Sfîntul Mucenic Miron, preotul

august 30, 2007 Categoria: Calendar

Sfîntul Miron preotul a trăit în Ahaia, pe vremea păgînului împărat Deciu, fiind ighemon în acea ţară Antipatru. El era de neam cinstit şi bogat, bun la obicei şi avînd dragoste fierbinte către Dumnezeu şi către oameni; şi era cu toată viaţa plăcut lui Dumnezeu.

Iar în ziua Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, intrînd Antipatru în biserica creştinească ca să prindă pe creştinii adunaţi şi să-i schingiuiască, Sfîntul Miron umplîndu-se de rîvnă, a defăimat pe ighemon cu mustrări şi l-a ocărît. Deci l-au prins, l-au chinuit cumplit şi, spînzurîndu-l de un lemn, l-au strujit cu unghii de fier şi l-au ars cu foc. Şi fiind aruncat într-un cuptor încins, a ieşit foc din cuptor şi a ars 150 de slugi păgîne, care stăteau împrejur. Iar sfîntul era păzit cu darul lui Hristos şi binecuvînta pe Dumnezeu, stînd viu şi nevătămat în mijlocul cuptorului. Şi se vedeau în văpaie sfinţii îngeri înconjurîndu-l şi prefacînd focul în răcorire.

Apoi, cuptorul stingîndu-se şi sfîntul ieşind din el fără vătămare, îl sileau să se închine idolilor. Şi nesupunîndu-se el, ighemo-nul a poruncit să-i jupească pielea de pe dînsul în curele, de la umeri pînă la picioare. Iar mucenicul, rupînd o curea de pe sine, a aruncat-o în faţa ighemonului. Deci iarăşi a fost strujit cu unghii de fier peste trupul cel jupuit, apoi s-a dat fiarelor spre mîncare, dar sfîntul a rămas nevătămat de ele. Şi văzîndu-se ighemonul Antipatru ruşinat de Miron, răbdătorul de chinuri al lui Hristos, s-a umplut de mînie şi de nebunie şi s-a ucis singur cu mîinile sale, pierind cu sunet şi dîndu-şi necuratul său suflet diavolilor în iad spre veşnica muncă.

Iar Sfîntul Mucenic Miron a fost dus în cetatea Cizicului şi acolo, tăindu-i-se capul, s-a sfîrşit, dîndu-şi sfîntul său suflet în mîinile lui Dumnezeu. Deci, luînd cunună mucenicească, a intrat întru bucuria Domnului său.