Crestinismul se situeaza in afara de lume

martie 6, 2013 Categoria: Articole, Cuvinte duhovnicesti, Macarie Egipteanul

– Intr-adevar crestinii sunt mai presus de patimi si de demoni, ei fiind stapani pe duhurile necurate, nuntasi ai (mirelui) Hristos, mostenitori ai lui Dumnezeu. Acestia au ajuns la desavarsirea lui Hristos, „la (masura) barbatului desavarsit, la statura varstei depline”. Nici suferinlele trupesti, nici frigurile sau demonii nu-i pot vatama; ei sunt stapani peste toate, incat si animalele veninoase li se supun. Caci primul om, el insusi era stapan al creaturilor si domnea peste patimi si peste demoni. Dar dupa ce a calcat porunca, a devenit sclavul patimilor, al demonilor, al focului si al sabiei de foc care pazea paradisul. Venind insa Hristos, oamenii prin puterea Botezului, revin din nou la masura cea dintai a lui Adam, ajungand stapani peste demoni si peste patimi, dusmanul cel din urma, moartea, fiind asternuta sub picioarele Lui (adica a lui Hristos). De aceea crestinul trebuie sa stea in afara de traiectoria sagetilor rautatii si sa caute sa se mantuiasca, caci numai astfel isi primeste partea din intregul rasplatirii.

– Daca, avand cei doi ochi sanatosi si fata neatinsa, careva este infirm de maini si de picioare, inseamna ca cele doua (mai sus-mentionate) sunt bune, iar celelalte sunt bolnave. Or crestinul trebuie sa aiba toate membrele sanatoase si tefere. Armura si lupta crestinului, precum si unitatea armurii si specificul fiecarei lupte se gasesc in afara acestei lumi. De aceea multi dintre oameni nu stiu ce cauta. Ajung mesteri iscusiti in indeletnicirile pamantesti, dar nu privesc spre cer si nu cauta sa deprinda arta care-i suie la ceruri. Iar daca intalnesti adesea comercianti sau filosofi, vei constata ca si acestia sunt ai acestui veac. Taina crestinismului este mare. Iar cercetarea staruitoare a acestui adevar este doar pentru cei ce se afla in afara de lume (adica pentru adevaratii crestini).

– Sa ne inchipuim o cetate mare si intr-aceasta toti ar fi nobili, toti imparati, toti preoti, toti bogati; daca s-ar intampla sa se imprastie toti cetatenii ei, fiecare intr-o patrie oarecare, atunci ei devenind locuitori ai acelor laturi, cand s-ar intalni, s-ar socoti barbari si straini unii fata de altii. Si numai atunci se vor recunoaste (si stima) unii pe altii, cand vor observa ca sunt de aceeasi limba si din aceeasi cetate. Intr-adevar crestinii sunt ai altei lumi; sunt cetateni ai altei cetati, al aceleia a sfintilor; ai altui veac, intrucat toti cei ce sunt in Hristos constituie o noua zidire; ai altei intelepciuni; sunt partasi ai altui Duh, ai altei slave, ai altei bogatii, ai altei vrednicii, ai altei vointe, caci au alta gandire (adica minte sau ratiune), anume pe aceea a lui Hristos; ei sunt fiii luminii, fiii mirelui, fiii mangaierii, fiii Legamantului cel nou.

– Este adevarat, asadar ca (realitatea harurilor) netrecatoare din ceruri este necunoscuta multora dintre cei care nu tin cont de ea. Sa presupunem ca exista un imparat, care nu-i al acestui veac (adica al acestei lumi). Ca este retor sau filosof, dar nu-i din veacul acesta. Deci, daca este din acea alta lume, el stie limba acelei lumi si se impartaseste de acea alta filosofie. Caci starile acestei alte lumi (de limba si filosofie) nu pot fi cunoscute in realitatea si in lucrarea lor chiar daca inteleptii acestui veac ar studia si bolta cereasca si toate cele de pe pamant. Si aceasta pentru ca toate cele materiale sunt supuse imaginatiei mintii lor, precum si iluziei ochilor lor.

Sf. Macarie Egipteanul