Parlamentul cotropitorilor a votat distrugerea Bisericii lui Hristos în Moldova

iunie 12, 2007 Categoria: Stiri

„Dacă cei de alte credinţe nu contenesc între ei şi în auzul lumii, prin viu grai şi în scris, să-şi ridice limba hulitoare asupra lui Hristos, de ce atunci noi, stînd acasă, să nu grăim înde noi despre ceea ce este datoria noastră? Şi cum vom suferi noi mînia lui Dumnezeu? Cum îi vom urma (în cele ale credinţei) pe strămoşii noştri care numeau trădare a adevărului tăcerea şi pitirea noastră la asemenea strîmtoare? Aşadar, este de cuviinţă să grăim şi să ascultăm, şi să slujim adevărul în cuvînt şi în faptă.”
Cuviosul Teodor Studitul. Cateheza mică.

Ziua de 11 mai 2007 este pe punctul de a intra în istorie ca una dintre cele mai negre zile din existenţa creştinilor în Moldova, echivalentă cu 28 iunie 1940 „“ zi care reprezintă data începerii prigoanei băştinaşilor de către noua stăpînire cotropitoare. Prigoană care nu s-a încheiat nici astăzi. În această zi parlamentul Moldovei a adoptat Legea cu privire la culte şi părţile lor componente care pune bazele legislative pentru dezlănţuirea unei noi şi devastatoare prigoane a creştinilor, a Bisericii lui Hristos.

La iudeii Vechiului Testament adunarea aleşilor poporului se numea sanhedrin sau, în rostirea grecească, sinedrion. Acel sinedrion care în anul 33 de la naşterea Mîntuitorului a hotărît prin vot majoritar (au fost membri ai sinedrionului, ucenici ascunşi ai lui Hristos, ca Nicodim şi Iosif din Arimateea, care nu au votat) să-L prigonească pe Hristos şi pe cei care Îl urmează. Prigoana s-a înfăptuit în aceeaşi zi „“ vineri „“ Hristos fiind răstignit la hotărîrea sinedrionului.

„Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s”™a întîmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare. Dacă este vre-un lucru despre care să se spună: „Iată ceva nou!” aceasta a fost în vremurile dinaintea noastră.” (Ecclesiastul 1, 9-10.)

Parlamentul Moldovei a învederat întocmai aceste spuse ale Scripturii: sinedrionul „moldovenesc”, în aceeaşi zi de vineri „“ ziua răstignirii Mîntuitorului (nu numai că nimic nou nu este în lume, ci şi nimic întîmplător !) „“ a hotărît iarăşi să-L răstignească pe Hristos, pregătind „temeiurile” juridice pentru prigonirea urmaşilor de azi ai Celui Răstignit.

Cu 77 de voturi pentru şi 22 de abţineri (din 99 de deputaţi prezenţi din cei 101 aleşi) Legea antihristică a fost adoptată. Nici un vot contra !

Prin această lege nelegiuită fariseimea răstignitoare a propriului popor, a negat cu desăvîrşire rostul pe care îl are pentru noi, – creştinii, băştinaşii acestui pămînt, urmaşii de credinţă ai făuritorilor acestui popor, ai acestei Ţări a Moldovei „“ Biserica noastră, Corabia mîntuirii noastre.

Şi ieşind, fariseii s-au sfătuit împotriva Lui cum să-L piardă. (12, Matei)

Nelegiuita adunare a negat Mama poporului nostru „“ Biserica ortodoxă, – cum o numeşte întru adevăr marele Eminescu. În ce mocirlă de degradare morală trebuie să te afunzi ca să-ţi negi cu hurta printr”™o votare toţi strămoşii, întreaga istorie a neamului nostru cel creştinesc, părinţii ?!

În întreaga lege nu se pomeneşte un cuvînt de Biserica poporului pe care s”™au aburcat să-l stăpînească cotropitorii. Acea Biserică prin care noi sîntem popor, neam, Ţară. Acea Biserică care ne-a adus şi ne-a făurit cultura, istoria şi limba. Acea Biserică în numele căreia strămoşii noştri au păstrat pentru noi, urmaşii lor, această gură de rai, fie şi ciuntită de răutăţile vremurilor, de prigonitorii lui Hristos veniţi de pe aiurea şi de vînzătorii de pe loc ai Celui Răstignit.

Acea Biserică care ne-a strîns la pieptul ei şi ne-a ocrotit în vîltoarea istoriei, sub a cărei oblăduire ne-am păstrat demnitatea de om, de neam.

