Despre boala si bolnav – Sf. Teofan Zavoratul
Adaugat la noiembrie 14, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul
Milostivirea lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Daca totul e de la Domnul, si boala dumneavoastra este tot de la El. Daca tot ce este de la Domnul e spre mai bine, inseamna ca si boala dumneavoastra. Vrajmasul va insufla: „Nu vei rezista”. Raspundeti-i: nici nu ma gandesc sa rezist de una singura, ci nadajduiesc ca Milostivul Domn nu ma va lasa singura, ci ma va ajuta sa tin piept cum m-a ajutat si pana acum. Iarasi boala! Sa va dea Domnul rabdare si seninatate, si sa va izbaveasca de cartirea cea pacatoasa! Nu priviti cu mohorare la neputinte. Ele arata mai degraba mila si luarea-aminte a lui Dumnezeu fata de noi decat lipsa Lui de bunavointa. Tot ce este de la Dumnezeu spre bine este.
Continuare…
Rugaciunea facuta cu gura – Sfantul Teofan Zavoratul
Adaugat la octombrie 21, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul
Prea cuviosul Nil Sorschi spune ca cel ce se roaga in auz si cu gura, fara luare aminte, se roaga vazduhului, iar nu lui Dumnezeu.
„E ciudata dorinta ta frate! Tu vrei sa te auda Dumnezeu cand tu insuti nu te auzi?” spune Sfantul Dimitrie al Rostovului imprumutand cuvintele de la Sfantul Mucenic Ciprian al Cartaginei. Iar acest lucru se intampla, intocmai, cu cel ce se roaga cu gura si cu vocea fara luare aminte; ei pana intr-atata nu se aud pe ei, pana intr-acolo isi ingaduie risipirea si asa de mult se indeparteaza cu gandurile de rugaciune spre obiecte straine, incat, nu arareori, se intampla sa se opreasca pe neasteptate, uitand ceea ce citesc; sau incep sa spuna, in locul cuvintelor rugaciunii citite, cuvinte din alte rugaciuni, cu toate ca inaintea ochilor lor cartea este deschisa. Vai! Cum ar putea Sfintii Parinti sa nu ocarasca o astfel de rugaciune fara luare aminte, vatamatoare, nimicita de risipire!
Continuare…
Pravila de rugaciune – Sfantul Teofan Zavoratul
Adaugat la octombrie 13, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul
In ceasurile in care lumea oarba petrece in veselii zgomotoase si nebunesti, robii lui Hristos plang in linistea chiliilor, revarsandu-si rugaciunile pline de osardie inaintea Domnului.
Fiii lumii dupa ce isi petrec noaptea intr-o nebuneasca priveghere, intampina ziua urmatoare cu duhul intunecat si scarbit, iar robii lui Dumnezeu intampina acea zi cu veselie si cu duh imbarbatat, stapaniti de constiinta si de simtirea unei neobisnuite capacitati pentru cugetarea de Dumnezeu si pentru a reimprospata lucrurile bune, intrucat noaptea care a trecut ei au petrecut-o cu nevointa rugaciunilor. Domnul, in timpul rugaciunilor Sale a ingenunchiat, deci nici tu crestine nu trebuie sa neglijezi ingenuncherile, daca ai puteri suficiente pentru a le savarsi. Prin plecarea noastra cu fata la pamant, dupa lamurirea Sfintilor Parinti, se inchipuie caderea noastra iar prin ridicarea de la pamant, Rascumpararea noastra. Continuare…
Bucuria crestinului
Adaugat la octombrie 2, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul
Bucurati-va pururea (1 Tes. 5, 16), zice Sfantul Apostol Pavel, cu bucuria cea in Domnul si in Duhul Sfant (Rom. 14, 17). Aceasta bucurie se instapaneste in inima sub inraurirea credintei vii, a iubirii fierbinti si a nadejdii tari, si este atat de adanca incat nici un fel de necazuri dinafara nu o pot tulbura.
In crestinism, ea este tot atat de fireasca pe cat este de fireasca bucuria fiului care este primit iarasi in bratele iubitoare ale tatalui pe care il maniase, ori a robului ferecat in lanturi care astepta moartea si care a primit in schimb libertatea, ori a datornicului caruia i s-au iertat datoriile, si, indeobste, ca a omului care se afla intr-o situatie-limita si deodata, pe neasteptate, capata fericirea cea mai deplina.
