul ienicer se aruncă plin de tristeÈ›e la picioarele stăpînului său care îl îndrăgea mult, cerîndu-i cu împrumut minunatul său cal care părea că zboară, într-atît era de iute.

-De ce? Îl întrebă sultanul.

-Am văzut moartea în grădină È™i ea mi-a făcut semn. Cu calul tău, voi putea fugi la Bassara È™i mă voi ascunde în tîrgul de acolo. Astfel, moartea nu mă va afla.

Sultanul îi dete tînărului armăsarul său È™i acesta plecă în galop.

Sultanul coborî în grădină È™i văzu cum moartea stătea acolo È™i aÈ™tepta.

-De ce mi-ai ameninÈ›at ienicerul? o întrebă.

-Ba nu l-am ameninÈ›at nicidecum, răspunse moartea.

Am ridicat doar braÈ›ul a uimire. M-am întrebat:

,,Cum poate să fie încă aici, de vreme ce eu am întîlnire cu el peste nici cinci ceasuri în tîrgul din Bassara”¦”

Uneori chiar credem, din păcate, că putem păcăli moartea fugind aiurea în sus sau în jos. De cele mai multe ori omul se comportă copilăreÈ™te fată de întîlnirea cu moartea È™i frica de a da mîna cu veÈ™nicia îi descoperă nimicnicia È™i neputinÈ›a. CîÈ›i dintre oameni cînd sunt sănătoÈ™i È™i toate le merg bine sunt ca zmeii în inaltul cerului È™i-È™i arată bărbăÈ›ia? Dar cînd vreun eveniment al vieÈ›ii îl pune în faÈ›a morÈ›ii i se descoperă laÈ™itatea È™i nebărbăÈ›ia. Pentru creÈ™tinii adevăraÈ›i moartea este o trecere la fericirea veÈ™nică.

/cristianstavriu.wordpress.com/