Acea Biserică pentru care au fost schingiuiţi, spulberaţi prin lagăre şi siberii, trecuţi prin foame meşteşugită chiar părinţii şi buneii noştri drepţi, inclusiv ai multora dintre cei care au votat propria lor osîndire în această adunare a necredincioşilor, a pierzătorilor de neam.

Acea Biserică prin care îndrăznim la Rai, în veşnicia Tatălui nostru Ceresc.

Acea Biserică prin care au strălucit sfinţii noştri „“ Sfîntul Apostol Andrei, apostolul romînilor, Sfînta Cuvioasa Parascheva ocrotitoarea Moldovei, Sfîntul Ierarh Nicodim de la Tismana, Sfîntul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, Sfîntul Cuviosul Daniil Sihastrul, Sfîntul Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare, Sfîntul Ierarh Antim Ivireanul, Sfîntul Binecredinciosul Voievod Mucenicul Constantin Brîncoveanu, Sfînta Cuvioasa Teodora de la Sihla, Sfîntul Paisie de la Neamţ, Sfîntul Cuviosul Macarie de la Saharna şi mulţi-mulţi alţii.

Şi la toţi aceşti sfinţi cei 77 de slujitori ai lui Baal din sinedrionul „moldovenesc” le-au dat cu piciorul, i-au zvîrlit din viaţa noastră cea de obşte.

Şi Această Biserică este nesocotită cu desăvîrşire şi cu dinadinsul de cei 77 de lepădaţi „“ de neam, de Ţară, de strămoşi, de Biserică, de Hristos.

Cum se poate ca din legea care pretinde să reglementeze organizarea vieţii spirituale a poporului nostru să lipsească cuvîntul „ortodox”, „creştin” ?!

Egali în faţa legii ca cetăţeni, nu ca credinţe

Cum se poate ca într”™o asemenea lege să se pună pe acelaşi talger al cîntarului „libertăţii, egalităţii şi dreptăţii” Biserica noastră şi puzderia de secte şi religii care nu au nici o legătura cu noi, cu istoria noastră, cu cultura noastră, cu limba noastră, cu strămoşii noştri, cu Hristos cel Răstignit şi Înviat ?! (Articolul 15. Statul şi cultele religioase: (1) Cultele religioase sînt autonome, separate de stat şi egale în drepturi în faţa legii şi a autorităţilor publice. Acordarea de privilegii sau discriminarea unui cult religios sau altul se pedepseşte conform legislaţiei.)

Nu avem nimic împotriva ca fiecare cetăţean, indiferent de ce fel de credinţă are, să fie tratat egal de către lege şi autorităţile publice. Dar cultele nu pot fi egale, căci una e aportul Bisericii Ortodoxe la făurirea acestei ţări şi a acestui popor şi cu totul alta e contribuţia oricărui alt cult. În ce minte sodomizată de deputat „moldovean” poate să apară vre-o asemănare dintre Drumul Crucii al creştinilor ortodocşi şi „parada” sodomiţilor pe care aceştia o reclamă în fiecare an ?

Pentru comparaţie, limba noastră care la fel este moştenită din moşi-strămoşi pentru a cărei vorbire s-au jerfit ei este limbă de stat. Numai limba băştinaşilor acestui pămînt, a celor care au făurit acest stat poate fi şi este limbă de stat. Dar fiecare în parte, indiferent de limba sa maternă, este egal în faţa legii. La fel şi noi, creştinii, nu avem nimic împotrivă să fim egali în faţa legii cu orice străin împămîntenit printre noi. Dar Biserica noastră nu poate fi tratată la fel cu alte culte care nu au NIMIC cu această Ţară, acest popor, cu istoria şi cultura lui.

Este un specific al Moldovei, al istoriei ei, al poporului ei, al vieţii de azi a acestui popor. Noi niciodată nu am avut războaie religioase (ca în Europa), nu sîntem formaţi din refugiaţi ai persecuţiilor religioase (ca SUA, Canada), noi nu am avut în istoria noastră trădători care să fi trecut cu sate întregi la credinţa năvălitorilor (ca în Albania, Bosnia, Transilvania sau Ucraina), nici nu am cucerit pămînturi străine populate de alte neamuri de altă credinţă (ca Rusia, Polonia, Ungaria). Noi sîntem acasă, în vatra neamului nostru de două mii de ani, vatră în care am supravieţuit numai şi numai datorită credinţei noastre, Dumnezeului nostru Iisus Hristos Care ne-a ocrotit fiinţa de neam prin puhoaiele de venetici care s-au perindat peste pămîntul nostru.