Continuare…
Aripile rugaciunii
Adaugat la iunie 24, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul
Este placut multmilostivului Dumnezeu sa fie prezent intr-un mod special in biserici care au fost sfintite prin chemari de rugaciune ale harului Sau. Pentru acest motiv astfel de temple sunt pe drept numite corturi ale lui Dumnezeu pentru oameni; adica, locasuri ale unei impreuna-locuiri a oamenilor cu Dumnezeu, precum El insusi afirma: Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu (II Cor. 6,16). Aceasta marturie pentru vechiul Israel a fost vazuta de toti. Un nor statea deasupra cortului si din el se auzea cuvantul Sau. Iar mai tarziu, in timpul ratacirii prin pustie, un stalp de nor se ridica deasupra cortului -era calauza lui Israel in pelerinajul sau catre Canaanul fagaduit. Deasupra unui templu crestin nu vedem un nor, dar cu toate acestea suntem convinsi de realitatea binecuvantatei prezente a lui Dumnezeu aici. Templul crestin nu este ridicat sau strans pentru a fi mutat, asa cum era cortul – templul mobil al israelitilor; cu toate acestea, el este un reper sigur al caii care trebuie strabatuta pana la Canaanul ceresc.
Sfantul Teofan Zavoratul: despre „zavorarea” in patima si cum sa iesim din ea
Adaugat la ianuarie 23, 2008 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul
Povatuitor duhovnicesc ce a mangaiat, luminat, intarit, mustrat pe credinciosii din timpul sau precum si pe cei care inseteaza de sfatul cel bun, Sfantul nu a stat la indoiala in momentul in care a facut o fapta de curaj ce i-a adus supra-numele de Zavoratul: a parasit scaunul episcopal pentru a merge intr-o pustie greu accesibila pentru oameni. Pentru ca numai cineva cu marime de suflet, cineva cu curaj eroic, (asa cum il caracterizeaza editorii unei alte carti aparute si in romana) poate accepta faptul ca parasirea unui mare scaun arhieresc si izolarea in pustie, la care se adauga si inchiderea de bunavoie in chilie pentru tot restul vietii, poate avea ca efect, paradoxal, o inmultire binecuvantata a talantului duhovnicesc de a pastori turma cea cuvantatoare. Pentru noi, cei de azi, vrajiti de conceptiile actuale ale eficientei si de noile modalitati de infatisa misiunea in Biserica, aceasta se inchipuie ca fiind mai curand una formala, legata neparat de functii si de imagine, de ideea de „a iesi in fata”, de a „stapani resurse” (resurse umane, resurse informationale, intr-o logica de actiune manageriala), resurse care ajung sa devina, de fapt, scopuri in sine). Pilda Sfantului Teofan arata insa cum se inmulteste talantul Mantuitorului, si faptul ca numai jertfa, numai rastignirea alaturi de Hristos si slujirea care, aparent, este modesta si neinsemnata, are valoare si aduce roada bogata pentru Dumnezeu si pentru cei ce Il cauta pe El.
Continuare…
Viaţa de familie – Sfantul Teofan Zavoratul
Adaugat la iulie 4, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Familia, Teofan Zavoratul
Viaţa conjugală nu închide uşile Împărăţiei Cereşti şi poate să nu împiedice nici duhul desăvîrşirii.
Totul constă nu în rînduielile exterioare, ci în dispoziţiile, sentimentele şi năzuinţele interioare. [I, 116]
Desăvîrşirea poate fi atinsă şi în viaţa de familie… Trebuie numai să stingeţi şi să dezrădăcinaţi patimile. Spre toate acestea să vă şi îndreptaţi atenţia. [I, 131]
Continuare…
Ne mantuim acasă sau în mănăstire?
Adaugat la iunie 27, 2007 de Victor
Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Teofan Zavoratul
Nu este mai bine sa parasim lumea si sa mergem la manastire?
Din partea mirenilor ne este dat foarte des sa auzim: „Ce mantuire este in lume – numai desertaciune… in jur sunt sminteli, ispita este la fiecare pas. Manastirea este altceva. Acolo este liniste: nu este nici un necaz, nici o tulburare, nici o grija”. De aceea se intampla ca oamenii cu caracter infocat, care sunt usor atrasi de orice pornire, la prima dezamagire de viata lumeasca nu rareori sunt gata sa paraseasca lumea imediat si sa mearga la manastire, luand in cea mai mare parte pornirile ocazionale drept o chemare deosebita a lui Dumnezeu. Insa de mult se stie ca, unde nu suntem noi, acolo este bine. Nici preasfintitul zavorat niciodata nu i-a incuviintat pe cei ce au rezolvat atat de superficial aceasta problema importanta, straduindu-se, cel putin pentru un timp, sa-i opreasca pe cei ce erau porniti in chip atat de nechibzuit spre viata de manastire. In scrisorile sale cu privire la aceasta problema el le-a spus tuturor si fiecaruia in parte ca mantuirea nu este numai in manastire si, in primul rand, ca mirenii nu au deloc conceptia cuvenita despre viata monahala.
Continuare…
