Pastorală la început de an universitar

septembrie 3, 2010 Categoria: Stiri

„Înţelepciunea este mai bună decît pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai scumpe nu au valoarea ei”
(Pilde VIII, II).

Prea Cucernice părinte Prorector, onoraţi profesori, iubiţi elevi şi studenţi, se cuvine, întîi de toate, să-I mulţumim Domnului că ne-a prilejuit această bucurie de a fi împreună, elevi, studenţi, profesori şi părinţi, la un nou început de an şcolar. Ne rugăm ca Dumnezeu să binecuvînteze acest început de drum pe cărările ştiinţei şi ale înţelepciunii. Suntem cu toţii adînc emoţionaţi. Emoţia izvorăşte din bucuria momentului reîntîlnirii, dar este sporit şi harul sfînt pogorît în sufletele noastre prin slujba ce s-a săvîrşit. Acestei slujbe îi adăugăm un foarte scurt cuvînt, în care vom încerca să evocăm cîteva lucruri legate de educaţie, văzute din punct de vedere creştin.

Iubiţii noştri,

Să ne amintim, mai întîi, că noţiunea a educa provine dintr-un verb latin, educo, care înseamnă, originar, „a scoate din…”, „a ridica…”, în procesul învăţămîntului înţelegînd prin aceasta a-l scoate pe copil din starea ignorantei şi a-l călăuzi pe cărările ştiinţei şi ale bunelor purtări.

Amintim, totodată, că scopul creştin al educaţiei este formarea caracterului religios-moral. Pentru împlinirea acestui scop este nevoie, desigur, de osteneală pe măsură. Nici o jertfă, ofrandă, sau osteneală nu va rătnîne, însă, fără rod.

Biblia, Cartea noastră de căpătîi, ne invită să rîvnim dobîndirea înţelepciunii, căci înţelepciunea, spune Sfînta Scriptură, este mai bună decît pietrele preţioase (Pilde VIII, 11). De aceea, la slujba care s-a făcut mai înainte aţi auzit, la un moment dat: „Ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru, ca să caute cu milostivire asupra şcolarilor acestora, să le trimită în inimi, minte şi grai, duhul înţelepciunii, al ştiinţei, al evlaviei şi al fricii Sale…”. Ştim, apoi, că Mîntuitorul Iisus Hristos S-a arătat în lume, nu numai ca Arhiereu şi împărat, ci şi ca învăţător. Pildele şi sfaturile Lui sunt de o frumuseţe fără de egal, pe care voi, dragi tineri, le cunoaşteţi.

Urmînd acestor sfaturi, părinţii Bisericii drept-măritoare au evidenţiat la rîndul lor importanţa capitală a studiului: „Îndeletniceşte-ţi mintea cu învăţătura, ca să nu gîndească la lucruri rele…”, spunea Sf. Chiril al Ierusalimului într-una din catehezele sale. Iar Sf. Ioan, patriarh al Constantinopolului, cel numit „Gură de Aur” pentru vorbirea lui frumoasă, a spus că „învăţătura cu cît se răspîndeşte mai mult, cu atît face mai puternice sufletele pe care acestea o primesc”. În duhul învăţăturilor scripturistice şi patristice, marii dascăli ai neamului nostru s-au pronunţat, de la catedră sau prin scris, pentru ridicarea culturală a poporului, ca unică şansă de progres şi civilizaţie.

Iubiţi elevi şi studenţi,

Strădaniile voastre nu vor ţinti doar obţinerea unor note mari, ca o legitimare a apartenenţei voastre la o şcoală. Noi cu toţii învăţăm pentru viaţă, cea de aici şi în perspectiva celei viitoare. Să reţinem, aşadar, iubiţii noştri, că scopul suprem al educaţiei este formarea caracterului moral creştin. Să deveniţi, adică, oameni de caracter. Cuvîntul „caracter”, vine de la grecescul „haractir”, care înseamnă incrustătură, adîncitură sculptată, formă dăltuită…, într-un cuvînt amprenta imprimată în firea omului prin educaţie.

Să ajute Dumnezeu ca profesorii voştri să vă dăltuiască în suflete cele mai frumoase şi sfinte învăţături, spre mîntuirea voastră şi a poporului nostru! Amin.

ÎPS VLADIMIR,
Mitropolit al Chişinăului şi al Întregii Moldove,
Rector al Academiei de Teologie Ortodoxe din Moldova