De aceea legile străine aduse de pe aiurea, care nici nu ne iau în seamă pe noi, băştinaşii acestei ţări, ne sînt nouă străine şi ele nu pot decît să semene vrajbă, neînţelegeri, prigoană contra noastră.

Chestiunea celor treizeci de arginţi

Cum poate o asemenea lege, pe de o parte, să declare fariseic că „acordarea de privilegii sau discriminarea unui cult religios sau altul se pedepseşte conform legislaţiei”, iar pe de altă parte, să impună nişte condiţii inegale pentru finanţarea activităţii cultelor ?! Lucru care se face prin norma din articolul 42: „Mijloacele financiare ale cultelor religioase şi părţilor lor componente se formează din contribuţiile benevole financiare şi de altă natură ale credincioşilor şi organizaţiilor, din veniturile provenite în urma prestării diferitelor servicii de cult, din comercializarea obiectelor de cult, din veniturile proprii în urma activităţii de întreprinzător, din moşteniri, din donaţii din partea persoanelor fizice şi juridice din Republica Moldova şi de peste hotare şi din alte surse neinterzise de lege.”

Cu toţii ştim prea bine, în primul rînd deputaţii „noştri”, că „de peste hotare” vin donaţii numai pentru cultele neortodoxe (mai exact, antiortodoxe), iar Biserica Ortodoxă este sprijinită de cetăţenii Ţării care sînt săraci, deja prin definiţie. Orice cult va fi finanţat, astfel, din exterior, fără a se cunoaşte provenienţa acestor mijloace.

Oare nu e fariseism izbitor de cinic acesta ?

Astfel, cele 77 de iude cocoţate pe spatele Moldovei nu numai că nesocotesc cu neruşinare Biserica Ortodoxă, dar o şi mai pun în inferioritate faţă de orice alt cult cărora li se permite să se finanţeze din străinătăţuri, iar Biserica noastră rămîne oropsită de asemenea posibilitate. Pe cine favorizează, cui îi prieşte o asemenea regulă de finanţare „de peste hotare” dacă nu neortodocşilor ?! Au oare nevoie ortodocşii de o asemenea regulă ?! Nu !!! Cine să ne finanţeze pe noi din străinătate ? Biserica Rusă ? Biserica Romînă ? Dar din întreaga istorie ştim că nimic aşa ceva nu a fost vre-odată în istorie. Ctitori au fost oamenii, domnitorii ortodocşi, nu Bisericile locale. Dar acum, în urma „democratizării”, „privatizării” şi „globalizării” nu oamanii-domnitorii ortodocşi au avut de cîştigat, ci tocmai cei neortodocşi. Şi acest lucru îl cunosc prea bine vînzătorii de Ţară din Parlament, căci ei ştiu prea bine cui vînd ei Ţara, că numai ortodocşi nu sînt „cumpărătorii”.

Cine să finanţeze de pe aiurea pe preoţii noştri, pe sărmanii noştri, bisericile şi mănăstirile noastre ? Cetăţenii noştri alungaţi de ciocoii din parlament care prin legile lor blestemate ne-au vînturat neamul prin lume, l-au adus la sapă de lemn, au lăsat copiii fără părinţi, pe bătrîni fără de sprijin la bătrîneţe, ducîndu-ne tinerii şi tinerele noastre la cele mai josnice munci pe la străini ? Iar Ţara se umple încet-încet cu secte întreţinute pe bani „de peste hotare”, cu venetici de alt neam şi credinţă care îşi deschid afaceri pe pămîntul nostru în locul fraţilor, părinţilor şi feciorilor noştri expulzaţi din Ţară de către aceşti deputaţi. Fraţii noştri deportaţi în Europa, Turcia, Rusia trimit bani la săracii lor de acasă, iar aceşti bani le sînt luaţi de tot soiul de supermarketuri deţinute de neortodocşi, iar ţăranii noştri sînt alungaţi de prin pieţe, de pe străzile oraşelor să nu poată vinde sau cumpăra de la truditorii acestui pămînt.

Biserica lui Hristos şi preoţii Lui impuşi să slujească obligatoriu Mamonei

Şi în asemenea situaţie „eurointegraţii” din Parlament mai aruncă un juvăţ pe gîtul Bisericii:

„Articolul 15. Statul şi cultele religioase: (3) Activitatea economico-financiară a cultelor religioase se află sub controlul statului. Asupra părţilor componente ale cultelor religioase, precum şi a instituţiilor şi întreprinderilor înfiinţate de ele se extinde legislaţia fiscală.

Articolul 30. Venituri impozabile: Veniturile provenite din activitatea de producţie şi editorială a cultelor religioase sînt impozabile în modul stabilit de legislaţia fiscală.”

Adică, Departamentul corupţiei va putea acum să dea iama prin altarele noastre, să ne închidă preoţii şi călugării prin puşcării dacă vor găsi vre-un muc de lumînare neînregistrat la contabilitate, vre-un pomelnic netrecut la „venituri”, vre-o crîjmă fără eticheta preţului pe ea. Răstignitorii Celui Răstignit din sinedrionul „moldovenesc” au transformat Biserica Ortodoxă, alături de cultele comerciale, în „agenţii de prestare a serviciilor de cult”, iar pe preoţii care săvîrşesc Taina Euharistiei „“ Taina Creştinătăţii „“ în angajaţi pentru „prestarea serviciilor de cult” (art. 42):

„Articolul 35. Contractul: Angajarea deservenţilor şi salariaţilor cultelor religioase se efectuează în baza unui contract individual de muncă, încheiat în formă scrisă.

Articolul 36. Statutul juridic: Deservenţii şi salariaţii cultelor religioase, ai părţilor lor componente, ai instituţiilor şi întreprinderilor înfiinţate de ele au statut juridic identic cu angajaţii organizaţiilor instituţiilor şi întreprinderilor obşteşti asupra lor extinzîndu-se legislaţia muncii. ”

Parlamentul a pus semnul de egalitate între slujirea preoţilor lui Hristos şi „îndeletnicirea” de prostituată

În Parlament, la aceiaşi deputaţi se află în examinare şi o lege cu privire la combaterea SIDA prin care iudele din sinedrion au pus la cale să legalizeze prostituţia în Moldova. În acea lege a desfrîului prostituatele sînt numite „lucrător sexual”, „persoană care prestează servicii sexuale”. Care estre atunci deosebirea, potrivit minţii şi moralei, dacă aşa ceva există, a celor 77 de lepădaţi de Hristos, între preot care „prestează servicii de cult” şi prostituata „care prestează servicii sexuale” ?! Care e diferenţa între biserică şi bordel, ambele fiind în mintea lor doar nişte „agenţii de prestare a serviciilor”, doar că natura „serviciilor” se deosebeşte ?!

Viermii cei neadormiţi

Am arătat aici DOAR CÎTEVA dintre urîciunile scurse din minţile celor 77 de cotropitori ai noştri. Dar aceşti 77 de vînzători de Hristos nu sînt toţi la fel de anticreştini. Ei au fost aduşi la această stare prin înşelăciuni.

Cine sînt înşelătorii ?

„Patronul” aşa-numitei „mitropolii a Basarabiei” „“ Vlad(imir) Cubreacov, preşedintele fracţiunii creştin-democrate din sinedrion, „“ autorul Legii antihristice şi Ştefan Secăreanu, membru de frunte ai partidului popular creştin-democrat şi preşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, în cadrul căreia a fost ticluită mîrşava lege au declarat limpede de la tribuna parlamentului:

„Vreau să menţionez contribuţia substanţială pe care a avut-o comisia domnului Stepaniuc. … Vreau să vă spun ca opiniile noastre au coincis si, in acest sens, cu acordul colegilor mei din comisie, aş aduce mulţumirile noastre colegilor noştri din comisia domnului Stepaniuc.”

Cîrdăşia frontist-comunistă îndreptată îmotriva Bisericii şi, astfel, împotriva existenţei noastre ca popor pe pămîntul strămoşesc, împotriva Moldovei, a fost dată pe faţă de chiar autorii ei. „Împotriva poporului Tău au lucrat cu vicleşug şi s-au sfătuit împotriva sfinţilor Tăi” spune proorocul David în Psalmul 82.

De ce vicleşug ?

În discursul de prezentare a legii în faţa colegilor vînzători de Ţară şi Credinţă, s-a afirmat: „În procesul de examinare a proiectului de Lege despre cultele religioase şi părţile lor componente pentru cea de-a doua lectură, Comisia pentru drepturile omului a ţinut cont de propunerile experţilor Consiliului Europei, ale celor de la OSCE.”

Şi nici un cuvînt despre poziţia Bisericii Ortodoxe din Moldova care a prezentat un întreg proiect de Lege „cu privire la libertatea conştiinţei şi culte”, însoţit de o notă informativă pe 10 pagini în care se arăta cu citate din documentele ţărilor europene şi mai puţin europene, din hotărîrile europene totala conformitate a proiectului prezentat de Biserica Ortodoxă cu acele documente. Totodată, proiectul creştinesc de lege arăta şi locul şi responsabilitatea reală a Bisericii în viaţa poporului nostru, a Ţării noastre. Cele două comisii ale sinedrionului au tăinuit faptul însuşi de existenţă a proiectului ortodox, nemavorbind să pună în discuţie în comisii, în prezenţa reprezentanţilor Bisericii ortodoxe, a proiectului înaintat de Mitropolia Moldovei.

De ce au făcut iudele aşa ? Răspunsul îl dă eminenţa cenuşie a luptei antihristice din Moldova, V. Cubreacov: „Singura dorinţă a noastră este ca, după adoptarea acestei legi, să nu atragem critici din partea Consiliului Europei, ci, mai degrabă, aplauzele de care avem nevoie.”

De dragul unor aplauze ale unor persoane care habar nu au de durerile noastre, de viaţa noastră, cărora nu le pasă de tragedia poporului nostru hăituit de atîtea reforme europene de a căror groază jumătate de ţară a luat drumul pribegiei, a şi fost adoptată această lege de distrugere a ultimului şi celui mai important reazem al fiinţei noastre ca popor „“ Biserica.

Aceşti „aleşi” ai poporului ne-au luat munca noastră, lăsîndu-ne şomeri sau lîncezînd pe nişte lefuri de batjocură, pe fraţii şi surorile noastre i-au mînat prin străini, ne-au distrus familiile, au introdus dezmăţul oficializat pe străzi şi în şcoli, desfăşoară genocidul poporului nostru prin înfiinţarea în 10 centre raionale de case de avortare secretă de părinţi pentru copilele educate în şcoli la orele de „deprinderi de viaţă” să se desfrîneze.

Aceşti deputaţi care au refuzat să introducă în şcoli studierea de către fiii acestui popor a credinţei părinţilor şi strămoşilor lor, în schimb ne-au băgat pe gît în şcoli asemenea hidoşenii îndobitocitoare, dezumanizante ca „deprinderi de viaţă” şi „istorie integrată”.

Acum aceşti 77 de eurodraci vor să ne distruga şi credinţa, Biserica lui Hristos la care nici turcii şi nici tătarii nu au îndrăznit să întindă mîna.

Strămoşii noştru au rezistat pentru noi. Noi vom rezista oare pentru copiii noştri ?

Orice creştin, orice cetăţean, orice moldovean căruia îi pasă de acest popor, de mîntuirea sa, a copiilor săi, a neamului său, nu poate tăcea, nu poate rămînea fără a acţiona împotriva fărădelegilor săvîrşite de legiuitorii „noştri”. Dacă nu facem nimic împotriva acestei legi şi a celor care au ticluit-o şi au votat-o, atunci sîntem şi noi ca ei „“ vînzători de Hristos: „Cine se va ruşina de Mine, de acela Mă voi ruşina şi Eu în ziua de apoi”, ne previne Iisus Hristos în Persoană.

Legea aceasta este sicriul pregătit pentru noi şi Biserica noastră pe acest pămînt îndurerat al Moldovei. Legea aceasta este aceeaşi hotărîre de acum 1974 de ani a sinderionului prin care Hristos al nostru este osîndit la răstignire.

În anul 1959, la şedinţa din 30 decembrie a Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a fost luată în unanimitate hotărîrea de a da anatemei pe mirenii care au început în octombrie 1958 prigoana împotriva Bisericii, a lăcaşurilor ei, a mănăstirilor ei, a preoţilor ei, a credincioşilor ei. A sosit vremea şi pentru Biserica Ortodoxă a Moldovei să vadă pe uşa fiecărei biserici, pe poarta fiecărei mănăstiri, pe stîlpul fiecărei Troiţe de pe drumurile Moldovei lista celor 77 de prigonitori ai Bisericii daţi anatemei.

Benedict Moldoveanu

Post-Scriptum. Chiar în prima frază a acestui articol am spus că vinerea de 11 mai este pe punctul de a intra în istorie ca una dintre cele mai negre zile. Este pe punctul de a intra, dar încă nu a intrat. Căci preşedintele Vladimir Voronin o mai poate opri, nepromulgînd-o, ci întorcînd-o în Parlament şi asigurînd o adevărată examinare a ei.

Poate că de data aceasta Pilat din Pont nu-şi va spăla mîinile, mînîndu-L pe Hristos de la Ana la Caiafa, ci va izbuti să obţină o judecată dreaptă, care să nu se încheie cu o nouă răstignire …

Sursa: http://mdn.md/index.php?day=3067